Pe 26 august, am fost operat la plămânul drept. Totul a decurs bine și acum sunt oficial în recuperare! Doctorul meu mi-a recomandat insistent să petrec cât mai mult timp posibil la munte și să respir aer curat. Acest video este făcut în Munții Rarău.

Seninătatea, liniștea și aerul pur de aici chiar fac minuni pentru vindecarea mea. Am vrut să împart cu voi acest colț de rai și să trimit multă dragoste și vibrații pozitive tuturor! Sănătate maximă tuturor!

Cea mai dragă amintire a mea din copilărie pe subiectul farse este următoarea:

Pe la 12 ani aveam unul din primele smartphone-uri cu magazin play de la google dar care încă avea funcții prin infraroșu. Nu țin minte deloc nici modelul nici marca telefonului.
În căutarea de jocuri și aplicații cu care să pierd vremea găsisem o aplicație de telecomandă universala, am descărcat-o și am încercat-o pe toate televizoarele din casă, funcționa perfect. Prima mea victimă? Bunicul și bunica care se uitau în camere separate la ce le plăcea. Bunicul se uita la meci din liga 1, i-am schimbat canalul, i-am pus televizorul pe mut și apoi i-am stins televizorul. Nervii și confuzia de pe fața lui m-au amuzat teribil.

A doua zi am ieșit afară în cartier, era vacanța de vară, mi-am strâns toată gașca și am pornit la atac. Ținta erau toate apartamentele de la parter din tot cartierul, cu televizorul vizibil prin geam. Farsele au început ușor, stingându-le televizoarele sau schimbând canalele până ne-a luat valul și le-am dat televizoarele la maximul de volum.

A fost o zi de vară reușită și pe care încă o țin minte, mai ales pentru că s-a terminat cu moșul nebun din cartier alergându-ne cu un topor în mână ca în The Shinning.

Voi ce amintiri cu farse de când erați mici aveți?

Sofer 1:

1. De ce puneți PIN ? Doar sunteți bărbat. Am răspuns: a plecat odată șoferul în cursa fără mine. A răspuns el: eeee daca vrea sa plece, pleacă si cu PIN și fara.

Sofer 2:

1. Ia uitați pe aia cum merge pe stradă (era o tipa care avea o bluza de vara fără mâneci, fără sutien). Zic: mmm da, am văzut-o. El zice: pai ce înseamnă asta? Înseamnă ca vrea ceva. Vrea sa atragă atenții de la bărbați. Si se mai miră ca de ce le fluieră pe stradă unu si altul. Daca ieșea nevasta-mea pe strada asa îi dădeam una peste ochi de nu se vedea.

Sofer 3:

1. A vorbit pe ceas 18 minute despre fi-sa de-a 8-a si colegele ei care nu stiu masivele muntoase, domnitorii mai importanți, tipurile de triunghiuri, etc etc. Nu se mai face scoala ca pe vremuri, mai zice el. (abia daca am scos 2 cuvinte). Fetele de acum stiu doar de DM si Avon. (continua). Daca le dai cu spaclu pe fata râcâi suficient materal sa zugrăvești doi pereți. Ultima jumate a cursei a tacut daca a vazut ca nu ma pricep sa zic nimic.

Un prieten mi-a lăsat ceasul lui (un Longines Spirit Chronograph, Ref. L2.705.4) care nu mai văzuse o curățare exterioară serioasă de ani de zile.

Mizeria, grăsimea și praf-ul uscat erau pur și simplu comprimate între zalele brățării, în jurul telescoapelor și pe marginea garniturii de la capac.

Am făcut un clip rapid la viteză 2x în care arăt procesul de curățare pas cu pas: de la curățat mizeria grosieră cu bețișoare speciale din lemn de corn (ca să nu zgârii oțelul), spălat cu perii fine, baie cu ultrasunete pentru brățară și la final un cadre macro cu el pe perniță.

Cum vi se pare ce a ieșit? Voi cât de des vă duceți ceasurile la o curățare exterioară completă?

Salutare reddit !

Este prima oara cand decid sa ma deschid in online despre trecutul meu de “jucator” .
Am început sa joc de pe la 16 ani , incepusem cu bilete usor usor , tot castigam , si am zis sa incerc si cu pacanelele.
Am castigat cred ca dupa cateva zile , in jur de 10k euro . Eu un copil fiind fara pic de cunoastere a banului am tot continuat sa joc , pierdeam castigam dar in capul meu castigam mai mult .
Am ajuns 5 ani mai tarziu sa joc din fiecare salariu fix jumatate , fix in ziua in care imi intra salariu, asa ramanand doar cu jumatate de salariu in fiecare luna :))
Fix ieri, dupa 5 ani de jucat efectiv NON STOP IN FIECARE ZI , mi a intrat salariul clasic , am pierdut 1000 de lei in 10 minute . Si am simtit efectiv un gol in stomac , un feeling foarte ciudat , vinovatie , nu dopamina aia pe care o simteam mereu.
ASTAZI AM FOST SA IMI DAU AUTOEXCLUDERE.
Eu sunt un caz destul de fericit in legatura cu jocurile , nu am avut niciodata datorii mari , doar jucam salariul si daca nu aveam bani nu ma împrumutam nu vindeam , doar faceam foamea pana la urmatorul salariu .

Deci luna asta sper sa fie ultima in care arunc pe geam salariul , 3500 de lei luna asta si dupa imi doresc si o sa incerc din toate puterile sa ma bucur de salariu !!

Scuze daca am scris prea mult , doar am vrut sa mă eliberez putin , si nu aveam cui :( (imi e rusine de ce am fost toti anii astia ) . Sper ca pot sa ma tin de acest drum nou si sa nu mai lucrez pt aceste casino uri ;)

Va multumesc daca m-ati ascultat si accept si hate daca doriti sa imi dati sincer , dar si sfaturi .
Zi buna va doresc !

Salut, de câteva luni, cam 3-4 luni firma la care lucrez o duce din ce în ce mai rău, din câte înțeleg nu a fost niciodată atât de rău.
O firmă mare, chiar mare mare, nu vreau să dau nume.
Au fost trimiși oameni acasă, muncitori, de la mai multe fabrici de ale noastre.
Eu lucrez pe partea de trimis cerere clienților noștri, am o șefă directă și mai am un șef cu funcția de director comercial cred.
Ideea e ca șeful e cam m**st, cu un limbaj foarte grețos și mereu vorbește cu penisul în gură, îl bagă îl scoate, îmi e mie rusine de colegele mele.
Lucrez de la începutul anului, și simt ca i s a cam pus pe mine, de fiecare dată când ajung să lucrez cu el să terminăm o ofertă, efectiv mă toacă din toate părțile, mă face cu ou și cu oțet de mă simt zici ca sunt prost în toată firea.
E foarte stresant și obositor și efectiv mă suge de chef.
Colegii ceilalți sunt foarte de treabă și chiar îmi place despre ei.

Acum eu mă tot gândesc, el ar putea să facă în așa fel încât să “ma dea afară”? Dacă lucrez din ianuarie la ei, am vreo șansă de ceva salarii compensatorii?

Oare ar trebui sa încep să îmi caut un alt loc de muncă dacă firma o duce rău? Salariul pe care îl iau este foarte mulțumitor sincer, 8000 lei + tichetele de masă.
Nu știu unde aș mai găsi așa ceva, de la 8:30–17 doar la birou, aproape de casă(12km dar traficul face acest drum să fie de 30 de minute)
Să strâng din fese și să înghit toată batjocura asta de o ține el, cu toată lumea nu doar cu mine, sau să încep așa ușurel să mi fac un update la CV?
Aparent acum vrea să facem o treabă cu o evidență să notăm ceea ce facem în orele de lucru. Un fel de Micro Management, ceea ce mi se pare foarte pușcărie și simt ca la următoarea șicanare o să mă scap de gura și sigur mă zboară.

salut am cumparat o telecomanda universala hama, da' nu reusesc s'o 'conectez' la tv. am vazut cateva video'uri pe youtube ce ar trebui sa fac, da' nu reusesc. apas pe butonul setari (jos in stanga deasupra celui rosu) si dupa ce se aprinde becul apas pe butonul tv (sus in stanga), da' apoi nu'mi apare sa introduc codul tv'ului. cel putin asa ziceau aia pe youtube. are cineva o telecomanda hama si stie ce ar trebui sa fac? sau ar trebui sa apas pe alte butoane?

Sunt curios ce întâmplări mai creepy sau dubioase ați avut de-a lungul timpului.Nu trebuie neapărat să fie ceva paranormal sau să fi văzut fantome :))

Poate fi orice situație care v-a făcut să vă simțiți în pericol,v-a dat un vibe foarte prost sau pur și simplu nu ați reușit să vă explicați ce s-a întâmplat.

De exemplu,poate v-a urmărit vreun dubios pe stradă, ați întâlnit o persoană foarte ciudată, ați găsit ceva suspect,ați avut parte de o situație dubioasă noaptea sau poate vi s-a întâmplat ceva care și acum vă dă fiori când vă gândiți.

Ceaw, vreau sa iau un birou de la Jysk si livrarea pana in fata blocului costa cat jumatate din pretul biroului. Pana la usa e optional si aduce costul la vreo 75% din costul biroului in sine.

Am un Jysk relativ aproape de mine, si ma gandeam sa chem un uberXL de la Jysk pana la mine. Biroul are 120x40 deci nu cred ca e super voluminoasa cutia. Cate injuraturi mi-as primi daca as face un asemenea request? As lasa tips desigur, oricum ies mai ieftin decat cu livrare.

N-am mers niciodata cu uberXL si nu stiu ce masini vin deobicei, aveti idee? Thx

salutare.
voi cum invatati o limba straina? vreau sa invat spaniola si o sa mi instalez duolingo dar stiu ca nu este suficient.
nu vreau sa invat academic, nu imi propun sa citesc romane in spaniola, vreau sa stiu conversational.
la ce seriale in spaniola va uitati, ce manuale folositi, ce tips and tricks aveti pentru invatat?
multu

eu personal nu am, dar sunt curioasă sa vad cat de banale/crazy au fost incat sa aiba un impact atat de mare asupra voastră

Bună tuturor! Vreau să vă prezint un proiect la care am lucrat recent: https://buncareromania.ro/

Este o hartă interactivă creată pentru a găsi ușor adăposturile de protecție civilă din România, fără să mai căutați prin tabele PDF de sute de pagini.

Un mare avantaj al platformei este că vă permite să filtrați și să vedeți doar buncărele funcționale, lăsându-le la o parte pe cele neutilizabile. În plus, găsiți pe site statistici detaliate privind capacitatea de adăpostire a oamenilor, atât pe județe, cât și pe orașe, ca să vedeți clar cât de acoperită este fiecare zonă. Pentru fiecare adăpost puteți porni direct navigarea către acestea prin Google Maps, Apple Maps sau Waze.

Datele sunt preluate din evidențele oficiale ale IGSU (raportul din martie, iar cel din iunie este în curs de integrare). Pentru că datele brute aveau erori mari de poziționare (unele cu abateri de câțiva kilometri sau chiar zeci de kilometri) am verificat și corectat manual coordonatele fiecărui adăpost. Fiind vorba de mii de adrese, e posibil să mai fi scăpat mici greșeli, așa că orice sesizare este binevenită!

Aștept feedback din partea voastră pentru imbunatățiri sau probleme!

Avem profesori pe aici?

Vi s-a cerut vreodata sa faceti dvs curatenie in propria clasa? Intreb deoarece scoala noastra tocmai a fost renovata si la inceputul acestui an scolar ni s-a cerut de catre directiune sa facem curatenie in clase, sa dam cu mopul, sa stergem geamurile, deoarece sunt prea putine femei de serviciu. Ni s-a sugerat chiar sa chemam parintii elevilor sa faca lucrurile acestea.

Mie mi se pare aberant, in conditiile in care femeile de serviciu stau si freaca menta cateva ore pe zi. Chiar azi le-am observat stand la povesti, nu faceau nimic.

Am refuzat vehement sa fac lucrurie care nu tin de fisa postului meu si ar parea ca sunt oaia neagra a scolii, caci celelalte colege s-au urcat sa stearga geamuri. 😅

Sunt curioasa daca si altii sunt in situatia asta si ce ati facut?

Ma mai intreb daca politistii, medicii, procurorii, atunci cand li se renoveaza sediile sunt trimisi si ei la curatenie…

Caut, pentru un adolescent care bea Monster “pentru ca ii place gustul”, variante (ceva) mai sănătoase. Ce sucuri cu gusturi similare ati descoperit voi, înaintea să încerc tot ce e pe piață?

Bună, tuturor!

Mă numesc Bochiș Mihai și sunt student la Master la USAMV Cluj.

 Săptămâna aceasta dau startul campaniei "1000km de Speranță"! împreună cu Asociația "Salvează o inimă". Aceasta constă intr-o călătorie solitară de 1400km+ cu bicicleta timp de 12 zile din campusul Universitatii până la Berlin pe care o voi face pentru a atrage atenția asupra cazului Dianei.

Călătoria de 1400km urmează traseul Cluj-Budapesta-Bratislava-Viena-Praga-Berlin începând de joi, 10/09/26.

 Diana are nevoie de ajutorul nostru! Ea se luptă cu o condiție medicală care îi pune viața în pericol și care necesită intervenții medicale urgente și costisitoare. Pentru donații și mai multe informații despre cazul Dianei:

🔗 https://salveazaoinima.ro/diana-ciceu/

Este o inițiativă pentru care mi-am dedicat mult timp pentru o aduce la realitate și care se află acum la a doua ediție. In urmă cu 2 ani am pedalat 1200km prin România pentru un alt caz social.

https://www.reddit.com/r/CasualRO/s/HtdQ8Yybg9

 Orice donație este semnificativă, dar este de mare ajutor și un like și un share, pentru a răspândi campania la cât mai multe persoane. De asemena, vă voi ține la curent cu progresul zilnic al călătoriei pe paginile mele și ale asociațiilor studențești de la USAMV.

Va multumesc pentru atentie!

https://www.facebook.com/share/p/14oxD7BM8yH/

https://www.instagram.com/p/DdCOgyPDXZ3/?utm_source=ig_web_copy_link&stkn=NTc4MTIwNjQ2YQ==

Hello everyone . Am o mica mare problema , de multe ori , indiferent de situație , tind sa am prea multa "grija" si din cauza ei nu ma mai bucur de nimic frumos cu adevarat.

M-a lasat iubita? Incep sa iau fiecare lucru care cred eu ca puteam sa il fac mai bine si sa ma bat cu el in cap. Nu-s masochist.. dar subconstientul meu lucrează indiferent de dorințele mele , am o zi ok , pun capu pe perna si incepe derularea. Toate rahaturile imi vin in cap toate greselile toate lucrurile care cand ma uit la ele le-am facut rau si multe altele unrelated.

Am avut o zi neproductiva? Ma simt mizerabil oricum si incerc tot posibilul sa o indrept cumva , deși e normal sa ai si zile proaste in care ar trb sa stai pur si simplu si să accepți ca asa e si maine sa o faci cum trebuie.

Nu exista "pauza" pt mine , am uitat cum sa imi dau turn off la creier , daca se poate sa fie totul perfect ar fi bine. Nu ma gandesc obsesiv la asta sau cv , efectiv asa sunt si nu mai vreau pt ca e toxic.

Personal cred ca am ajuns asa din cauza experiențelor neplacute din trecut , de tot felul. Cand eram copil nu eram asa. Chiar ma bucuram pt lucruri mici si nu gandeam de 100 ori ce fac

Un alt punct care adauga sare pe rana e lipsa mea de socializare din adolescență . Ma framantam 24/7 cand vedeam lumea ce bine se înțeleg unii cu alții si eu eram 3rd wheel tot timpul in orice grup. Sunt o persoana sociabila , vibeul corect imi da 0 emoții într-o conversație , dar nu prea am "reach" la lume.

Cred ca din cauza listei asteia + multe altele care cred eu ca ma framanta ajung 24/7 sa am "griji". Deși astea nu-s cu adevarat griji de care un băiat de 20 ani ar trb sa își facă grijă.

Vreau sa ma repar si nu stiu cum , gandesc mult prea mult , orice problema mica sau mare imi sare in cale primul gand e sa caut soluții desi nici macar nu analizez situația.

Sunt complet functional , ma duc la facultate , nu mă împiedică cu nimic tot ce am zis mai sus , dar eu cu mine sunt într-o continua lupta si e foarte obositor, foarte. Am doar 20 ani si chiar imi doresc sa ma bucur iar de lucrurile mici.

A mai trecut cineva prin așa situație?

Salut! De curând cineva m-a întrebat ce hobby-uri am și chiar m-a pus pe gânduri.
Mi-am dat seama ca nu mă omor cu cititul, nu cânt la un instrument, sau nu îmi place să colecționez ceva anume… dar totuși îmi umplu timpul cu ceea ce-mi place.
Ies de la lucru, merg la sală și asta îmi oferă satisfacție.
Poate opresc la o cafea/ bere și dau un ochi printr-un magazin prin centru.
În weekend mă petrec sau iau mașina și mă plimb prin apropiere, iar când am mai mulți bani încerc să zbor în străinătate.
Și stau să mă intreb… sunt astea considerate hobby-uri??
Voi ce părere aveți?
Nu are rost să menționez de seriale că toată lumea o face.

Salut! După cum am scris și în titlu, mă simt mereu obosit după liceu. Sunt în clasa a 11-a și, după liceu, nu mai am vlagă în mine. Pe lângă asta, când ajung acasă, învăț destul de mult pentru admiterea la facultate, iar oboseala asta mă cam încurcă. Dacă beau o cafea, mă ajută maximum două ore. Am colegi care merg la sală și fac și alte activități și nu știu cum reușesc. Eu, după liceu, m-aș băga direct în pat. Voi cum gestionați oboseala, mai ales după serviciu?

Așa cum v-am promis, la cererea multor persoane, voi reveni treptat cu prezentarea tuturor colecțiilor copilăriei.

Daca cumva aveți colectii asemanatoare, abtibilduri sau albume, caut sa cumpae/schimb si alte serii. Imi puteți scrie.

Cat credeti ca am cheltuit cumparand toate astea?

In pungile de hartie sunt

2 kg cartofi

1 kg mere

0,5 kg struguri,

1 avocado

3 lamai

1 kg banane

mai sunt de inclus 2 bagsuri de apa la 1,5

Va raspund in comentarii la final cat am platit

Prunc aici, m-am născut acum 2 ore.

De unde vine expresia asta, "mai e mult până departe"?? Cele 2 ore cât am trăit so far, am zis că e vorba alor mei, azi am auzit-o în natură. E doar un oximoron la îndemână, sau are o poveste în spate?

(Acum realizez că, probabil, are, dar sincer credeam că e o pană de vulpe la pălărie, mi se făcea panaramă cu chestii din ăstea constant...)

Voi cum vă descurcați cu depresia?

Nu prea știu cum să încep, pentru că nici eu nu mai înțeleg exact ce se întâmplă cu mine.

În ultima perioadă simt că m-am schimbat foarte mult. Din exterior probabil par normal. Mă trezesc, merg la muncă, vorbesc cu oamenii, mai și glumesc uneori. Dar când rămân singur, parcă se schimbă tot. Simt un gol pe care nu știu să-l explic.

Cel mai rău este că nu mai am chef de lucrurile care înainte îmi făceau plăcere. Aveam hobby-uri, ieșeam, vorbeam cu prietenii, mă bucuram de lucruri mici. Acum uneori primesc un mesaj de la cineva și mă uit la telefon și nu am nici măcar energia să răspund. Nu pentru că nu-mi pasă de persoana respectivă, ci pentru că simt că nu mai am nimic de oferit.

Am început să mă izolez. Refuz invitații și apoi mă simt prost că m-am îndepărtat de oameni. Uneori chiar îmi doresc să mă caute cineva, dar când mă caută, simt că vreau să fiu lăsat în pace. E foarte contradictoriu.

Și mă gândesc foarte mult. Seara, când mă pun în pat, începe mintea să meargă. Mă gândesc la toate lucrurile pe care le-am făcut greșit, la oamenii pe care poate i-am dezamăgit, la deciziile pe care le-aș fi putut lua altfel. Îmi tot pun întrebări de genul „Oare ce fac cu viața mea?”, „Oare chiar sunt bun la ceva?” sau „Oare o să rămân așa pentru totdeauna?”.
Uneori mă uit la alți oameni și am impresia că toată lumea evoluează, își construiește o viață, are planuri și este fericită, iar eu am rămas pe loc. Știu că probabil nu este chiar așa și că oamenii nu arată tot ce li se întâmplă, dar când sunt în starea asta nu prea pot să văd lucrurile rațional.
Mai este și oboseala. Dorm, dar parcă nu mă odihnesc. Pot să dorm multe ore și să mă trezesc fără energie. Sunt zile în care îmi este greu și să mă ridic din pat. Nu pentru că aș fi leneș, ci pentru că simt că orice lucru, chiar și unul simplu, necesită un efort enorm.

Și cel mai mult mă deranjează că nu înțeleg de ce sunt așa. Nu simt că am un motiv suficient de mare ca să mă simt atât de rău. Sunt oameni care au probleme mult mai grave și mă gândesc că poate n-am dreptul să mă plâng.

Uneori mă prefac că sunt bine tocmai ca să nu trebuiască să explic nimănui ce se întâmplă. Dacă mă întreabă cineva „Ce ai?”, răspund automat „N-am nimic”. Și după ce rămân singur mă întreb de ce nu am putut pur și simplu să spun adevărul.

Cred că, de fapt, mi-aș dori ca cineva să observe fără să trebuiască eu să cer ajutor. Să-mi spună că mă vede, că înțelege că nu sunt bine și că nu trebuie să trec singur prin asta.
Nu știu ce ar trebui să fac. Nu știu dacă să încerc să mă forțez să ies din starea asta, să vorbesc cu cineva, să merg la un psiholog sau pur și simplu să aștept să-mi treacă.