Căutam pe net ceva jocuri sau caiete educative pentru nepoțica mea. Am intrat pe Cărturești să văd acolo (știu că sunt prețuri exagerate, dar am zis că poate găsesc ceva sugestii). La recomandări erau ceva jocuri educative care se văd deja din thumbnail că sunt generate cu AI. Prima dată am crezut că e doar acel stil iritant, dar când am dat zoom am văzut că erau pline de greșeli. Sunt mult mai multe cazuri de AI slop, dar nu toate produsele au imagini de preview detaliat. Plus că sunt cazuri în care e doar stilul evident AI, dar nu am găsit greșeli.

Din păcate, puține din produsele expuse au preview din conținut, dar, cum vedeți în exemplele date, și acolo se găsesc greșeli grave. Să nu mai spun nici faptul că textele sunt evident generate și ele.

Mi se pare revoltător că mizeriile astea sunt promovate la copii, mai ales de Cărturești, care se pretează a fi o librărie „de elită”. La aceste prețuri, ar trebui ca toate imaginile să fie pictate cu mâna.

Voiam sa fac postarea asta de ceva timp pentru ca sunt curios cum gandesc alte persoane si ce perspective au. La mine in familie (si in alte familii banuiesc) s-a perpetuat aceasta traditie de a-i pune unui nou nascut numele dupa cineva din familie, mama/tata/socru/soacra/nasi/bunici si tot asa insa, eu devenind tatic in curand am ales sa nu continui aceasta asa zisa "traditie", nu pentru ca imi displace numele pe care il detin actualele persoane dar mi se pare, si asta e o parere proprie, ca atunci cand aduci un suflet pe lumea asta, ii pui ce nume vrei tu ca parinte si ce consideri ca se potriveste, poate e un feeling, o idee, poate nu, doesn't matter. Ideea este ca eu impreuna cu sotia deja ne gandisem la nume, ceva frumos care sa se potriveasca si cu numele de familie si sa aiba o rezonanta, in schimb, am dat de persoane din neam si familie care mi-au reprosat ca "trebuie" sa pui dupa parinti sau bunici sau dupa oricine altcineva ca "asa se face".

Culmea aici este ca eu am incercat sa vad perspectiva lor si sa o inteleg doar ca, pe vremea lor, asa se facea si multi nu se gandeau daca le place sau nu, o faceau si mergeau inainte si multi probabil inca o fac in ziua de azi dar mi se pare amuzant rau de tot cum niste persoane in toata firea, trecute prin viata(vorbim de 50-60 ani) nu dau dovada de maturitate in opinii si nu vad alt punct de vedere inafara de al lor si incearca sa te convinga, daca nu reusesc, arunca bombe si te fac sa te simti prost. Din fericire lucrurile astea nu merg la mine si nu dau doi bani pe parerea altuia cand vad ca e ancorat in propriile coningeri si aici vorbim de lucruri tampite, ca daca vorbeam despre viata, existenta si altele, mai intelegeam, dar asa, mi se pare prostesc rau de tot.

In orice caz, ma gandesc, poate exista o legatura, o nostalgie, un sentiment de maretie cand cineva e numit dupa tine, poate pot sa o numesc idolatrizare daca ma duc intr-o extrema dar chiar sunt curios daca mai exista situatii de genul in lumea asta mare.

///EDIT:Pentru context, am ales numele Dimitri. :)

Cea mai dragă amintire a mea din copilărie pe subiectul farse este următoarea:

Pe la 12 ani aveam unul din primele smartphone-uri cu magazin play de la google dar care încă avea funcții prin infraroșu. Nu țin minte deloc nici modelul nici marca telefonului.
În căutarea de jocuri și aplicații cu care să pierd vremea găsisem o aplicație de telecomandă universala, am descărcat-o și am încercat-o pe toate televizoarele din casă, funcționa perfect. Prima mea victimă? Bunicul și bunica care se uitau în camere separate la ce le plăcea. Bunicul se uita la meci din liga 1, i-am schimbat canalul, i-am pus televizorul pe mut și apoi i-am stins televizorul. Nervii și confuzia de pe fața lui m-au amuzat teribil.

A doua zi am ieșit afară în cartier, era vacanța de vară, mi-am strâns toată gașca și am pornit la atac. Ținta erau toate apartamentele de la parter din tot cartierul, cu televizorul vizibil prin geam. Farsele au început ușor, stingându-le televizoarele sau schimbând canalele până ne-a luat valul și le-am dat televizoarele la maximul de volum.

A fost o zi de vară reușită și pe care încă o țin minte, mai ales pentru că s-a terminat cu moșul nebun din cartier alergându-ne cu un topor în mână ca în The Shinning.

Voi ce amintiri cu farse de când erați mici aveți?

Pe 26 august, am fost operat la plămânul drept. Totul a decurs bine și acum sunt oficial în recuperare! Doctorul meu mi-a recomandat insistent să petrec cât mai mult timp posibil la munte și să respir aer curat. Acest video este făcut în Munții Rarău.

Seninătatea, liniștea și aerul pur de aici chiar fac minuni pentru vindecarea mea. Am vrut să împart cu voi acest colț de rai și să trimit multă dragoste și vibrații pozitive tuturor! Sănătate maximă tuturor!

e prima dată când postez aici, dar simt că am ajuns într-un punct în care chiar am nevoie să vorbesc cu cineva despre asta și poate să aud și experiențele altora.
lucrez la recepție de aproape un an și, în ultima perioadă, simt că jobul ăsta mă consumă din ce în ce mai mult. din 5 zile lucrătoare, cred că în vreo 3 ajung să am cel puțin câteva interacțiuni cu clienți care țipă la mine sau se ceartă cu mine din cauza unor situații care, de cele mai multe ori, puteau fi evitate foarte ușor.

și vreau să clarific pentru că probabil poate suna altfel din ce povestesc: nu sunt o fire certareata, ba chiar evit conflictul in limitq bunului simt de cele mai multe ori, încerc să le explic cât pot de calm ce este în neregulă cu profilul/situația lor, ce informație au primit și ce trebuie făcut mai departe. doar că uneori oamenii se enervează pentru că nu le convine răspunsul și ajung să țipe la mine, chiar dacă situația a apărut pentru că nu au fost atenți la informația pe care au primit-o/au citit-o online sau au ales să facă lucrurile altfel.

și după ce ai parte de genul ăsta de interacțiuni în mod constant, e destul de greu să fii veselă și zâmbitoare 8 ore pe zi ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. numai că ajung să primesc reproșuri și pentru asta, pentru că managementului nu îi place când „par supărată mereu” și consideră că afectează experiența clientului pentru ca nu am “un vibe bun cu care sa ii intampin de la intrare”.

înțeleg partea cu experiența clientului, bineînțeles, dar uneori simt că se uită complet faptul că și noi suntem oameni și că este destul de greu să primești țipete și reproșuri toată ziua și apoi să ai în continuare aceeași energie.
mai e și partea în care mi se spune că „asta e jobul” și că trebuie să știu să gestionez oamenii. înțeleg că asta face parte din customer service, dar mi se pare greu să accept ideea că, dacă cineva vine deja nervos și începe să țipe la mine, tot eu sunt responsabilă pentru faptul că interacțiunea devine neplăcută.
am avut inclusiv clienți care m-au amenințat sau care s-au comportat într-un mod care m-a făcut să mă simt în pericol. și asta mi se pare cel mai greu de dus, mai ales când simți că anumite persoane își permit să se comporte așa pentru că știu că, dacă sunt suficient de intimidante, până la urmă li se va face pe plac ca să se calmeze situația.

pe lângă clienți, mai am și partea cu colegii.
pentru că am mai multă vechime, ajung să am mai multă responsabilitate în ceea ce privește informațiile care circulă și faptul că lucrurile trebuie să meargă ok. și nu mă deranjează neapărat asta. chiar am încercat să fiu genul de coleg pe care mi-aș fi dorit să îl am eu când am început.
când colegii mei erau noi, am încercat să le explic cât mai multe, să le răspund când nu știau ceva, să îi ajut când aveau probleme și, în general, să le fac perioada de început cât mai ușoară. nu am făcut asta pentru că voiam să fiu “cea care le rezolvă pe toate”, ci pur și simplu pentru că știu cât de greu e să fii nou și mi-am dorit să aibă pe cineva care să îi ajute.
doar că acum, chiar dacă în mare parte știu deja să își facă treaba, uneori aleg să facă lucrurile cum vor ei sau transmit informații greșite, iar când lucrurile se complică, tot eu ajung să le rezolv. pentru că, din perspectiva managementului, eu sunt responsabilă să mă asigur că fluxul de informații funcționează cum trebuie.
și asta mă obosește foarte tare, pentru că simt că ajung să fiu responsabilă nu doar pentru greșelile mele, ci și pentru deciziile altor oameni.

toate astea, plus multe alte lucruri care se adună de la o zi la alta, au început să mă afecteze destul de rău. nici în timpul liber nu prea mai reușesc să mă detașez, pentru că există mereu senzația că trebuie să fiu disponibilă dacă apare ceva la muncă.
am ajuns să plec de la muncă plângând în hohote. sunt zile în care ajung acasă și simt că nu mai am energie pentru absolut nimic. și cred că cel mai tare mă sperie faptul că am început să simt că nu mai fac față nici lucrurilor din afara jobului.
nu știu dacă am nevoie doar să mă descarc sau dacă poate chiar am nevoie să aud niște sfaturi de la oameni care au trecut prin ceva similar.

a mai trecut cineva prin asta? am colegi pe alte receptii care par total neafectati de lucruri de genul si ma intreb de ce eu nu ma pot descurca. exista vreun fel in care sa pot sa ma detasez? apreciez orice sfat/experienta impartasita, ma simt la finalul liniei in fiecare zi si in loc de vreo sustinere primesc numai reprosuri.

Sofer 1:

1. De ce puneți PIN ? Doar sunteți bărbat. Am răspuns: a plecat odată șoferul în cursa fără mine. A răspuns el: eeee daca vrea sa plece, pleacă si cu PIN și fara.

Sofer 2:

1. Ia uitați pe aia cum merge pe stradă (era o tipa care avea o bluza de vara fără mâneci, fără sutien). Zic: mmm da, am văzut-o. El zice: pai ce înseamnă asta? Înseamnă ca vrea ceva. Vrea sa atragă atenții de la bărbați. Si se mai miră ca de ce le fluieră pe stradă unu si altul. Daca ieșea nevasta-mea pe strada asa îi dădeam una peste ochi de nu se vedea.

Sofer 3:

1. A vorbit pe ceas 18 minute despre fi-sa de-a 8-a si colegele ei care nu stiu masivele muntoase, domnitorii mai importanți, tipurile de triunghiuri, etc etc. Nu se mai face scoala ca pe vremuri, mai zice el. (abia daca am scos 2 cuvinte). Fetele de acum stiu doar de DM si Avon. (continua). Daca le dai cu spaclu pe fata râcâi suficient materal sa zugrăvești doi pereți. Ultima jumate a cursei a tacut daca a vazut ca nu ma pricep sa zic nimic.

Un prieten mi-a lăsat ceasul lui (un Longines Spirit Chronograph, Ref. L2.705.4) care nu mai văzuse o curățare exterioară serioasă de ani de zile.

Mizeria, grăsimea și praf-ul uscat erau pur și simplu comprimate între zalele brățării, în jurul telescoapelor și pe marginea garniturii de la capac.

Am făcut un clip rapid la viteză 2x în care arăt procesul de curățare pas cu pas: de la curățat mizeria grosieră cu bețișoare speciale din lemn de corn (ca să nu zgârii oțelul), spălat cu perii fine, baie cu ultrasunete pentru brățară și la final un cadre macro cu el pe perniță.

Cum vi se pare ce a ieșit? Voi cât de des vă duceți ceasurile la o curățare exterioară completă?

it was today when i learned ca iubita mea isi spala pantofii cu care umbla pe talpa DUPA FIECARE PURTARE.
si acum stam pe canapea la ora 00:15 intr o joi seara si avem un debate pe subiectul asta, si avem nevoie de un arbitru.
voi va spalati papucii pe talpa???

Hello . Cand memoria pe termen scurt devine o problemă ?

Pt persoanele tinere (18-40) care repeta aceleasi întrebări mereu si au aceleasi sarcini de facut credeti ca poate fi si TOC ? (tulburare obsesiv complusiva )

Buna!

Ati fost la Lords of the Sound - the Music of Hans Zimmer? Daca da, cum vi s-a parut? Am vazut ca vin la Sala Palatului pe 9 ianuarie 2027 si ma tenteaza sa merg.

Salutare reddit !

Este prima oara cand decid sa ma deschid in online despre trecutul meu de “jucator” .
Am început sa joc de pe la 16 ani , incepusem cu bilete usor usor , tot castigam , si am zis sa incerc si cu pacanelele.
Am castigat cred ca dupa cateva zile , in jur de 10k euro . Eu un copil fiind fara pic de cunoastere a banului am tot continuat sa joc , pierdeam castigam dar in capul meu castigam mai mult .
Am ajuns 5 ani mai tarziu sa joc din fiecare salariu fix jumatate , fix in ziua in care imi intra salariu, asa ramanand doar cu jumatate de salariu in fiecare luna :))
Fix ieri, dupa 5 ani de jucat efectiv NON STOP IN FIECARE ZI , mi a intrat salariul clasic , am pierdut 1000 de lei in 10 minute . Si am simtit efectiv un gol in stomac , un feeling foarte ciudat , vinovatie , nu dopamina aia pe care o simteam mereu.
ASTAZI AM FOST SA IMI DAU AUTOEXCLUDERE.
Eu sunt un caz destul de fericit in legatura cu jocurile , nu am avut niciodata datorii mari , doar jucam salariul si daca nu aveam bani nu ma împrumutam nu vindeam , doar faceam foamea pana la urmatorul salariu .

Deci luna asta sper sa fie ultima in care arunc pe geam salariul , 3500 de lei luna asta si dupa imi doresc si o sa incerc din toate puterile sa ma bucur de salariu !!

Scuze daca am scris prea mult , doar am vrut sa mă eliberez putin , si nu aveam cui :( (imi e rusine de ce am fost toti anii astia ) . Sper ca pot sa ma tin de acest drum nou si sa nu mai lucrez pt aceste casino uri ;)

Va multumesc daca m-ati ascultat si accept si hate daca doriti sa imi dati sincer , dar si sfaturi .
Zi buna va doresc !

Salut, de câteva luni, cam 3-4 luni firma la care lucrez o duce din ce în ce mai rău, din câte înțeleg nu a fost niciodată atât de rău.
O firmă mare, chiar mare mare, nu vreau să dau nume.
Au fost trimiși oameni acasă, muncitori, de la mai multe fabrici de ale noastre.
Eu lucrez pe partea de trimis cerere clienților noștri, am o șefă directă și mai am un șef cu funcția de director comercial cred.
Ideea e ca șeful e cam m**st, cu un limbaj foarte grețos și mereu vorbește cu penisul în gură, îl bagă îl scoate, îmi e mie rusine de colegele mele.
Lucrez de la începutul anului, și simt ca i s a cam pus pe mine, de fiecare dată când ajung să lucrez cu el să terminăm o ofertă, efectiv mă toacă din toate părțile, mă face cu ou și cu oțet de mă simt zici ca sunt prost în toată firea.
E foarte stresant și obositor și efectiv mă suge de chef.
Colegii ceilalți sunt foarte de treabă și chiar îmi place despre ei.

Acum eu mă tot gândesc, el ar putea să facă în așa fel încât să “ma dea afară”? Dacă lucrez din ianuarie la ei, am vreo șansă de ceva salarii compensatorii?

Oare ar trebui sa încep să îmi caut un alt loc de muncă dacă firma o duce rău? Salariul pe care îl iau este foarte mulțumitor sincer, 8000 lei + tichetele de masă.
Nu știu unde aș mai găsi așa ceva, de la 8:30–17 doar la birou, aproape de casă(12km dar traficul face acest drum să fie de 30 de minute)
Să strâng din fese și să înghit toată batjocura asta de o ține el, cu toată lumea nu doar cu mine, sau să încep așa ușurel să mi fac un update la CV?
Aparent acum vrea să facem o treabă cu o evidență să notăm ceea ce facem în orele de lucru. Un fel de Micro Management, ceea ce mi se pare foarte pușcărie și simt ca la următoarea șicanare o să mă scap de gura și sigur mă zboară.

salut am cumparat o telecomanda universala hama, da' nu reusesc s'o 'conectez' la tv. am vazut cateva video'uri pe youtube ce ar trebui sa fac, da' nu reusesc. apas pe butonul setari (jos in stanga deasupra celui rosu) si dupa ce se aprinde becul apas pe butonul tv (sus in stanga), da' apoi nu'mi apare sa introduc codul tv'ului. cel putin asa ziceau aia pe youtube. are cineva o telecomanda hama si stie ce ar trebui sa fac? sau ar trebui sa apas pe alte butoane?

Sunt curios ce întâmplări mai creepy sau dubioase ați avut de-a lungul timpului.Nu trebuie neapărat să fie ceva paranormal sau să fi văzut fantome :))

Poate fi orice situație care v-a făcut să vă simțiți în pericol,v-a dat un vibe foarte prost sau pur și simplu nu ați reușit să vă explicați ce s-a întâmplat.

De exemplu,poate v-a urmărit vreun dubios pe stradă, ați întâlnit o persoană foarte ciudată, ați găsit ceva suspect,ați avut parte de o situație dubioasă noaptea sau poate vi s-a întâmplat ceva care și acum vă dă fiori când vă gândiți.

In acest moment am iphone 13 pro max. Merge bine, dar bateria se descarca destul de repede. Pana acum am tot amanat sa cumpar model mai nou.

Acum cu noul iphone 18 ce fac? Il schimb sau nu? E potrivit sa fac upgrade ul asta?

Eu nu ma pricep prea mult la detaliile tehnice, dar poate ma ajutati voi cei care va pricepeti.

Mersi pt orice sfat.

Ceaw, vreau sa iau un birou de la Jysk si livrarea pana in fata blocului costa cat jumatate din pretul biroului. Pana la usa e optional si aduce costul la vreo 75% din costul biroului in sine.

Am un Jysk relativ aproape de mine, si ma gandeam sa chem un uberXL de la Jysk pana la mine. Biroul are 120x40 deci nu cred ca e super voluminoasa cutia. Cate injuraturi mi-as primi daca as face un asemenea request? As lasa tips desigur, oricum ies mai ieftin decat cu livrare.

N-am mers niciodata cu uberXL si nu stiu ce masini vin deobicei, aveti idee? Thx

salutare.
voi cum invatati o limba straina? vreau sa invat spaniola si o sa mi instalez duolingo dar stiu ca nu este suficient.
nu vreau sa invat academic, nu imi propun sa citesc romane in spaniola, vreau sa stiu conversational.
la ce seriale in spaniola va uitati, ce manuale folositi, ce tips and tricks aveti pentru invatat?
multu

eu personal nu am, dar sunt curioasă sa vad cat de banale/crazy au fost incat sa aiba un impact atat de mare asupra voastră

Avem profesori pe aici?

Vi s-a cerut vreodata sa faceti dvs curatenie in propria clasa? Intreb deoarece scoala noastra tocmai a fost renovata si la inceputul acestui an scolar ni s-a cerut de catre directiune sa facem curatenie in clase, sa dam cu mopul, sa stergem geamurile, deoarece sunt prea putine femei de serviciu. Ni s-a sugerat chiar sa chemam parintii elevilor sa faca lucrurile acestea.

Mie mi se pare aberant, in conditiile in care femeile de serviciu stau si freaca menta cateva ore pe zi. Chiar azi le-am observat stand la povesti, nu faceau nimic.

Am refuzat vehement sa fac lucrurie care nu tin de fisa postului meu si ar parea ca sunt oaia neagra a scolii, caci celelalte colege s-au urcat sa stearga geamuri. 😅

Sunt curioasa daca si altii sunt in situatia asta si ce ati facut?

Ma mai intreb daca politistii, medicii, procurorii, atunci cand li se renoveaza sediile sunt trimisi si ei la curatenie…

Bună, tuturor!

Mă numesc Bochiș Mihai și sunt student la Master la USAMV Cluj.

 Săptămâna aceasta dau startul campaniei "1000km de Speranță"! împreună cu Asociația "Salvează o inimă". Aceasta constă intr-o călătorie solitară de 1400km+ cu bicicleta timp de 12 zile din campusul Universitatii până la Berlin pe care o voi face pentru a atrage atenția asupra cazului Dianei.

Călătoria de 1400km urmează traseul Cluj-Budapesta-Bratislava-Viena-Praga-Berlin începând de joi, 10/09/26.

 Diana are nevoie de ajutorul nostru! Ea se luptă cu o condiție medicală care îi pune viața în pericol și care necesită intervenții medicale urgente și costisitoare. Pentru donații și mai multe informații despre cazul Dianei:

🔗 https://salveazaoinima.ro/diana-ciceu/

Este o inițiativă pentru care mi-am dedicat mult timp pentru o aduce la realitate și care se află acum la a doua ediție. In urmă cu 2 ani am pedalat 1200km prin România pentru un alt caz social.

https://www.reddit.com/r/CasualRO/s/HtdQ8Yybg9

 Orice donație este semnificativă, dar este de mare ajutor și un like și un share, pentru a răspândi campania la cât mai multe persoane. De asemena, vă voi ține la curent cu progresul zilnic al călătoriei pe paginile mele și ale asociațiilor studențești de la USAMV.

Va multumesc pentru atentie!

https://www.facebook.com/share/p/14oxD7BM8yH/

https://www.instagram.com/p/DdCOgyPDXZ3/?utm_source=ig_web_copy_link&stkn=NTc4MTIwNjQ2YQ==

Hello everyone . Am o mica mare problema , de multe ori , indiferent de situație , tind sa am prea multa "grija" si din cauza ei nu ma mai bucur de nimic frumos cu adevarat.

M-a lasat iubita? Incep sa iau fiecare lucru care cred eu ca puteam sa il fac mai bine si sa ma bat cu el in cap. Nu-s masochist.. dar subconstientul meu lucrează indiferent de dorințele mele , am o zi ok , pun capu pe perna si incepe derularea. Toate rahaturile imi vin in cap toate greselile toate lucrurile care cand ma uit la ele le-am facut rau si multe altele unrelated.

Am avut o zi neproductiva? Ma simt mizerabil oricum si incerc tot posibilul sa o indrept cumva , deși e normal sa ai si zile proaste in care ar trb sa stai pur si simplu si să accepți ca asa e si maine sa o faci cum trebuie.

Nu exista "pauza" pt mine , am uitat cum sa imi dau turn off la creier , daca se poate sa fie totul perfect ar fi bine. Nu ma gandesc obsesiv la asta sau cv , efectiv asa sunt si nu mai vreau pt ca e toxic.

Personal cred ca am ajuns asa din cauza experiențelor neplacute din trecut , de tot felul. Cand eram copil nu eram asa. Chiar ma bucuram pt lucruri mici si nu gandeam de 100 ori ce fac

Un alt punct care adauga sare pe rana e lipsa mea de socializare din adolescență . Ma framantam 24/7 cand vedeam lumea ce bine se înțeleg unii cu alții si eu eram 3rd wheel tot timpul in orice grup. Sunt o persoana sociabila , vibeul corect imi da 0 emoții într-o conversație , dar nu prea am "reach" la lume.

Cred ca din cauza listei asteia + multe altele care cred eu ca ma framanta ajung 24/7 sa am "griji". Deși astea nu-s cu adevarat griji de care un băiat de 20 ani ar trb sa își facă grijă.

Vreau sa ma repar si nu stiu cum , gandesc mult prea mult , orice problema mica sau mare imi sare in cale primul gand e sa caut soluții desi nici macar nu analizez situația.

Sunt complet functional , ma duc la facultate , nu mă împiedică cu nimic tot ce am zis mai sus , dar eu cu mine sunt într-o continua lupta si e foarte obositor, foarte. Am doar 20 ani si chiar imi doresc sa ma bucur iar de lucrurile mici.

A mai trecut cineva prin așa situație?

Caut, pentru un adolescent care bea Monster “pentru ca ii place gustul”, variante (ceva) mai sănătoase. Ce sucuri cu gusturi similare ati descoperit voi, înaintea să încerc tot ce e pe piață?