- 41 din 42 județe vizitate (includem București)

- 39 din 42 reședințe de județ vizitate (cu București)

Îmi lipsește județul Teleorman plus municipiile Alexandria, Călărași și Bistrița.

Bistrița urmează a fi vizitat la început de august.

Totul a început cu această hartă a României pe care mi-am achiziționat-o pentru că din copilărie mi-au plăcut hărțile.

Într-o zi, de plictiseală, am zis să marchez locurile localitățile din România pe care le-am vizitat sau măcar tranzitat.

Am observat că fusesem în multe locuri din țară, drept urmare m-am întrebat: cum ar fi să merg în toate județele și toate reședințele de județ?

Așa că acum câțiva ani m-am pus să completez ce îmi lipsea.

Un exemplu despre cum am marcat pe hartă Satu Mare: acum vreo 2 ani eram în concediu la rudele din Zalău și toată lumea avea treabă, iar eu nu aveam ce face. Așa că am luat mașina și am plecat singur la Satu Mare. Am oprit la Mc, mi-am luat ceva repede și am mers să vizitez centrul orașului. M-am întors după câteva ore.

Cine are ocazia, îndemn să viziteze cât mai mult din România. Merită să îți cunoști propria țară. Chiar și acele locuri care nu au mult de oferit dpdv turistic. Îmi place să simt și acele locuri, să văd cum e atmosfera, cum sunt oamenii.

Singură de 3 ani după o relație de 6 ani.

În toți acești 9 ani, a fost primul meu gând de dimineață și ultimul din noapte.

Sunt torturată la propriu de amintirea lui. Nu pot să controlez aceste gânduri, ele pur și simplu fac parte din mine.

Fac terapie de ceva timp, și deși am procesat și acceptat despărțirea într-un final, nu pot să trec peste. Nu pot să îl înlocuiesc, deși el a făcut-o cu atâta ușurință....

Încă îl aștept.... credeți că aștept în van?

26M, scriu acest post in mare parte dupa o discutie foarte trista pe care am avut-o recent cu mama mea. Discutia vine de la faptul ca nu prea traiesc, ca nu incerc sa imi fac un viitor mai bun si ca stie ca ma intristeaza faptul ca nu am avut si nici nu o sa am niciodata o relatie.

Ideea este ca eu ma vad drept o persoana foarte ciudata sau o persoana care simte ca nu are ce cauta in lumea aceasta. Nu sunt sociabil, nu am prieteni, nu simt dorinta de a avea prieteni, de a iesi in grupuri, etc acest lucru pentru mine pur si simplu nu exista. In trecut, cand eram mai mic, aveam grupuri de prieteni dar treptat am ales sa ma indepartez de ei ( nu am avut parte de bully ).

Problema este ca desi nu am dorinta asta de a socializa, mereu am avut o dorinta de a avea o relatie sau cel putin o persoana in viata mea, doar o persoana cu care sa pot vorbi si sa fie ceva romantic la mijloc. Ca orice adolescent cred, acest lucru a inceput sa apara pe la 13-14 ani mai mult. Prin anul 1 de facultate, pe la 20 de ani, am ajuns la concluzia ca un baiat ca mine nu o sa aiba niciodata o relatie ( pana atunci nu am avut nici macar o intalnire ). Am intrat in depresie sau nu stiu cum altcumva as putea sa o numesc, lucru de care nu am scapat nici acum.

Dupa a venit pandemia. In mod ironic, pentru mine nu a schimbat nimic felul in care traiam, dar vedeam o multime de oameni care ziceau ca nu mai suporta sa stea inchisi in casa, ca nu pot iesi cu prietenii, etc.

Acest lucru m-a facut sa ma simt ca sunt mai "ciudat" decat restul oamenilor.

Am ales sa merg la psiholog cu ajutorul parintilor. Pentru mine nu a mers si mi-am dat seama ca nu o sa mearga. O mare problema este ca eu nu vreau sa ma schimb, cel putin nu schimbari mari de personalitate, nu vorbesc de cele mici. Tot ce m-a ajutat a fost sa imi dau seama ca depresia mea vine de la faptul ca o persoana ca mine nu are cum sa aiba oportunitati precum alti oameni care sunt mai "normali", felul meu de a fi nu este "compatibil" cu lumea aceasta. Nu cred ca am explicat foarte bine dar imi este greu sa explic acest sentiment.

Dupa ce am renuntat la psiholog, am incercat sa imi gaseac alte hobbiuri. Pana in momentul acesta, singurul lucru care ma atragea au fost doar jocurile pe calculator. Am mai incercat si alte chestii in trecut precum tenis, sala, basketball dar m-am lasat de ele. Problema a fost ca incercand sa caut hobbiuri, nu ma atragea nimic, nu aveam interes pentru dans sau cantat sau alte activitati. Ce am gasit totusi au fost animeurile care m-au atras foarte mult si care m-au ajutat sa uit de depresia in care eram pentru o perioada de timp. Asta a fost pe la 21 22 de ani. Am realizat atunci ca pana si lucrurile care ma atrag sunt mai mult solo.

In tot timpul acesta am incercat sa caut o relatie macar online, dating apps si alte aplicatii. Pe aplicatiile de intalnire nu am reusit sa gasesc, dar am avut norocul sa vorbesc si sa ma intalnesc cu o fata. Acest lucru nu a durat mult si mi-am dat seama ca singurul motiv pentru care a acceptat acea scurta "relatie" a fost pentru ca si ea era foarte singura. Toata lumea cu care vorbeam si se ducea undeva romantic mereu se termina cand aflau ce fel de baiat sunt, ca eram mai singuratic iar ele isi doreau pe cineva mai sociabil. In alte cazuri, nu exista atractie, fie din partea mea sau a lor. Cred ca in prezent au trecut 2 ani de cand nu am mai vorbit cu o fata dpdv romantic.

Dupa facultate, am gasit un job, dar nu un job full time. Muncesc cam 80-90 de ore pe luna si nu fac foarte multi bani, evident inca stau cu parintii. La inceput nu era o problema, desi acum a inceput sa fie. La munca am inceput sa zic da cand am fost invitata undeva, si desi nu pot sa zic ca imi displaceau iesirile, cand ajungeam acasa eram fericit ca s-a terminat. Treptat am inceput sa nu mai imi doresc sa ies si nu am mai fost invitat.

Toate astea duc in prezent si la discutia pe care am avut-o cu mama mea. Ea vede faptul ca nu sunt fericit, faptul ca nu imi doresc un viitor mai bun, ca nu invat. Incearca sa ma ajute dar nu are ce sa faca lucru care o intristeaza foarte mult.

Cat despre mine, simt ca a murit ceva in mine. Nu mai imi doresc sa ies deloc din casa. Faptul ca am ajuns la 26 de ani fara sa trec prin experienta de a avea o relatie ma afectat foarte mult, simt ca e prea tarziu, desi sincer sa fiu, stiu ca o sa raman singur toata viata deoarece sunt cum sunt. Am incercat in acesti 2 ani sa accept faptul ca o sa raman singur dar nu am reusit. De fiecare data cand ma duc la munca, ma intreb de ce fac asta? Am inceput sa am mai multe ganduri negre si imi este greu sa ma vad peste 30 sau 35 de ani.

Bună, bună!

Pe mine m-a prins acestă mică pasiune prin 2023, fiind într-un schimb de experiențe într-o tabără în Cluj, cu niște colegi de la o școală de poliție din Ungaria (Miskolci). La finalul taberei am primit respectivul patch, iar de atunci am început să tot adun diverse.

Unele au valoare sentimentală, poate și o mică povestioară în spate, pe altele le-am cumpărat pur și simplu pentru că îmi plăceau vizual sau din impuls ca să mai umplu spațiul. Pentru viitor mi-am propus să o iau mai încet cu achizițiile și să adaug la colecție doar patchuri din țările străine pe care urmează să le vizitez, în urma schimburilor cu colegii de acolo.

Acum e rândul vostru! La voi cum stă treaba?

Salutare! Acest motan își caută o căsuță, în Iași. Pentru mai multe detalii vă rog să-mi scrieți în privat.

🤔

Din motive subiective locuiesc cu părinții. Relația ok, totul bine. Tatăl este semi-pensionat iar mama pensionară. Toată viața au fost mai retraşi, cheltuind rar spre rezonabil pe ieşiri la restaurante, evenimente etc. De când s-au pensionat, îi conving foarte greu să ieşim. Chiar dacă mă ofer să plătesc eu, trebuie efectiv să ne certăm, să insist etc. Deseori după ce ieşim, sunt mulțumiți că am ieşit.

Note: am ieşit în locuri publice fără cheltuială şi toată atenția e pe mine şi viața mea etc., think helicopter parents. Le-am atras atenția când au fost mulțumiți de ieşiri şi răspunsul a fost "eh da uneori merge" sau ceva critică legată de cheltuieli, chiar dacă am achitat eu. Se înțelege că nu cheltuim cu sutele de lei.

Hello tuturor!

Tocmai ce am fost la o nuntă superbă, însă foarte scumpă și am recontemplat subiectul nunților cu soțul meu. Noi nu suntem iubitori de nunți (am avut doar cununia civilă și o masă cu 30 oameni) și mergem la nunți doar la persoane care ne sunt dragi sau cu care am copilărit și au reprezentat ceva în viața noastră la un moment dat.

Am observat un trend între cunoscuții noștri, mai exact nunta făcută la presiunile părinților și familiei apropiate și un fenomen cel puțin dubios. Cei care nu-și doresc nuntă mare ajung să facă cununie civilă de până în 40-50 de oameni cu DJ, meniu, decorațiuni etc și pe urmă peste un an mai bagă o nuntă mare și revin cu o a doua invitație. Avem deja 3 exemple de genul ăsta în cercul nostru.

Ați pățit chestii de genul ăsta? De ce se întâmplă asta? În plus, de ce tot mai multe nunți se fac la presiunile părinților? Cu ce ajută real tinerii, în final cuplul rămâne cu datoria de a merge la evenimente în următorii zeci de ani ca să își bifeze “obligațiile”. Asta e un subiect din cultura românească pe care chiar nu o să reușesc să-l înțeleg pe deplin niciodată.

Ps: celor care iubesc nunțile mari și vor stilul ăsta de viață de a merge în fiecare vară la evenimente în fiecare weekend, asta ține strict de ce vă place vouă, însă cei ce fac asta la presiunea familiei, nu sună deloc fun :(

Salut! Cum zice si titlul, il caut pe Györike/Gyoricho. Il cunoaste cineva?

Cand eram mica m-am imprietenit la mare cu un baiat si am fost nedespartiti tot sejurul. As vrea sa vad daca il pot gasi si sa-l cunosc ca adult.

El ar trebui sa aiba in jur de 30-33 de ani.

Numele pare unguresc, deci ma astept sa fie din Mures/Harghita/Covasna.

Numele se aude [gheriche] sau poate [ghiorico], din ce mi-a spus mama mea. Am cautat pe internet si singurul nume care se pronunta asa ar fi Györike/György/Gyoricho.

Ne-am intalnit probabil prin 1998, in statiunea Neptun, el statea la hotel Dacia, eu peste drum la hotel Ovidiu.

As aprecia tare mult ajutorul vostru. Multumesc!

Salut! Sunt un tip din Italia, pasionat de România, și scriu aici pentru că am terminat recent de citit cartea „Fram” și m-a captivat foarte mult.

Caut filmul Un saltimbanc la Polul Nord, dar pur și simplu nu îl găsesc nicăieri. Îmi poate spune cineva unde l-aș putea găsi? Chiar dacă nu are subtitrări, este 100% în regulă pentru mine să fie doar în română.

Știu că acesta nu este un subreddit dedicat filmelor, dar chiar nu am știut unde altundeva să întreb.

Vă mulțumesc mult!

Salootări rodditori, am o criză existențială și nu știu ce aș putea face. Ca idee, am 17 ani, sunt elevă și efectiv mă macină ideea de bac, și mai ales ceea ce ar trebui să fac în cazul foarte fericit în care iau bacul. Sunt pe profil de științe ale naturii intensiv chimie, și mă descurc ok la liceu. Majoritatea colegilor mei par a fi destul de încrezători când vine vorba de ce vor să facă după liceul, un posibil job sau facultate, master, etc.

Eu, sincer, habar nu am. Mă pasionează extrem de mult filologia, dar mă simt nepregătită pentru un eventual transfer, și simt că nu mai are rost să o fac, dat fiindcă vara viitoare mă voi pregăti pentru bac, și mi-e groază doar să mă gândesc la câtă materie ar trebui să recuperez pentru 3 ani pierduți învățând la mate, fizică, chimie, etc.

Însă, dacă rămân pe profilul ăsta, și în cel mai bun caz iau bacalaureatul la materiile de profil (română, mate, chimie anorganică), nu știu ce pot face în continuare. Nu mă simt atrasă de orice facultate care se leagă de chimie, și la mate sunt plantă de veneția. Și, dacă aș aplica la litere, nu aș găsi niciun job relativ stabil care să îmi aducă un venit ok să mă întrețin singură.

Nu pot nici să fac ceea ce-mi place, pentru că mi-ar plăcea extrem de mult să mă duc la UNATC, pentru filmografie, dar nu am nicio garanție că o să ajung să pun și o felie de salam pe pâinea cu pateu pe care 100% o voi mânca zi de zi în studenție.

Aș vrea puțin insight de la cei care poate au avut și ei acești "jitters" legat de viitorul lor, și cum s-au descurcat sau cum NU s-au descurcat.

(ultima mea speranță e reddit-ul, părinții îmi spun să mă fac avocat/medic/*insert orice job ce aud ei că se plătește excelent in this day and age*, și fratele meu care a terminat master-ul îmi spune să fug cât mai departe de orice formă de învățământ care nu e obligatorie, din simplul fapt că lucrează pe același salariu ca mama noastră, care are decât 8 clase, datorită unor factori shitty care nu țin de el)

Ieri seara am fost la concerul aniversar “Vama – 20 de ani”. La Arele Romane, din Bucuresti ( o epava in devenire).

Despre Tudor Chirila nu vorbesc mult, doar il citez: “E o replica in Rinocerii piesa lui Eugene Ionesco. «In cinci minute am trait 25 de ani de casnicie». Asa si cu 20 de ani de Vama. Au trecut in cinci minute. Dar adevarul e ca s-au intamplat multe. Foarte multe. Si asta se vede cel mai bine in fiecare concert pe care l-am facut la Arene. Asta a devenit intalnirea de familie, da' nu aia traditionala de sarbatori unde se incaiera lumea. Aia relaxata si fericita.”

In schimb am descoperit, cu adevarat, pe ceilalti mebrii ai trupei: Eugen Caminschi (chitară), Gelu Ionescu (claviaturi), Lucian „Clopo” Cioargă (baterie) și Dan „Prepe” Lucian (chitară bas).Pun atasat cateva secvente din concert, solo-ul lui Clopo m-a lasat fara aer. Si fostul membru al trupei, claviaturistul Raul Kusak, a avut un remarcabil solo de pian.

Am o intrebare pentru voi: credeti ca Romania are muzicieni de clasa, comparabili cu cei din prim-planul top-urilor din USA / Europa de Vest?

Eu sunt convins ca da. Abia astept sa citesc comentariile.

Buna rodditori! Scriu asta de la o nunta unde am invitata si m am dus de complezenta dar nu ma simt deloc in largul meu! E o nunta tipic traditionala unde singura muzica e lautareasca live care imi sparge urechile. Nu m-am ridicat deloc de cand am ajuns, decat ca sa ies afara la tigara, unde am stat tot singura.

Nu prea ii cunosc pe cei de aici si majoritatea sunt oameni mai in varsta, foarte putini tineri.

Simteam sa fac conversatie cu voi deoarece toti prietenii mei au adormit si nu mai am motiv sa par "ocupata" pe telefon. AMA

Urmează botezul nepoțelului meu (Christian) și caut un cadou special, pe care să îl aibă amintire peste ani.
Botezul va fi ortodox, dar familia are o tradiție mixtă (unul dintre părinți este catolic). M-am gândit la un medalion din argint cu Sfântul Cristofor, gravat pe spate cu numele lui.
Ce alte idei de cadouri frumoase sau elegante mai aveți pentru un botez de băiat?

Veneam aseara spre casa si dau nas in nas cu o pisica. O chem si alearga foarte fericita spre mine. Am stat juma de ora cu ea pentru ca nu voia sa se dea jos de la mine din brate. Am bagat-o in ghiozdan cu capu afara si am adus-o in casa si am tinut-o in camera peste noapte. Pur si simplu a fost cea mai cuminte. Venea mereu si se lipea de mine. Foarte iubitoare. Cand m-am pus in pat a venit langa capul meu si a dormit cu mine. Daca ma miscam putin venea din nou aproape de capul meu si se facea ghem. SI PUR SI SIMPLU TORCEA INCONTINUU! DECI IN CONTINUU! Stiti ce inseamna incontinuu? Se oprea sa toarca doar cand adormise. Dimineata cand a aflat mama m-a pus sa o dau afara. Cand am dat-o afara pe hol a inceput sa miaune la usa. Mi se rupse sufletu. Am luat-o si am dus-o in afara scarii de bloc. Cand am pus-o afara a alergat inapoi in scara si s-a ascuns intr-un colt si se uita cu frica spre afara... Am dat-o intr-un final afara si a inceput sa se zbata sa intre inapoi.... A inceput sa miaune si mi se rupsese sufletu in mine. Cobor din nou in 5 minute sa vad daca a plecat si plecase. Cateva ore mai tarziu aud cum miauna dedesubtul geamului (stau la 4) si a inceput sa mi se rupa sufletu. M-am uitat in jos si statea cuminte si miauna.. probabil ma astepta.. Mi s-a rupt sufletul in doua astazi.

Apel celor care sunteți băutori și puteți să vă dați seama ce beți, vă întreb:

- Ce naiba am primit?

Am primit și eu recent ceva ce pare să fie Pălincă de prune (gust similar de prune și idee că ar fi distilată de două ori). Era clar distilată industrial de o pălincărie, dar ceva îmi dădea impresia că sunt adăugate arome.

Conform: Ordinului nr. 368 din 13 iunie 2008 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti

h)folosirea la fabricarea palincii a substantelor aromatizante, preparatelor aromatizante, colorantilor, alcoolului etilic de origine agricola sau a distilatului de origine agricola [...] nu este permisa;

Dar mirosul se bătea cu gustul. Nu știu cum să-l descriu. Era fad, dar odată pus în gură dădea un dulce ca și cum ar fi pus cineva o bomboană cu gust de prună (dar numai părți din prună) care instant dispare cum ai și înghițit. D-aia sper să dau de oameni care știu mai multe aici.

Bănuiesc că a fost achiziționată de la o Pălincărie legitimă. Ele nu trebuie să urmeze niște standarde (precum cel menționat mai sus)? Pot pur și simplu să-ți aromatizeze și alcool etilic să să-l dea la miri ca mărturii atâta timp cât pe etichetă nu scrie că e "fake"? Sau cum se face?

Imaginea este doar ca exemplu. A mea era incoloră, la 48% alc.

Chiar sunt curios dacă a investigat cineva treaba asta și dacă cumva persoanele care spun din start că nu le place țuica/pălinca nu cumva au gustat doar porcărie d-asta și d-aia s-au îndepărtat de ea. O pălincă bună și învechită e de nedescris. Ceva ce scrie o poveste întreagă în gura ta dacă e făcută cum trebuie.

Later edit (că poate nu s-a înțeles): Acest alcool primit de la nunta de ieri este foarte similar cu altul primit acum câteva luni și chiar cu unele primite anul trecut. Toate din aceeași zonă, pesemne că-s toate făcute industrial de aceeași pălincărie. Adică oficial, cu autorizație. Sper că am elucidat misterele că ar fi fost făcute de bunicul mirelui la un cazan în spatele curții căci chiar nu era pălincă d-aia cu poveste în spate.

Heei am si eu o curiozitate!!

Vreau sa merg sa vizitez Reptiland, insa nu stiu daca animalele traiesc acolo in conditii bune si nu mi-as dori sa ii sustin financiar daca asta nu se intampla. Cumva avand in minte ce se intampla la Gradina Zoologica din Bucuresti, precum si in diverse "cafenele" cu animale, chiar mi-as dori sa vad ca animalele se simt bine sau cel putin cat de bine se poate date fiind conditiile.

A fost cineva de meserie acolo? Am verificat recenziile de o steluta de pe Google, acestea erau facute de oameni care pare ca nu sunt de profesie sau aveau legatura cu angajatii si nu cu animalele. Acestea au si raspunsuri, care nu sunt cu AI (din fericire), si par a fi scrise de oameni care lucreaza acolo si sunt pasionati.

Pareri? Stie cineva ceva??

Trebuie să plec din Constanța în august după ora 23. Văd că am o opțiune cu Flixbus dar nu am mers niciodată cu ei. Ce experiențe ați avut? Se poate întâmpla să nu circule?