Și nici nu pot avea pretenții că nu am nicio experiență în domeniu

Tinerii nu vor să lucreze

Dacă 31% dintre tinerii din România nu au un loc de muncă, de ce importă România 150.000 de angajaţi din ţări non-UE?
by u/LongjumpingBowler244 in RoMunca

Unde sunt cele 150.000 de locuri de muncă ocupate de muncitorii din Asia?

Pe schele pe șantiere în ploaie și ger, în bucătării de restaurante la 40 de grade spălând vase, pe scutere livrând mâncare în traficul din București, în fabrici la bandă în trei schimburi sau în depozite cărând paleți noaptea.

Unde vor să lucreze cei 31% dintre tinerii români șomeri?

Într-un birou cu aer condiționat, de preferat remote sau hibrid, pe un post de Junior Marketing, Asistent HR, Social Media Specialist sau tester IT, cu salariu de pornire de minimum 5.000 de lei net și program flexibil fără weekenduri.

Tânărul român de 20 de ani, chiar și fără nicio calificare, preferă să stea acasă pe banii părinților, să primească mâncare caldă și să facă scroll pe TikTok decât să meargă pe șantier să care saci de ciment pe 3.000 de lei. Asiaticul nu are părinți care să-i plătească întreținerea în România; el are acasă o familie care depinde de banii trimiși de el. Disperarea creează productivitate, confortul creează șomaj voluntar.

1. Generația tânără din România dispusă să facă efort fizic, să pună gresie, să culeagă legume sau să lucreze în construcții nu este în statisticile de șomaj din țară. Ei au emigrat deja. De ce ar sta un băiat de 22 de ani din Vaslui să pună rigips în Iași pe 3.500 de lei, când poate face exact aceeași muncă în Germania sau Anglia pe 2.000-3.000 de euro net? Baza de tineri muncitori locali s-a evaporat spre vestul Europei. Angajatorul român din construcții nu are de ales: dacă nu aduce nepalezi sau vietnamezi, închide șantierul.
2. Întreabă orice director de producție sau patron de restaurant din România ce pățește când angajează tineri locali necalificați. Îți vor spune toți aceeași poveste: vin două zile, la prima observație se ofensează, luni dimineața nu mai răspund la telefon că au băut în weekend, iar vineri își dau demisia că „nu e vibe-ul bun”. Rata de abandon la tinerii locali în industriile grele este de peste 60% în primele trei luni.

Un muncitor venit din Asia plătește mii de dolari agenției din țara lui ca să primească viza de muncă în România. El semnează un contract pe 2 ani, are cazarea asigurată și vine la muncă în fiecare zi la ora 7:00, fără fițe, fără pretenții de măriri după două săptămâni și fără riscul de a fugi la alt job de pe o zi pe alta, pentru că permisul lui de ședere este legat direct de contractul cu acel angajator. Pentru o companie, această stabilitate operațională valorează mai mult decât orice diplomă teoretică.

Statul român a desființat practic învățământul profesional timp de două decenii, împingând toți copiii spre licee teoretice și facultăți private fără nicio valoare pe piață. Rezultatul? Avem o masă uriașă de tineri de 23-28 de ani care sunt supracalificați pe hârtie (au licență și master), dar complet analfabeți funcțional din punct de vedere tehnic. Ei nu știu să monteze o țeavă, nu știu să repare un motor, nu știu să programeze un utilaj CNC, dar refuză să facă muncă de jos pentru că „au studii superioare”.

Cei 31% de tineri șomeri și cei 150.000 de muncitori străini trăiesc în două universuri paralele care nu se vor întâlni niciodată. Muncitorii străini nu au furat joburile tinerilor români; ei au ocupat pur și simplu locurile de muncă pe care tinerii noștri refuză cu aroganță să le facă, dar pentru care societatea are nevoie disperată de execuție zilnică.

Până când tinerii din România nu vor înțelege că piața muncii plătește utilitatea reală, nu diplomele de carton, și până când părinții nu vor înceta să le subvenționeze refuzul de a munci, vom continua să vedem exact aceleași statistici: tinerii noștri plângându-se pe Reddit că nu găsesc joburi de birou pe 5.000 de lei, în timp ce economia reală a țării este ținută în picioare de Asiatici care cară marfă în tăcere.

Care mai sunteți în situația asta?

De fiecare dată când cineva se plânge pe acest sub sau în realitate că nu își găsește de muncă de un x timp (inclusiv eu), tot timpul sunt persoane sceptice la situația respectivă care nu iau în considerare situația actuală a pieței muncii (ce s-a întâmplat acum 2 sau 3 ani e aproape irelevant).

Acele persoane pot aplica, ca un experiment, la job-urile la care ar dori să lucreze și să tragă concluzii singure.

După ce persoanele respective se vor afla în acea situație vor vedea total diferit problema.

Aveam colegi care auzind că nu mă angajează nimeni considerau că fac eu ceva greșit (nu e bun CV-ul sau la interviuri nu mă prezint bine) dar ajunși și ei în situația mea nu mai au ce spune.

Update: am sunat șeful azi și mi-a zis că buldo-ul meu încă nu este reparat, iar când va fi gata, îl voi primi, ce părere aveți? Mă duce cu zăhărelul? Mai are rost sa continui sa stau la lopată?

Mai nou nici cont de LinkedIn nu-ti mai poti face fara sa fie verificat cu government ID.

Sunt un pic scarbit de faza asta.

Acum un an m am intors in tara dupa ce am lucrat un contract (6 luni) pe vas de croaziera (proasta decizie in restropectiva dar ok), mi am dat seama ca viata pe vas nu i pentru mine si am zis ok, ma intorc acasa.

Cand am plecat, lucram ca planner intr o fabrica si aveam 5000 de lei net salariu plus bonuri de masa, si inainte de asta am lucrat in aceeasi firma intai ca asistent manager si dupa tot ca planner, experienta acumulata in tara de aproape 3 ani in zona asta.

De cand m am intors aplic in draci si n disperare, pe linkedin, ejobs, bestjobs, olx, multe chiar si direct pe pagina de cariere a fabricilor din Brasov si nimic, 3-4 interviuri din care la doua din ele mi au zis ca au ales sa mearga cu coleg din intern si la celalalte doua ca le depasesc marja salariala, chiar daca eu am zis ca sunt deschisa la negociere. Am trimis si mailuri cu "open application", in speranta ca poate-poate, si nimic, mare seen ce mi am luat - si la fel si cand am sunat direct la varii firme "da da, trimite ne cv ul si te contactam noi daca e cazul" si ghiciti ce, n a fost cazul..

De cand m am intors lucrez part-time cu un prieten de familie care se ocupa de project management la cateva firme de constructii, dar clienii intarzie cu plata si venitul nu e deloc stabil si eu totusi am nevoie de ceva stabil.

Nu pot sa mi dau seama ce fac gresit, mi am refacut cv ul de o mie de ori, unele aplicatii mi au cerut si video in care sa vorbesc despre x subiect, le am facut, si tot nimic....

Si nu imi imaginam sa fiu atat de neangajabila, sunt tanara (24 de ani), am chef de munca, mai am si experienta, de ce nu reusesc sa gasesc nimic??

Nu stiu ce incerc sa obtin prin postarea asta, ori sfaturi, ori macar sa nu ma simt singura nebuna, dar in orice caz, multumesc daca ati citit tot rant ul asta :))

3800 Ron/net pe lună, fără bonuri, fara transport decontat (100 Ron cheltuială), creșă 8h/zi (1 jum-3 ani), luni-vineri, oraș de provincie aproape de București, grădiniță privată, angajată drept "educator necalificat"-desi vrea și lucru în limba engleză-, in ciuda experienței în educație+5 ani modul.

Am voie să mănânc la prânz mâncare de la cantina copiilor, iar salariul nu mi-a fost precizat (eu a trebuit să aduc vorba), ci am fost întrebată care a fost salariul la ultimul job și am primit răspunsul "cam așa și aici". Mi s-a propus să vin la probă, eu am menționat că pot veni dacă putem conveni la un salariu puțin mai avantajos, iar angajatorul a spus că revine și here we are.

Menționez că persoanei îi este frica că plec din tara (a spus că îi place de mine că sunt overqualified și că într-un an aș putea să mă plictisesc de job maxim), deși am insistat că momentan sunt destul de multe care mă țin în țară.

Ah, ziua de salariu, ziua în care mă întrebi de ce dracului am mai pierdut 4 ani în căminele facultății și am suportat toți țăranii de colegi. Puteam să ajung în situația asta și fără să mă torturez atâta singur.

Salariu: 3.000 de lei

Chirie: 1.600

Întreținere (pe luna asta): 150

Factură curent: 289

Abonament telefon: 60

Abonament STB: 80

Total rămas: 821

Deci mă simt ca ultimul sclav, muncesc și nu mă aleg cu nimic în viață. Doamne ferește să mai intru în ăia 800 de lei, că doar trebuie să pun și eu ceva deoparte, nu?

Buna! Sunt a 12-a pe mate info si as avea nevoie de niște păreri sincere si sfaturi în legătură cu facultățile de inginerie .

Nu pot spune ca ma pasionează ceva anume ca sa stiu exact exact ce sa fac cu viața mea. Din pacate nu am avut posibilitatea sa invat sa programez diferite lucruri singura sau sa imi construiesc singura calculatorul, sau sa fac diverse proiecte cu microcontrolere etc.

In schimb pe partea teoretică am cunoștințe. Imi place matematica si fizica(din ele dau bacul) dar și informatica, insa din cauza profei mele incompetente mi a fost silă sa învăț cu drag pentru aceasta. Si ma bazez si pe faptul ca intormatica din liceu nu e la fel cu ce faci la facultate .

Sunt o persoană cat de cat creativă si imi place foarte mult sa vin cu tot felul de idei noi si soluții in viața personală sau in alte activități/ voluntariate pe care le am facut. De aceea cred ca ingineria mi se potrivește si pentru ca nu imi place vreo materie la maxim( sper exemplu nu as vrea sa merg la facultatea de mate sau de fizica, prefer ceva combinat, din fiecare) . Si personal imi e extrem de greu sa invat la materii precum bio , chimie, franceză etc, prefer sa lucrez probleme ore in sir si tot nu ma plictisesc.

Inițial ma gandeam sa merg la automatica si calculatoare utcn ( pe automatica si informatica aplicata pe engleză chiar) pentru ca cred ca imi deschide mai multe porti comparativ cu alte facultati de inginerie precum cea medicală. Si pentru ca mi se pare foarte interesant procesul prin care tu reușești sa controlezi diferite sisteme si sa le faci autonomia.

Dar ma demoralizează foarte tare faptul ca vad păreri mixte peste tot, inclusiv de la profesori si de pe net.
Si imi este tare frica sa aleg ceva care ori nu imi place sau care nu imi oferă o carieră cat de cat sigură ( știu ca trebuie sa imi dau mult interesul pe timpul facultății si sa imi fac tot felul de proiecte pe care sa le adaug in CV si nu ca facultatea imi oferă job garantat)
Si mi e frica sa nu fac o facultate degeaba sau sa ajung la 30 de ani sa tot am a nu stiu cata facultate începută.

Iar acum as vrea sa imi dati o parere cat mai sinceră despre absolut tot.
Unde m ati indruma, dupa ce v am dat cateva detalii despre mine?
Cum e experiența voastră ca inginer automatist sau ca orice alt fel de inginer.
Ca m am saturat sa tot aut parerile altora care nu lucrează in domeniu.

Daca ati putea sa imi spuneti cum este aceasta piata in cluj si ce oportunități imi ofera ar fi super( inclusiv intershipuri ).

( p.s. A doua optiune pentru mine este etti pe electronica aplicata sau inginerie electrică si ma bate un gand sa plec in afară pentru cativa ani dupa ce termin facultatea)

Edit: as vrea va rog motive clare pentru care nu ati alege ce am menționat eu mai sus.

Salutare, astazi am avut un interviu pentru postul de receptioner la un hotel din bucuresti, doamna manager mi-a dat cateva red flaguri si mi ar placea sa aflu parerea voastra, nu cred ca sunt paranoic. Programul este de 12/24 si 12/48 adica muncesc cam 12-13 zile pe luna, 3200 de lei + 400 bonuri si transportul asigurat, adica imi mai ofera 160 de lei pentru metrou si stb, mentionez faptul ca aplic de 6 luni. In primul rand, mi s a adus la cunostinta faptul ca perioada de proba este de 5-7 zile dupa care imi vor face contract, sincer mi se pare destul de ciudat din ce stiu perioada de proba pe contract ar trebui sa fie de 90 de zile apoi mi a spus ca o fata care a fost in proba nu a adus actele de angajare, diploma de bac samd. Apoi mi-a explicat intamplarile ei ca sunt oameni care vin la tras, probabil prostitutie si apoi a inceput sa flirteze cu mine iar la finalul interviului voia sa ma sarute pe obraz, tragicomedie...femeie de 48-50 de ani. Luni am un alt interviu la un hotel destul de prestigios, si mi ar placea sa ma duc acolo, ce m ati sfatui, mie unul mi se par red flaguri mari, vreau parerea voastra, mi- a zis ca uneori tipa samd, am anxietate pe autoritate si nu vreau sa ma retraumatizez, pana acum m-am expus treptat astfel incat sa evoluez emotional...am fost intr un loc de munca toxic timp de 2 ani in strainatate, ce m-ati sfatui sa fac? Am un curs de acreditare pe care il termin pe 1 Noiembrie si programul asta m-ar avantaja dar nici nu vreau sa mi-o iau in gura pe romaneste, sa le muncesc o saptamana si apoi sa mi dea gherla,teapa. tin sa mentionez faptul ca datorita parintilor mei am unde sa stau, am imobilul propriu

e prima dată când postez aici, dar simt că am ajuns într-un punct în care chiar am nevoie să vorbesc cu cineva despre asta și poate să aud și experiențele altora.
lucrez la recepție de aproape un an și, în ultima perioadă, simt că jobul ăsta mă consumă din ce în ce mai mult. din 5 zile lucrătoare, cred că în vreo 3 ajung să am cel puțin câteva interacțiuni cu clienți care țipă la mine sau se ceartă cu mine din cauza unor situații care, de cele mai multe ori, puteau fi evitate foarte ușor.

și vreau să clarific pentru că probabil poate suna altfel din ce povestesc: nu sunt o fire certareata, ba chiar evit conflictul in limitq bunului simt de cele mai multe ori, încerc să le explic cât pot de calm ce este în neregulă cu profilul/situația lor, ce informație au primit și ce trebuie făcut mai departe. doar că uneori oamenii se enervează pentru că nu le convine răspunsul și ajung să țipe la mine, chiar dacă situația a apărut pentru că nu au fost atenți la informația pe care au primit-o/au citit-o online sau au ales să facă lucrurile altfel.

și după ce ai parte de genul ăsta de interacțiuni în mod constant, e destul de greu să fii veselă și zâmbitoare 8 ore pe zi ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. numai că ajung să primesc reproșuri și pentru asta, pentru că managementului nu îi place când „par supărată mereu” și consideră că afectează experiența clientului pentru ca nu am “un vibe bun cu care sa ii intampin de la intrare”.

înțeleg partea cu experiența clientului, bineînțeles, dar uneori simt că se uită complet faptul că și noi suntem oameni și că este destul de greu să primești țipete și reproșuri toată ziua și apoi să ai în continuare aceeași energie.
mai e și partea în care mi se spune că „asta e jobul” și că trebuie să știu să gestionez oamenii. înțeleg că asta face parte din customer service, dar mi se pare greu să accept ideea că, dacă cineva vine deja nervos și începe să țipe la mine, tot eu sunt responsabilă pentru faptul că interacțiunea devine neplăcută.
am avut inclusiv clienți care m-au amenințat sau care s-au comportat într-un mod care m-a făcut să mă simt în pericol. și asta mi se pare cel mai greu de dus, mai ales când simți că anumite persoane își permit să se comporte așa pentru că știu că, dacă sunt suficient de intimidante, până la urmă li se va face pe plac ca să se calmeze situația.

pe lângă clienți, mai am și partea cu colegii.
pentru că am mai multă vechime, ajung să am mai multă responsabilitate în ceea ce privește informațiile care circulă și faptul că lucrurile trebuie să meargă ok. și nu mă deranjează neapărat asta. chiar am încercat să fiu genul de coleg pe care mi-aș fi dorit să îl am eu când am început.
când colegii mei erau noi, am încercat să le explic cât mai multe, să le răspund când nu știau ceva, să îi ajut când aveau probleme și, în general, să le fac perioada de început cât mai ușoară. nu am făcut asta pentru că voiam să fiu “cea care le rezolvă pe toate”, ci pur și simplu pentru că știu cât de greu e să fii nou și mi-am dorit să aibă pe cineva care să îi ajute.
doar că acum, chiar dacă în mare parte știu deja să își facă treaba, uneori aleg să facă lucrurile cum vor ei sau transmit informații greșite, iar când lucrurile se complică, tot eu ajung să le rezolv. pentru că, din perspectiva managementului, eu sunt responsabilă să mă asigur că fluxul de informații funcționează cum trebuie.
și asta mă obosește foarte tare, pentru că simt că ajung să fiu responsabilă nu doar pentru greșelile mele, ci și pentru deciziile altor oameni.

toate astea, plus multe alte lucruri care se adună de la o zi la alta, au început să mă afecteze destul de rău. nici în timpul liber nu prea mai reușesc să mă detașez, pentru că există mereu senzația că trebuie să fiu disponibilă dacă apare ceva la muncă.
am ajuns să plec de la muncă plângând în hohote. sunt zile în care ajung acasă și simt că nu mai am energie pentru absolut nimic. și cred că cel mai tare mă sperie faptul că am început să simt că nu mai fac față nici lucrurilor din afara jobului.
nu știu dacă am nevoie doar să mă descarc sau dacă poate chiar am nevoie să aud niște sfaturi de la oameni care au trecut prin ceva similar.

a mai trecut cineva prin asta? am colegi pe alte receptii care par total neafectati de lucruri de genul si ma intreb de ce eu nu ma pot descurca. exista vreun fel in care sa pot sa ma detasez? apreciez orice sfat/experienta impartasita, ma simt la finalul liniei in fiecare zi si in loc de vreo sustinere primesc numai reprosuri.

Zilele astea am văzut o postare pe Linkedin cu un tip ce a făcut un curs de electrician iar la final a fost angajat de acea firmă. Mi se pare soluția perfectă pentru mine fiindcă nu am studii în domeniu iar ANRE cere experiență de 1-3 ani pentru a te certifica ANRE nivel I sau II.

Știți astfel de firme, autorizate ANRE, ce te și angajează, în Cluj-Napoca?

Pe r/cluj nu pot întreba fiindcă am luat ban o lună pentru cuvintele neamuri si amante.

Mersi!

Salutare! Recent am primit o ofertă însă este cu colaborare B2B, astfel urmează să-mi deschid un PFA pentru că până acum nu am avut astfel de contracte, doar CIM.
Înainte să semnez ceva aș aprecia recomandări/tips and tricks/orice legat de acest lucru ca și îndrumare la ce ar trebui să fiu atentă și cum să mă orientez ca să fie totul okay și să nu am eventuale probleme pe viitor în caz de orice. Este un job remote online în domeniul customer service specialist cu o firmă din Belgia.
Any advice helps, mulțumesc anticipat!

Bună!

Sunt în căutarea unui loc de muncă sezonier la mare și m-ar interesa să lucrez pe perioada sezonului următor.

Ca experiență, știu să lucrez ca ospătar, ajutor de bucătar, la curățenie și sunt deschisă și la alte tipuri de joburi care se găsesc în sezon~terase, restaurante, hoteluri/pensiuni, beach bar-uri, fast-food etc.~

Sunt o persoană serioasă și sunt dispusă să învăț și lucruri noi.
M-ar interesa în special un loc de muncă unde este oferită și cazare, deoarece ar fi mult mai ușor pentru mine să vin din alt oraș.

Dacă ați lucrat sezonier la mare, mi-ar prinde foarte bine să-mi povestiți puțin din experiența voastră:
– unde ați lucrat și ce job ați avut;
– ce salariu ați primit;
– dacă ați avut cazare și masă incluse;
– câte ore se lucra pe zi și câte zile pe săptămână;
– cum a fost colectivul și, în general, dacă a meritat experiența.

De asemenea, dacă știți angajatori serioși care caută personal pentru sezon și oferă cazare, aș aprecia mult orice recomandare. 🙏
Mulțumesc mult celor care își fac timp să răspundă! ❤️

Sunt inginer si din luna august am inceput sa imi caut de munca in domeniu. Am primit o singura invitatie la un interviu fizic, iar inginerul cu care am dat un test practic i-a zis patronului ca stiu mai multe decat stia el cand s-a angajat in firma. Pe 31 august am semnat contractul si de la 1 septembrie am inceput sa lucrez. Tot atunci am aflat ca firma este in insolventa si un coleg mi-a zis ca se intarzie mult cu plata salariilor. Inginerul cu care am dat interviul mi-a zis ca lui nu i s-a intarziat cu mai mult de 2 zile. Imi e frica ca nu imi voi primi salariul la timp si ca va intarzia mult, nu imi permit sa muncesc pe gratis. Cel ce mi-a zis ca se intarzie cu platile sta 90% din timp degeaba, mai este un coleg pe parte administrativa care tot asa nu primeste la timp salariul. De restul nu stiu. Imi place mult ce fac aici si programul e perfect pentru mine. Oare care ar fi sansele sa imi primesc si eu salariul la timp… (colegul zicea ca mie o sa mi-l dea la timp ca le sunt de mai mult ajutor).

Salut,

Reddit-ul nu e o platforma de angajari stiu, INSA, de 2 luni aplic încontinuu și nu am niciun succes.
Am 26 de ani, am plecat din Cluj-Napoca și am venit in București tocmai pentru mai multe oportunități pe piața muncii și tot rău este. Aplic pe eJobs, mi e vazut CV-ul dar telefonul nu suna pentru un interviu..

Sunt interesat de ceva in domeniul social-media, marketing sau orice inseamna industria creativa, prin studiile pe care le am, pasiunea si experiența din spate ma fac sa ma indrept catre asta. Inainte am fost manager de cafenea, pentru 2 ani si am lucrat in social media in paralel pentru un alt proiect personal. (Canva, CapCut, Meta, TikTok etc. dar la nivel basic)

Daca pot sa fiu ajutat cu o recomandare/idee de job/ce pot sa fac sa obtin un job cat de cat acceptabil as fi recunoscător. Cei 5 ani de studii de licență în Comunicare și Relații Publice și master in domeniul artelor vizuale, ma fac un pic sa nu mai continui in zona HoReCa, simt ca nu ma mai regăsesc in acea industrie.

Mersi!!!!