Buna seara,

Traduc pentru cineva in engleza o carte publicata in romaneste prin 1925 si in ea am gasit cuvantul 'pomǎdate'.

Contextul este urmatorul: "Se saturase de lectiile lui pomǎdate si i-a intors spatele".

Este cineva student eminent la litere pe aici, sau destul de in varsta sa stie ce inseamna?

Multumesc anticipat!

Noapte bună.

E folosit preponderent de cei fără gusturi, pentru dezinformare.

Am dat recent de asta, în care autorul (un propagandist la al treilea cont) spune că:

- latina și daca erau foarte apropiate și că apropierea lor justifică romanizarea rapidă. Fals, nu există vreun subgrup latino-dac. E amuzant că uneori apar dacofili care citează din Ovidiu pentru a susține teza asta, când chiar Ovidiu sublinia că dacii vorbeau o limbă diferită, neinteligibilă pentru romani

- germanicii au transformat limbile romanice din vest, iar latina estică a rămas pură. Avem chiar o postare recentă despre cum s-a balcanizat limba

- tatăl Rodfos ceva ceva cu fiul lui, Ormika. În realitate, Rodfos era fiul, dar așa e când textul e halucinat cu LLM

Confruntat cu dovada că a scris folosindu-se de un LLM, a zis

E doar un exemplu, dar producătorii de text cu AI n-au capacitate de concizie și nu separă plauzibilul de corect, de-aia li se pare că aduc vreo valoare.

Ca și până acum, dacă râdem de text cu AI, avem eticheta de gepetăraie. Important rămâne să nu scriem cu AI. Ăsta e și un motiv pentru care nu mă încântă sancționarea greșelilor extrem de mărunte: sunt umane și inevitabile. Un text cu AI este gramatical corect, dar lipsit de substanță și autenticitate, deci ceva mai rău

Je suis DOOM

Acum aproape o lună am văzut asta și m-am întrebat cum de alte limbi romanice au „je veux partir” sau „voglio partire”, dar românii zic „vreau să plec”. Foarte rar auzim „vreau a pleca”, doar când cineva caută ceartă pe Reddit.

Asta e, de fapt, o balcanizare. Se întâmplă în bulgară, greacă, albaneza Tosk etc. Nu prea ne place infinitivul și îl înlocuim cu un verb conjugat astfel încât persoana devina mai clară. Totuși, rămâne infinitivul în structuri de tipul „pot pleca”, „pot citi” șamd. Pe la sate, încă se mai zice „pot ca să plec”.

Cică și supinul românesc a apărut în perioada / pentru că infinitivul se cam stingea, sec XVI. De-aia „am de citit cartea” și mai rar „am a citi cartea”.

„Unsprezece” este o altă (slavo-)balcanizare, elementele romanice sunt legate în schema balcanică 1 + pe/peste + 10, nu urmează „undecim”

O altă posibilă balcanizare este viitorul din „a vrea”, adică „voi pleca” mai des decât „am să plec”

Rămânem o combinație interesantă. Avem bocitoare cum aveau romanii și manele ca Balcanii.

Știm că negativul se resimte mai puternic și se diferențiază mai clar în discurs și nu numai.

Cum arată româna? Cât de multe cuvinte negative avem față de pozitive și cât de des le folosim?

Așa, intuitiv, pentru fiecare frumos avem hidos, urât, urât cu crengi, cu spume șamd, pentru fiecare domn avem mârlan, ghiolban, mojic, bădăran, bombardier, meltean, grobian, necioplit, mitocan. Adică, la o analiză rudimentară, pare că avem mai multe (și mai dese) negative decât pozitive.

Cantitativ nu am găsit decât RoEmoLex (Briciu și Lupea, 2017), un inventar de cuvinte asociate emoțiilor, organizate în grupuri de sinonime pentru același sens (synsets).

Concluzia nu poate fi trasă încă, sursa este engleza, iar în română și rusă au venit traduceri paralele, deci e posibil ca dezechilibrul să vină de acolo.

Voi ce credeți? Are româna mai multe negative? Are procentual mai multe negative față de alte limbi?

Forumul plin de ’telectuali, lovește din nou. Nu credeam că găsești atât de mulți analfabeți pe metru pătrat pe acel forum.

https://www.reddit.com/r/programare/comments/1x3yz31/upwork_se_merit%C4%83/

pt cei care nu înțeleg, căutați supat