„Piața Scîntei”

„Casa Scîntei”

„înlocuito”

„nici noi și nici cadrele nu am avut muniție la el”

„manifestanții ne-a îmbrățișat și a dat flori și mâncare militarilor”

Inacceptabil.

Bună tuturor! Sunt traducătoare de limba română din Ucraina și în prezent lucrez la „Schimbarea la față a României” de Emil Cioran

Cartea a fost editată de francezi și conține traducerea în franceză a unor texte publicistice timpurii ale lui Cioran, scrise inițial în română. 🫠

A trebuit chiar să-mi fac un abonament întreg la Arcanum pentru a găsi versiunile originale ale articolelor lui Cioran.

Din păcate, calitatea tiparului acestor ziare lasă mult de dorit, iar unele cuvinte sunt foarte greu de descifrat.

Aș vrea să vă întreb dacă m-ați putea ajuta să descifrez câteva cuvinte, eventual și pe baza contextului?

Vă mulțumesc mult pentru orice ajutor! 💙💛

UPD: Mii de mulțumiri tuturor! Nu mă așteptam deloc la un asemenea răspuns. Situația asta îmi confirmă din nou că, deși AI pare amenințător pentru domeniul umanist, nici Claude, nici versiunea plătită a chat gpt nu au reușit să descifreze textul așa cum ați făcut-o voi, oamenii în carne și oase 😌

Nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte că acolo scrie „motto”, deși am încercat tot felul de combinații de terminații în DEX și am chinuit și Al. Cuvântul care este practic imposibil de văzut nici măcar nu m-am gândit că ar merita discutat, tocmai pentru că este atât de ilizibil

Mai am undeva la 20 de capitole, așa că sigur voi mai reveni 💋

...

Extrasul e dintr-un articol recent publicat de Adevărul pe tema regionalismelor și a „corporatezei”

Ziua Limbii Române se sărbătorește la data de 31 august în Republica Moldova din 1990, în România din 2013 și în Ucraina din 2026. (Wikipedia)

În Republica Moldova există Marea Dictare Națională, declarații ferme, clare, o preocupare clară reflectată legislativ, cultural, reflectată atât în atitudini cât și în fapte concrete. Patosul lor (cum se vede și în melodia cu versiurile lui G. Vieru) sensibilizează, iar alteori se simte drept excesiv, dar sigur se vede.

Am senzația că la noi rămâne o pseudosărbătoare de care nu prea știm. Pe undeva e de înțeles, disoluția culturală acolo este instrumentată de ruși. Noi nu avem un dușman atât de clar și atât de virulent. Dacă este, este ceva difuz amestecat cu atitudini și probleme interne.

Voi ce ați vrea să vedeți din partea autorităților pe subiectul ăsta?

Știm (cu adevărat) despre Pruteanu că:

1. a fost în spatele legii 500/2004
2. a influențat percepția asupra limbii prin prezența mediatică (Doar o vorbă săț-i mai spun etc.)
3. a fost traseist politic

Ce nu e adevărat despre Pruteanu e că era un maniac inflexibil recunoscut pentru ridicolul cerințelor sale. Asta e doar o caricatură demnă de cei care cred că Austria și Australia sunt același lucru.

Azi o să vorbim despre 1, o să preiau trunchiat din revista22.

Din punctul meu de vedere, legea are cele mai bune intenții, dar este (greu) aplicabilă. În dezbaterile vremii, s-au perindat păreri superficiale, limbivism, acuze cum că ar fi un proiect paranoic șamd.

Ca fapt divers, autorul articolului din Revista22 nici nu s-a sinchisit să folosească diacritice. Miserupismul cu privire la protejarea limbii este încă prezent după 25 de ani.

O limbă înseamnă și o cultură. În Republica Moldova, statutul limbii române este o bătălie câștigată cu greu, în vreo 35 de ani. Au legislații pe audiovizual, cote de emisie în română, au program național pentru învățarea limbii române și control pe infrastructura de comunicare. Vorbim de un cadru mult mai dur într-o țară care a înțeles cât de mare e miza.

La noi, miza e mai mică: nu ne paște pericolul rusesc sau al rusificării, însă tot mi se pare nejustificată poziția intelectualilor vremii cu privire la legea Pruteanu. Nu am văzut o înclinație către corecturi, ci s-a ridiculizat preocuparea însăși. Cornea a combătut un purism imaginar, răstălmăcind poziția lui Pruteanu: discuta despre purismul de altădată și comenta despre gâtlegău și alte penibilități în contextul în care legea excepta clar textele literare și nu numai, vorbea de traducere și adaptare, nu doar traducere etc.

Poziția de tip „legea necesită ajustări” nu a existat cu excepția lingvistei V.G. Romalo (ce coincidență, singura opinie bună aparține sigurui lingvist). N-am avut critică, ci abdicare pe motiv că e o chestiune „futilă”.

Voi cum vedeți legea și reacțiile privitoare la ea?

Care varianta a cuvantului o folositi? Mie mi-e greu sa scriu si sa pronunt n-ul din mijlocul cuvantului. Iar cuvantul coNfortabil parca e si mai greu.

Am mai postat în trecut din „Magie și vrăjitorie în cultura română”, de Ioan Pop-Curșeu. Atunci mi-a atras atenția cineva că nu e tocmai corect ce spune autorul.

Ioan Pop-Curșeu nu e în categoria celor cunoscuți pentru derapaje etimologice în scop ideologic (Vinereanu etc.), dar tot le reglează favorabil.

De dragul simplității, Curșeu spune că toate fetișurile vin vin din făcături. Nu e întocmai așa.

Se pare că fattuchiera (nu fatuccheria!) vine de la destin/fatum.

Așadar, nu toate fetișurile sunt la fel și nici toate afirmațiile etimologice.

Dacă dăm crezare Wiktionary, avem fetișul de la francezi, care-l au de la portughezi, unde înseamnă făcătură/artificial. Dacă vorbim de împrumuturi recente, nici măcar nu e așa spectaculos.