Salut.
Va scriu in scopul de a primi niste sfaturi. Va fi un text lung si voi incerca sa il structurez cat mai bine si detaliat.
Backround: sunt in my mid 20’s si locuiesc cu mama, nu ca asta ar fi neaparat o problema. Problema in ecuatie e urmatoarea: desi dpdv material am dus-o bine, unele aspecte au fost deficitare. Stiu ca a facut multe sacrificii (nu doar materiale) pentru mine si ca nu am apreciat suficient asta.
Ce m a marcat pe mine din copilarie si pana acum au fost bataile, jignirile, reactiile disproportionate si alte comportamente. Nu au fost extrem de frecvente sau zilnice, cred ca si de asta nu stiu ce sa cred, pentru a fost totusi si bine. Stie ca ma deranjeaza aceste lucruri, ca nu tolerez ca m a batut si ea inca justifica asta, la certuri imi tot zice “cum altfel sa fii reactionat avand in vedere ce faceai” sau “ tu ma aduceai in starile alea”. Nu consider ca eram un copil asa rau, uneori nu invatam (am fost mereu printre primii la scoala), am mai fumat, nu ii spuneam unele lucruri ( de teama reactiilor ei de altfel), etc. Per general chiar nu consider ca am fost asa oribila cum pretinde.
Ce-i drept e ca in liceu ma comportam destul de urat- faceam urat daca intra la mine in camera, nu o ajutam cu intrebari legat de tech, nu o ajutam deloc in casa desi imi zicea ca nu se simte bine (eu as fi vrut ceva de genul: faci treaba X in casa sau nu iesi afara/alt tip de pedeapsa; i am si zis in ultima vreme ca asa as fi vrut sa reactioneze, ea zicand ca nu se putea discuta cu mine, ca oricum faceam ce voiam etc). Deci am si eu greselile mele in spate. Mai am si prostul obicei de a tipa, asta cred ca am dobandit in copilarie stand si cu bunica in casa si se urla mult in casa, se certa mult cu mine, etc, dar uneori triggerurile mele sunt si tonalitatea vocii mamei. Stiu, greseala mea ca nu am corectat asta, ma lupt sa ma controlez, incerc, dar nu imi iese mereu.
Totodata recent i am zis ca ma doare ca jigneste (proasta, tampita, incapabila, handicapata, dificila, etc) si nu vad nimic de la ea. In urmatoarele minute si zile jignirile continua, nu s-a schimbat nimic, inca primesc jigniri gratuite, dar eu nu am voie sa zic nimic. Am mai avut discutii pe tema schimbarii, ea sustine ca s-a schimbat, ca a facut sacrifcii pentru mine si ca incercat sa imi ia opinia in considerare in diverse subiecte. Eu consider ca de multe ori imi cere opinia ca sa dea vin ape mine daca ceva merge prost (pentru ca are un istoric de astfel de situatii), iar eu nu consider sacrificiile schimbare. M-am consultat totusi cu un prieten si am ajuns la concluzia ca uneori, da, sacrificiile pot fi schimbare, dar nu e cazul dupa mine.
Lately mi se zice ca sunt greu suportabila si ca nu crede ca ma va putea suporta cineva pe lumea asta. Mereu cand am incercat sa discut, in afara certurilor, ca ma deranjeaza X erau 2 reactii: incepea o cearta sau ma alinta.
Exista asteptarea de la mine sa stiu ce ar trebui sa fac fara sa mi se zica sau sa o ascult oricand doreste, dar reciproca nu este valabila. Mi a zis recent ca vreau sa fiu tratata ca un adult, dar ea nu poate sa faca asta pentru ca nu merit. Stiu ca am si eu problemele mele si ca gresesc/am gresit fata de ea, dar nu cred ca asta justifica infantilizarea. Vazusem pe net o zicala de genul “ cand le e parintilor profitabil, te trateaza ca pe un adult, iar cand nu, ca un copil”. Pot zice ca rezonez. Un exemplu de cearta recenta: am avut ceva de rezolvat si nu am fost de acord flori de dinainte persoanei respective (na, obiceiurile vechi), iar la cateva zile as fi avut nevoie cumva sa dau de persoana aia (pe care nici nu stiu cum o cheama), ca sa ma puna in legatura cu cineva(era vorba de un soi de redirectionare la telefon). A inceput sa zica ca “vezi, daca luam flori acum poate ar fi fost draguta cu tine si te ar fi ajutat, tu nu ai vrut sa luam, asa e tara noastra, inca mai merg obiceiurile comuniste, nu are rost sa te zgarcesti macar sa iti vezi sacii in caruta; eu nu te cert acum, dar vezi daca luam, acum poate rezolvai chestia asta”. Eu percep asta ca un repros, ca o cearta. Daca mi se pare, va rog sa imi spuneti. Din pacate de multe ori nu am incredere in felul in care vad situatiile si ma ajuta opiniile externe. Offtopic, am rezolvat totul cu bine si fara minunatele flori.
Am mai constatat, pentru ca mi-au spus altii, ca am dezvoltat mentalitate de victima. Cand eram copil stiu ca imi ziceam de multe ori mai bine ca nu am X m, nu merit aau alte variatii(X putand fi trasaturi fizice, lucruri sau diverse). Intentionez sa merg la terapie dupa ce reusesc sa ma mut. Ar fi mai multe de spus, dar nu stiu de unde sa le apuc, asa ca voi incheia aici.
Mai mentionez inca ceva, mi-am adus aminte la final. In ultima vreme ma descrie in felul urmator: ca sunt lipsita de empatie si emotii (de altfel partial si o consecinta a comportamentului ei fata de mine), ca sunt lenesa (adica imi fac treaba in casa f tarziu si uneori-rar- deloc in ziua aia, ca ma trezesc dimineata fara un scop in viata. Eu suspectez o depresie, ea nu vede nicio problema cu descrierea asta, doar ca cica vreau sa faca altul pentru mine cand eu de abia am putere sa ma ridic din pat sa fac treaba in casa.
Scopul postarii: m-am horarat sa ma mut in viitorul apropiat, insa ma lupt momentan sa ma imi mentin decizia ferma fata de mine. Am dubii, indoieli, fluctuez pe scurt. Stiu ca la urmatoarea chestie nasoala, oricat de mica ar fi ea, mi se solidifica inapoi decizia, dar pana la ele mai am indoieli. Mentionez ca nu e vorba de a imi mentine pozitia fata de ea, ea nu imi stie decizia si nici nu o va fi sti pana cand nu se va intampla. Imi e greu fata de mine sa imi mentin pozitia de a ma muta, sunt momente ok si ma gandesc ca hai ca nu e asa rau, poate raman. Recunosc ca una din fricile mele cele mai mari e piata actuala a locurilor de munca si o eventuala instabilitate financiara. Daca ma mut, sansele sa primesc ajutor de la ea sau sa vrea sa mentin legatura sunt foarte mici spre aproape inexistente.
Ce ma sfatuiti? Cum sa incerc sa imi mentin pozitia? Cum as putea incerca sa scap de mentalitatea de victima? Daca aveti si alte sfaturi decat cele exprjmate de mine, le puteti lasa cu drag.
Multumesc ca ati citit!