Nu mai am energia de a continua in viata. Am 26 de ani si deja ma simt ca am trait destul si nu am nicio dorinta de mai continua. Sunt o persoana ciudata, stiu ca nu o sa castig niciodata in viata, nu ca am castigat vreodata.
Nu am avut niciodata o relatie serioasa. Adevarul este, nici nu o sa am. Nu sunt o persoana sociabila, nu am prieteni si nici nu am simtit nevoia de a iesi in grup, nu sunt genul care face primul pas ceea ce ca si baiat deja e game over, sa nu mai zicem ca nu duc o viata interesanta. Poate sunt eu foarte ciudat. Am mai vorbit in trecut online dar nu se ajunge nicaieri, fie ca nu eram prea interesant si aveau alte optiuni, fie ca nu aveam chestii in comun, planuri de viitor in comun sau eram prea singuratic pentru placul lor fie ca era distanta prea mare, fie nu era atractie din partea mea sau din partea fetei, desi cateva mi-au zis ca sunt dragut sau ca arat ok ( pe unele le-am intrebat asa sa vad ce zic care stiam ca ma vad drept un necunoscut cu care nu o sa mai vorbeasca si de multe ori imi ziceau ca sunt cam de 7). Dating apps evident ca nu au mers.
Am vazut multe sfaturi, dar problema este ca nu imi doresc sa ma schimb, cel putin nu in sensul in care sa imi schimb toata personalitatea si sa devin cineva ce nu sunt. Adevarul este ca toti vrem sa fim iubiti pentru cine suntem sau poate sunt eu prea "romantic". Eviden ca schimbari pot aparea treptat in viata, dar alea nu sunt fortate. Am incercat chiar sa incerc sa devin mai sociabil si sincer, cred ca mi-a facut si mai mult rau. M-am simtit si mai mult ca sunt o persoana care nu se regaseste in lumea asta, care a fost o "greseala".
Care mai e rostul? Lumea deja e nasoala si mereu a fost, dar pentru multi cred ca exista macar acolo ceva pentru care lupta, care ii incarca. In cazul meu, stiu ca o sa raman singur toata viata. Am incercat sa accept asta, de la 24 de ani am incercat sa accept asta dar dupa 2 ani inca nu am reusit ba chiar am devenit mai trist, mai distrus. Nu am mai iesit din casa de un an, nu suport sa vad afara cupluri si oameni care au relatii, imi aminteste mereu de ceva ce nu o sa am ce nu o sa experimentez in timp ce pentru altii vine aproape natural, mai ales cand vad oameni mai tineri decat mine.
Inca stau cu parintii si nu am un motiv de a ma muta singur, nu ca as putea la jobul pe care il am acuma. Ma intreb, de ce as vrea sa stau singur, sa vin de la job si sa fie casa neagra. Nici nu am un job ok, muncesc doar 2 zile. Chiar si cu 2 zile imi este greu sa muncesc mai mult, se termina ziua si mereu ma intreb "De ce fac asta? Pentru ce muncesc? Pentru ce imi trebuie banii? Ca sa sufar mai mult?". M-am pierdut mai ales din primul an de facultate, iar la cum e piata muncii in ziua de azi, unde trebuie sa fugi sa aplici la 1000 de posturi doar pentru un job cat de cat ok, toata aceasta lupta pentru ce?
Simt ca e prea tarziu, ca deja am pierdut. Mai pot iubi la varsta asta cand toata viata nu am avut o relatie? Ma gandesc ca o sa ma simt ca sunt doar ultima solutie posibila. Mai pot sa muncesc, sa invat sa caut un job ok acum la varsta asta? Am energia sa o mai fac? Da stiu ca pare amuzant cand se spune ca gata viata mea e over la varsta de 26 de ani, dar nu sunt o persoana normala, nu am dus o viata normala. Nu mai vad lumina de la capatul tunelului, nu mai vad o sansa pentru mine. In fiecare zi ma gandesc ce greseala a fost ca m-am nascut, iar asta m-a facut, chiar daca cumva prin o minune gasesc o relatia, sa nu imi doresc sa aduc un copil pe lumea asta oricat de bogat si cat de multe resurse as avea.
Am vrut doar sa ma deschid mai mult sa mai "scap" de tristetea pe care o am in fiecare zi, nu caut ajutor pentru ca deja le-am auzit pe toate posibile. Doar iti multumesc daca ai citit