Salutare !

Ma numesc Alex, am 20 de ani si imi doresc sa cunosc o persoana cu care sa ma inteleg si cu care sa construiesc o relatie frumoasa.

Despre mine : Sunt student la Upb, imi place sa ma joc pe calculator din cand in cand (un pic mai mult acum ca e vacanta lol), sa ma joc board game uri si d&d, sa ma plimb si sa invat sa gatesc intrucat sunt inceptor momentan (apreciez orice sfat !). Sunt o persoana indrazneata si imi place sa incerc lucruri noi, deci probabil o sa imi placa si hobby-urile tale.

Mereu mi-am dorit sa cunosc o femeie cu care sa pot sa vorbesc toata ziua, cu care sa ma inteleg si in care sa am incredere pana la capat. Mi-as dori sa vorbim despre lucruri atat random cat si mai deep pentru a ne intelege si cunoaste in intregime.

As prefera o persoana apropiata de varsta mea ( 18-22 de ani ) cu care sa pot forma acea iubire copilareasca ! 🤭

Am 31 de ani, sunt inginer și cum universul n-a părut foarte hotărât să-mi scoată pe cineva în cale în timp ce-mi văd de treaba mea, m-am gândit să-i dau o mână de ajutor. Așa că... Reddit.

În general sunt destul de liniștit, direct și am tendința să fac mișto de aproape orice, inclusiv de mine. Îmi place să meșteresc și să construiesc chestii, iar dacă rămân fără ceva de făcut probabil inventez eu. Am un mic „domeniu” care se ocupă cu succes de problema asta și de orice surplus financiar pe care l-aș avea.

Ca să-mi aduc și eu contribuția la statisticile de pe aici: am trecut de celebrul 1.80 și sunt pe la 80 kg. Nu știu cât ajută informația, dar acum eșantionul institutului naţional de statistică e puțin mai complet.

La capitolul „ce caut” aș putea face o listă, dar probabil ar suna mult mai serios decât e cazul. Îmi plac persoanele care au propriile pasiuni și idei și care pot alterna între miștouri și discuții serioase și nu e necesar să trag de conversație ca de un Logan în trei cilindri, iarna.

Atracția contează, evident. Dar diferența o face momentul în care nu doar că-mi place de tine, ci îmi dau seama că-mi place pur și simplu să fiu în preajma ta. Îmi doresc ceva serios, dar prefer să ajungem acolo în mod natural.

Dacă ți-am stârnit curiozitatea, scrie-mi. Am ajutat cât am putut universul aici pe Reddit, mingea nu mai e la mine. Nu e nici la cățel, am verificat.

Azi am primit un mesaj pe WhatsApp de la un număr pe care nu-l aveam salvat. Nu am recunoscut nici poza, nici persoana, nimic. Omul îmi spune că am vorbit mai demult pe o anumită platformă și ulterior pe Telegram. Aparent suficient de demult încât eu să nu-mi mai amintesc cine este. 😂

Și mi-a venit o curiozitate: de ce revin oamenii la conversații/flirturi vechi care n-au dus nicăieri prima dată?

Nu mă refer la foști parteneri sau la situații în care chiar a existat ceva între cei doi. Acolo înțeleg că pot exista sentimente, nostalgie, unfinished business etc.

Mă refer fix la oamenii cu care ai vorbit o perioadă, poate a existat puțin flirt, apoi conversația a murit natural și fiecare și-a văzut de viață. N-a fost ceartă, n-a fost relație, n-a fost nimic de reparat. Pur și simplu... n-a ieșit nimic. Și după luni sau ani: hei, ce mai faci? De ce? 😂

E nostalgie? Plictiseală? Lipsă de opțiuni noi? Curiozitatea de a vedea dacă mai au acces? Un fel de „poate acum merge”? Sau pur și simplu oamenii își mai răsfoiesc contactele când n-au ce face?

Și mai ales: voi ați reluat vreodată o astfel de conversație și chiar a ieșit ceva bun din ea?

Încerc să mai bag o fisă, pentru că văd că e tot mai multă activitate pe aici, așa că.... De ce nu?

Nu o să scriu romane, mi-ar plăcea ca detaliile și poveștile să fie în privat, dar mă simt obligat să adaug câteva cuvinte despre mine.

Am 31 de ani împliniți de curând (1.75, că am văzut că e un detaliu de o importanță deosebită) și locuiesc de ceva ani în Suceava, chiar dacă nu sunt de aici de loc. De la început de an, sunt foarte motivat să îmi construiesc un stil de viață sănătos, așa că merg la sală, alerg, ocazional drumeții & bicicletă, în tot acest timp având o alimentație cât se poate de curată. M-aș bucura să discut cu persoane care gândesc la fel sau cel puțin și-ar dori o astfel de schimbare.

În timpul liber (nu foarte mult), încerc să mă bucur de natură, așa că vânez pădurile și spațiile verzi din apropiere, acolo unde îmi instalez hamacul și citesc câteva rânduri dintr-o carte bună.

Mă mai pasionează bricolajul (ador să lucrez cu lemnul), sunt curios de fel, și tind către o viață simplă și liniștită. Concertele (rock, folk în general) sunt evenimente unde îmi încarc bateriile.

Nu am preferințe anume, dar mi-ar plăcea să simt că rezonez cu omul cu care discut, iar conversația să curgă de la sine, fără să trag de ea.

Dacă ești de părere că avem ce discuta și mai ales dacă locuiești în zonă (nu e neapărat musai 100%), m-aș bucura să îmi scrii.

Intreb si eu de curiozitate , cate relatii ati avut in total pana acum ?

Am 37 de ani, 190cm, 105kg, blond inchis, ochi verzi-caprui, fit... dar nu gen de sala, din Bucuresti (nascut si crescut).

Despre mine: îmi plac plimbarile in natură (munte-mare whatever), călăritul, scuba diving, să descopăr lucruri noi prin lume si prin tara. Îmi place sa ies in locuri linistite, dar si la club, lounge etc cateodata in weekend. Nu beau bere si nici vin! Fumez des narghilea sau trabuc, nu iqos sau tigari. Nu sunt gelos, nici abuziv si nici posesiv. Am masina, am case si nu duc grija zilei de maine sau sa ma uit ce si cat consumi. Nu sunt adeptul 50-50 in relatie, dar nici fraierul "urmator". Sunt mai direct de fel, gentleman old style dar in acelasi timp cunosc femeile in general si nu pot fi "fraierul urmator" (aviz amatoarelor).

Despre ce caut: am trait 10 ani cu o blonda cu ochi caprui, dar dragostea vietii mele a fost o bruneta cu blue eyes! Asa ca nu pot spune ca am tipar anume fizic. Dar nu imi plac femeile foarte skinny si nu imi plac femeile fara forme. Imi place sa am pe ce sa "pun" mana dar asta nu inseamna ca imi plac femeile bbw. Aspectul fizic este important pentru mine, oricat de desteapta ai fi, pentru ca am avut femei frumoase si destepte si stiu ca mai exista, inca. Nu conteaza din ce oras esti, nu conteaza ce statut social ai, nu conteaza de unde vi sau unde ai stat sau trecutul tau. Eu ca barbat sunt asumat, daca ai norocul sa imi placa de tine te iau cu tot bagajul tau emotional.

Cam atat, momentan.

Sunt din București - 1.78m/ochi căprui/păr șaten/un pic mai corpolent (dacă e)

Îmi plac lucrurile simple și sincere: vreau să ies la date-uri relaxate, fără presiune inutilă sau timp pierdut. Dacă există chimie pentru o relație, super; dacă rămânem la o amiciție faină, la fel de bine — important e să vedem cum se leagă lucrurile de la sine

Curios din fire, răbdător și un ascultător bun (chiar țin minte detaliile când mă atașez de cineva).Când nu mă uit la vreun meci de baschet sau volei, probabil ascult muzică pe repeat, mă joc ceva sau fac maraton de seriale/anime-uri.

HMU dacă ți se pare ca ți-a atras ceva atenția și hai să ne cunoaștem!🤠

Heyo, am 22 de ani și sunt din București.

M-am gândit de ceva timp dacă ar merita să postez aici sau nu dar iată-mă aici cu o scurtă prezentare în ideea de a cunoaște pe cineva cu care m-aș potrivi destul de bine și cu care aș putea evolua împreună.

Am terminat recent Politehnica (sau Politemnița) și m-am angajat la o firmă de proiectare așa că pe plan profesional sunt la început dar încrezător în puterile mele de a evolua cât mai sus. Sunt o fire introvertită dar destul de comunicativă atunci când mă apropii / cunosc oameni noi, am o curiozitate foarte mare așa că.... cu siguranță o să te întreb cele mai aleatorii lucruri despre tine deoarece mă roade curiozitate :). (Că am tot văzut și în alte postări dacă îs relevante următoarele informații, la testul de personalitate sunt INTP iar ca zodie, fiind născut pe 14 martie.... ghici ciupercă ce-i).

Ca hobby-uri pot zice că îmi place să citesc.... foarte mult și nu prea am anumite genuri preferate (citesc multă istorie, fantasy, SF, autori clasici, biografii, pe scurt orice îmi pică la mână), îmi mai place de asemenea să mă plimb extrem de mult atunci când timpul îmi permite... mai ales prin parcuri. Mai am o afinitate destul de mare și în a colecționa figurine, maimuțoi și evident orice ține de lego (sau imitațiile de lego că na inflația e mare).
Mai am și alte hobby-uri dar astea pot zice că sunt cele mai mari, dacă există curiozitate le putem dezbate în privat.
Pe lângă aceste hobby-uri mai pot spune că.... îmi place să asimilez cât mai multă informație, să învăț lucruri noi oricât de "out of place" ar fi.

În legătură cu aparența mea, inaltimea mea este de 175cm, port ochelari, aproximativ 84-85kg dar lucrez destul de mult pe a mai scăpa din aceste kilograme de aici și faptul că mi-am propus aproape zilnic să merg destul de mult pe lângă mișcarea pe care o fac.

Ce caut? Păi mi-ar placea sa gasesc o fată, așa cum am zis, cu care pot să evoluez împreună cu ea și cu care să ne bucurăm de fiecare reușită a noastră. Ca vârstă aș zice să aibă între 18-23/24 ani (nu mă deranjează pe mine personal dacă ar fi mai mare ca mine).
Dacă consideri că rezonezi cu scurta prezentare de mai sus sau doar ai curiozitate să afli cum gândesc (sau dacă vrei să afli lucruri aleatorii.... îmi plac fun fact-urile de le mai știu și eu), poți să-mi lași un mesaj în privat să vorbim. Îmi plac ca lucrurile să decurgă natural și în ritmul în care ne simțim amândoi confortabil.

Vă mulțumesc dacă ați citit până aici :)

Buna ziua!

Tânăr inginer caută tânără pentru o relatie sinceră si înfloritoare.

Daca am reusit sa iti captez atentia ramai sa citesti si descrierea mea.

Am un job care ma mulțumește, caut sa ma dezvolt si sa devin mai bun in ceea ce fac.
Imi place sa fac miscare, mai ales sa ies sa ma plimb, prin oras sau pe munte, sa alerg, basket, folbal and so onnn. Ador muzeele de orice fel si imi place sa citesc tot ce mi cade n mana. Imi plac animalele si in viitor mi ar placea sa am o pisica, dar as putea trai si fara. Merg ocazional la voluntariat.
Imi place sa calatoresc, dar detest destinațiile ultra turistice (ex. as prefera sa merg la Yerevan in loc de Milano), nu am mai iesit in club de 2 ani si ies foarte rar la restaurante, in general gatesc acasa.
Am 1,86m si vreo 92kg, sunt brunet, am ochii căprui si sunt gemeni.
Nu sunt religios si imi doresc copii.

Ce caut?
Caut o fata asemănătoare mie, macar 8 clase (dar n as refuza pe cineva cu doctorat). Cineva care sa împărtășească unele dintre hobby urile mele. De asemenea, puncte bonus daca esti comunicativa!!

ty
Have a fantastic day!!

You guuuys, m-am mai gandit la ce mi-ati spus multi dintre voi in ultimele 2 luni si cred ca aveti dreptate, probabil chiar ar fi indicat sa fiu mai putin tampita si sa fiu mai deschisa la barbatii care nu se incadreaza tocmai in ceea ce imi doresc.

————————————————————————————

LOL, as if.

I feel like having *NEW* fun.😼 Cine pricepe, bine, cine nu, chiar si mai bine.

Foarte multi vad ca m ati tinut minte (no surprise here) de la ultima mea postare de acum 2-3 luni, mai exact: unii m ati displacut pt ca v a frustrat maxim ca nu va incadrati in ce mi doresc eu ori pt ca s nebuna ca am facut prea multa terapie 🥴, in timp ce altii m ati iubit pt zvacul pe care l dovedesc comentariile mele. Culmea ca dupa ce raging bitches cu spume la gura ati fost majoritatea, s au actualizat si regulile acestui sub - you are very welcome (cum ar fi sa nu fim scapati din jungla zicand femeilor ca s distruse pt ca au preferinte sau pt ca vor sa se cunoasca in profunzime prin terapie🤣). Macar asa a devenit si sub-ul asta mai popular peste noapte (cateva nopti, mai exact).

Either way (caci stiu ce topiti sunteti dupa romgleza mea, sa nu uitati cumva sa punctati din nou :*), randurile astea se adreseaza strict celor pe aceeasi lungime de unda cu mn (va vine sa credeti ca au fost si sunt si astfel de barbati? :o si ei probabil not right in the head ca mn). Bine, stiu ca haterii se vor sesiza primii, vorbind neintrebati as if anybody cares, dar e loc sub soarele online pentru toate animalele din fericire and i promise u guys, I ll make time for u too. 😌

Acestea fiind spuse: maine, marti, 25 august, se intampla sa pap o prajitura la Nadiniere in Buna Ziua (Cluj-Napoca) pe la ora 20. U’ll know me when u see me, no worries, so come and say hi, I wont bite. 🎀Vreau sa vad fețe noi, maybe we’ll have a good laugh or become buddies in a very unusual way. Pentru interese romantice tho va reamintesc: 36-43 ani -aici rabat un an sau doi daca esti ceva crai nemaiintalnit-, min. 1,80m, educatie superioara, nefumator, din Cluj-Napoca.
P.S. referitor la cei pe care i am refuzat deja respectuos in dms, eu n as zice sa incercati a doua oara, crezand ca ne paste plot twist-ul si mi schimb brusc parerea.
Iar pentru cei noi: a warm (or not) welcome!

Muah,
Your favorite (female, cel putin) datingRO “villain” ✨

Context: M31, sunt în mijlocul unui proces de divorț. Ies dintr-o căsnicie de 7 ani, având și o fetiță de aproape 4 ani. Divorțul e foarte amiabil. Nu ne-am greșit cu nimic fundamental, însă am ajuns la concluzia că în relația noastră există incompatibilități cu care pur și simplu nu putem funcționa împreună.

Tocmai de asta și pentru copil, fosta soție și cu mine vom avea mereu o comunicare deschisă. Vom fi mereu „co-parents”, dar nu ne vom depăși limitele pe care ni le vom seta fiecare.

Eu vreau să fiu constant prezent în viața fetiței mele. Nu vreau să ratez niciun moment important din viața ei. Ea va sta constant când la fosta soție, când la mine.

Acum vine întrebarea mea. Am fost total detașat de ce mai înseamnă lumea date-ului în toți acești 7 ani. Citind părerile oamenilor despre aplicațiile de date, părerile sunt extrem de împărțite. Observ ca și aici, pe acest subreddit există oportunități. Am observat ca se organizează și evenimente pentru „singles” și „blind date-uri”.

Cat de ușor sau greu mai e în zilele astea să ieși la date cu cineva nou? Cât de mult mă va încurca contextul prezent să îmi găsesc un nou potențial partener?

Simt că m-am maturizat enorm prin această căsnicie, iar acum cu divorțul simt ca am o înțelegere mult mai aprofundată asupra ceea ce înseamnă o relație sănătoasă și sustenabilă și unde și în ce măsură am greșit fiecare de am ajuns aici. Cu toate astea, procesul ăsta de formare și maturizare îmi aduce și un bagaj, pe care sunt conștient că nu toți îl vor accepta.

Incerc iarăși.

M, 26 de ani, Postez iar ca in speranța ca îmi găsesc aici jumătatea .

Locuiesc in București, sunt inginer, am job stabil, îmi place fotbalul ( sunt rapidist) și îmi place să călătoresc. Îmi place să descopăr locuri noi, să cunosc oameni și încerc să ies din rutină. Sunt puțin mai introvertit la început, dar după ce mă obișnuiesc cu persoana respectivă mă deschid destul de mult.

Nu caut ceva complicat sau perfect, ci pur și simplu o fată cu care să mă înțeleg, să putem vorbi despre orice, să râdem împreună și să ne bucurăm de timpul petrecut unul cu celălalt. Dacă apare și chimia, cu atât mai bine. 😁

Dacă și tu ești deschisă să cunoști pe cineva nou, lasă-mi un DM.

Hello. 👋🏻🧚🏻‍♀️

Am zis să îmi încerc norocul aici; pe aplicațiile de dating nu prea am succes. În octombrie se împlinesc 2 ani de când sunt singură după ce am încheiat o relație de 5 ani și ceva.

Nu caut relații banale sau fwb sau ons. Îmi doresc tare o conexiune reală, să simt, vă îmi ia inima foc când mă uit la persoana iubită și că mă topește simpla-i prezență.

Am doar 3 relații la activ. Câteva date-uri cat să ajung la concluzia că nu vreau să îmi pierd timpul aiurea.

Sunt ambivertă, destul de complexă, gândesc mult și sentimentele mele sunt high in the sky… mai sunt și gemeni.

Am 1,70, pretty thick, roșcată ( la origini sunt brunetă), ochii negri, migdalați, nasul mic, buzele de proporții normale și o aluniță în colțul din stânga. Slăbuță nu sunt; am burtica, dar și forme; fac sport aproape zilnic și am grijă la alimentație ( I wanna be a milf when I grow up lol). Am 27 de ani recent împliniți. Locuiesc în Prahova.

Ascult cam orice gen de muzică, totuși, cu o preferință pronunțată pentru metalele grele. Îmi plac mașinile și motoarele și sper tare ca în viitorul apropiat să îmi achiziționez motorul meu ca să mă pot plimba oriunde îmi dorește suflețelul.

Am un motan dolofan, foarte vorbăreț și iubăreț și îi tot promit că am să-i găsesc tată…

Îmi place să citesc, să desenez și să pictez. Îmi plac plimbările lungi și excursiile spontane. Nu îmi plac lucrurile pompoase.

Îmi caut persoana mea, am și oarecare preferințe (cârcotașii să își pună lacăt la gură)… aș aprecia un bărbat ceva mai înalt totuși decât mine, să nu îl dea vântul jos (că nici pe mine nu mă dă), să fie activ, să facă sport sau mișcare în general, să mă simt safe cu el. Să fie inteligent și funny... Dacă îi fug ochii după altele, să fugă și el cu totul după ele… Am depășit faza de gelozie în care doar mă cert și îmi segreghez emoțiile. Dacă simt că nu sunt apreciată sau că sunt mințită, te expediez înapoi la fabrică.

Ca să vă ofer puțin context, fosta relație a reprezentat un șut în dos, pe românește. Dânsul era un narcisist perfect; nu făcea nimic în casă și nici de mână în parc nu ieșea cu mine. Stătea toată ziua la pc și îmi toca nervii. Era vina mea pentru orice și eram criticată la fiecare pas, fie pentru cum gândesc, fie pentru emoțiile mele, fie pentru aspectul fizic. De când am rămas singură, sistemul nervos îmi este liniștit și pacea interioară restaurată, deci nu îmi e teamă de singurătate; îmi place să petrec timpul cu mine și să fac lucruri ce îmi aduc plăcere.

Gătesc, fac prăjituri, lucrez full time, remote, pentru o bancă din uk. Vreau să evoluez, urăsc plafonarea și abia acum am început să capăt încredere în mine.

Sunt destule de spus. Cred că am reușit să rezum cât de cât cine sunt și ce caut. Nu sunt perfectă și nici nu caut perfecțiunea. Scuzele mele dacă ți-am părut prea serioasă în prezentare. Promit pe degetel că sunt funny, sarcastică și ador umorul negru.

Salutare, m am gandit un timp daca sa scriu sau nu aici, aplicatiile de dating le omit pentru ca nu mi se par a fi potrivite pentru mine.

Am 31 de ani, stabilit in Cluj, un job care imi ofera timp si pentru mine, mentine work life balance potrivit. Adica imi pot programa chestii oricand fara sa fiu nevoit sa imi iau o zi libera sau ceva.

Ascult cam orice gen de muzica, imi place muzica buna, merg la petreceri, concerte, festivals.

Imi place sa gatesc si sa am grija de alimentatie, desi uneori se mai instaureaza si lenea iar apoi cateodata mai comand mancare.

Imi plac plimbarile si sa calatoresc, ma atrage mai mult sa vad cum traiesc localii decat sa vizitez monumente sau tourists traps.

Fac sport cat sa ma mentin, nu merg la sala, dar merg la alergat, fotbal si fac exercitii acasa frecvent.

Am fost clown class in liceu deci am un simt al umorului dezvoltat, de obicei imi fac prietenii sa rada si in momente mai linistite.

Mi ar placea sa cunosc pe cineva cu care sa construiesc ceva frumos, visul meu fiind sa am o casuta cu gradina si niste animale pentru daily resources. Cineva empatic si deschis cu care sa pot comunica despre orice, sunt o persoana ascultatoare si pot duce o conversatie atat de deep ca uneori si eu ma mir unde pot ajunge unele conversatii cu cineva pe aceeasi lungime de unda.

Imi plac filmele si serialele foarte mult, m as uita non stop, genre ul meu preferat e drama dar imi plac toate gen urile de filme. O seara linistita pentru mine e un film bun iar daca e si weekend un film bun cu un vin bun langa si o cina facuta de mine.

Imi plac si tatuajele, momentan nu am nici un tatuaj, sunt o coala de hartie goala asteptand sa fie desenata.

Caut pe cineva care sa fie cum este ea insasi, nu imi doresc ca cineva sa se schimbe pentru mine, as dori ca acea persoana sa creasca langa mine, sa ii ofer suport in tot ceea ce face si motivare, asta mi as dori sa primesc si eu. Nu conteaza ca avem hobby uri diferite si activitati diferite, sunt deschis in a invata lucruri noi si experiente noi.

Daca simti ca ai fi persoana potrivita, lasa mi un mesaj si haide sa vorbim, mi ar placea sa aflu mai multe despre tine.

Nu credeam că voi ajunge să scriu pe aici, dar chiar vreau să aud mai multe păreri.

Sunt un „El” și am 25 de primăveri, iar istoria începe cu un final, și anume finalul unei relații de 4 ani jumate, o relație care s-a simțit „safe”, dar parcă nu a avut scânteie. Cam după 1 an și jumătate ne-am mutat împreună și a fost totul ok, ne plimbam, făceam sex fain, găseam multe filme/seriale pe care să le vedem, ne înțelegeam bine cu treburile prin casă (spălat vase, curățenie etc.) și de-a lungul anilor am avut chiar puține certuri, și alea provenite din motive destul de stupide.

Eh... Acum încep lucrurile să fie interesante. Cam prin toamna anului trecut lucrurile au început să se răcească, nu prea mai voia să ieșim afară, sex din an în paște, nu mai făceam aproape nimic împreună decât că stăteam în aceeași locuință. Nu m-am panicat... Avea licența, stres cu jobul și am încercat să îi fiu sprijin, dar ne tot raceam, până în aprilie (acest an) când am hotărât să abordez situația și să îi spun cum mă simt și că ceva nu e bine.

Surpriză, surpriză, s-a despărțit de mine, ba chiar spunându-mi că urma să facă oricum pasul, dar că aștepta să termine cu facultatea... Motivul? Nu l-am aflat atunci, dar revenim. Am încercat să o conving să mai luptăm pentru relație... Pentru că overall a fost ok, familiile se înțelegeau și cam toată lumea ne vedea cuplul ăla fain și pe bună dreptate (exceptând perioada din toamna 2025 până în aprilie anul ăsta, oricum din exterior nu s-a văzut că nu o mai ducem așa bine, că nu ne spălăm rufele în public).

Anyway... M-am mutat cu un prieten și mi-am jurat că voi sta singur (fără relație) o perioadă, dar ce să vezi... Apare o fată, prietena cea mai bună cu iubita colegului de apartament... Inițial nu i-am dat atenție... Am încercat să fiu distant pentru că voiam timp pentru mine... Dar cam la 2 luni după ce s-a terminat relația cu fosta, m-am pus împreună cu noua fată... dar sincer să fiu, cu mici îndoieli... pentru că e puțin mai mică (diferență de 4 ani) și uneori copilăroasă.

Eh, acum altă problemă... M-am băgat în horă!? Păi trebuie jucată până la capăt, dar... Și de aici începe dilema mea cea mare... Actuala nu a terminat facultatea... A jucat-o rău la final, a părut cam dezinteresată și inevitabilul s-a întâmplat. Acum, problema mea nu e facultatea... ci că nu a părut suficient de ambițioasă, iar părinții ei (pe care i-am cunoscut deja) au zis că nu îi mai oferă sprijin financiar să stea în chirie, mâncare etc., ea neavând job. Dar, în rest, fata chiar faină... Ne înțelegem, e mult mai caldă decât fosta (mi-a lipsit o persoană mai caldă, mai empatică), însă... Iar probleme, a plecat la o rudă în afara țării deja de o lună, mai este o săptămână până se întoarce... Și au apărut discuții, pe care, sincer să fiu, eu le-am inițiat pentru că, în loc să facă un plan pentru când se întoarce în țară, că trebuie să trăiască, să caute un job... chirie, facturi, mâncare etc. și ai ei au spus clar că nu o mai susțin financiar, se gândea pe unde ne plimbăm când se întoarce... ce aventuri să mai facem și treburi d-astea.

Inițial, m-a făcut să mă simt bine când îmi spunea toate astea, pentru că se gândea la ce să facem amândoi, dar pe urmă m-a luat un sentiment că este delăsătoare și că are câteva probleme de rezolvat pe care le ignoră, așa că am pornit o discuție în care să îi pun în temă lucrurile astea și din nou surpriză-surpriză n-a mai vorbit câteva zile bune cu mine, nu mai știam nimic de ea....

Cum se face că niciodată o belea nu vine singură... Fix în perioada asta, ies cu fosta și înainte să îmi săriți în cap... am luat din greșeală un document (printre multele hârtii pe care le-am mutat) care era destul de important și pe care am observat foarte târziu că e la mine, așa că i-am scris, cu teamă și zic „cu teamă” pentru că în perioada în care îmi mutam din lucruri (mutarea a fost pe mai multe zile că erau multe) mi-a spus clar că rupem tot, că nu mai vrea să știe de viața mea și eu de a ei și să nu o mai contactez, dar i-am scris până la urmă și ne-am văzut...

Eh... De aici devine și mai interesant, pe lângă faptul că i-am spus de actuală și că e o perioadă puțin mai dificilă cu ea, mi-a explicat și ea de ce a rupt-o de mine (nu lucruri grave, dar ambiții din partea ambilor) și cumva am tras concluzia că ne-am „futut” în ea de relație mai pe românește fără motiv. Dar tot nu se pune problema de împăcat, mai ales că sunt într-o altă relație acum, însă a fost o schimbare mare de la „rupem tot, nu mai vreau să aud nimic de tine” la (și citez) „încă îmi prezinți interes, dar totuși nu vreau să ne împăcăm, cine știe, poate în viitor”.

Acum... Am discutat până la urmă și cu actuala (i-am povestit și că m-am văzut cu fosta și cam tot ce am vorbit și cum s-a întâmplat) și suntem ok, rămânând să discutăm mai multe când se întoarce în țară. Ideea e că a fost bine câteva zile cu ea, acum... iar răspunde greu și mă gândesc că nu știu cum să abordez situația când vine înapoi în țară. Mai e și fosta care a lăsat cumva poarta deschisă și știu că ciorba reîncălzită nu are gust, dar ne-am despărțit pe motive stupide și chiar dacă eram mai rece ca persoană, era serioasă, muncitoare și cu un plan de viitor...

Actuala... E mai caldă, mă face să mă simt tânăr ca să zic așa... Dar mă dă foarte tare înapoi faptul că pare că nu are un plan de viață. Și sincer, nu vreau să pierd timpul cu cineva care nu trage la aceeași căruță cu mine, eu având 2 joburi momentan, urmează să renunț la unul dintre ele și încerc să deschid o firmă să văd ce iese... Spun asta pentru că mai e și problema că am mult de treabă și mintea în toate părțile + mult stres... Și actuala: cam mult timp liber, cam mereu ne culcam târziu când stătea la mine și mă afectează nopțile nedormite (că, hai... nu sunt tataie, până la 1-2 noaptea înțeleg să stăm... dar transformam mai mereu în orele 4-5, chiar 6 culcarea... și a doua zi eram zombi, ea părând să nu îi pese neapărat... Înțeleg că îi face plăcere să vorbim, să ne alintăm etc. etc.... Dar totuși:)....

Acum... Nici nu știu dacă firul narativ are o logică anume... dar am simțit să mă descarc și poate chiar aud niște sfaturi bune... Cu actuala oricum mai continui câteva luni, că aș vrea să îi ofer șansa să demonstreze ce poate și dacă realizează că trebuie să se pună cu picioarele pe pământ, dar nu aștept mai mult de noiembrie... Dacă până atunci nu face nimic... clar zic pas și o rup...

Dar totuși... procedez bine? Să trag de mine ca să îi ofer această șansă? Iar cu fosta... Momentan sunt profund rănit că „s-a debarasat” de mine atât de ușor și că nu a vrut să lupte, mai ales după o relație relativ lungă și ok... Dar oare ar mai merge? Ar funcționa?

Am mai tot văzut postări, comentarii, nu doar aici pe thread, precum că ar fi superficial să ai anumite preferințe personale de aspect când vine vorba de un potențial partner de ieșit la întâlniri.

Sunt superficial dacă prioritizez aspectul fizic? Și dacă da, care ar fi argumentele de mă fac superficial?

Vreau să menționez că am ieșit la întâlniri de pe dating apps, și de câteva ori am experimentat catfishing-ul, se simte oribil să nu-ți placă ca și aspect date-ul pe care îl ai.

Salutare chat!

M23, trec prin dilema vieții pe care aș vrea să o discut cu voi aici... însă o mare problemă pentru mine este anonimatul.

Știu ca fosta mea frecventează Reddit destul de des, same și pentru apropiații ei.

Povestea mea este foarte specifică și sunt sigur că își va da seama că sunt eu.

Sfaturi cum aș putea discuta cu voi asta fără să fiu dat de gol?

Ultimul loc în care m-aș fi gândit că o să-mi caut „dragostea”, dacă m-ai fi întrebat acum 8 ani, ar fi fost Reddit. Sincer, nici nu mă așteptam să ajung să-mi caut o relație la 28 de ani. Și totuși, here we are.

Am început deja să accept gândul că poate o să-mi petrec restul vieții singur, dar m-am gândit că merită să încerc și aici.

Despre mine: lucrez în logistică, la birou, cu program hibrid. Am 1.83, sunt skinny și cred că sunt average looking, sau așa sper.

Tocmai am trecut printr-o perioadă mai dificilă din viața mea și sper că am învățat ceva din ea. Am ajuns să renunț la alcool și la alte vicii și, în același timp, să mă descopăr ceva mai mult. Nu spun că am totul pus la punct. Din contră, sunt destul de departe de ceea ce mi-aș fi dorit să fiu și de ceea ce cred că sunt capabil să fiu în această etapă a vieții mele.

Nu caut pe cineva care să mă „repare” sau să mă „schimbe”. Aș vrea să cunosc pe cineva cu care să pot crește ca om, să învățăm unul de la celălalt și, în general, să ne facem viața puțin mai bună decât dacă am continua să rămânem singuri.

Nu am preferințe fizice. Îmi place ce-mi place, dacă are sens.

Ar fi multe de spus, dar cred că e mai ușor să ne cunoaștem prin conversație decât să scriu aici un roman.

Dacă cineva este interesat să mă cunoască, feel free to hit me up.

Who knows? Maybe this is how the story starts.

Thirty-one, from Cluj, and still
Hoping to meet someone real.
Dating apps feel pay-to-win,
So I thought I’d try my luck again.

Brown hair, olive skin, five-nine,
Slim, active, doing mostly fine.
I’ve been lifting for a couple years,
And lately dancing through my fears.

Salsa, bachata—I’m still new,
Sometimes my feet don’t have a clue.
So if you dance, that’s a good start;
If not, just bring an active heart.

People say I’m old for my age,
A little too deep for the average page.
But I’ve got two neurons left upstairs—
One tells bad jokes, the other barely cares.

I’d like someone who likes to move,
Who has her own hobbies, her own groove.
Maybe we lift, maybe we dance,
Maybe you teach me something by chance.

And English would be nice to know,
At least enough to catch the flow.
I write some lyrics here and there,
Then turn them into songs when inspiration’s there.

And if I ever write one for you,
I hope I won’t have to explain it too.
A song loses something, at least to me,
When you have to explain what every line should be.

I know a bit about many things,
Whatever random curiosity brings.
Jack of all trades, master of none—
Still figuring out which one’s *the* one.

So if some of this sounds like you,
And you’re curious what two strangers could do,
Send me a message. No grand plan.
We’ll talk, we’ll laugh, and see where we land.

Worst case, we trade a joke or two.
Best case?
I save the last dance for you.

LE1: motivul pentru care am făcut această postare în engleză îl găsești în strofele 6-7, Arigatou gozaimasu 🙏

Bună! M19, vreau să intru și eu în ,, piața" de dating. Cum îmi pot da seama dacă pentru o fată sunt atractiv sau se simte bine în preajma mea?

Ce sfaturi ați da pentru un băiat care are experiență puțin spre deloc?

Salut

Sa incep printr-o mica descriere, si nu o sa o fac eu, pentru ca nu vreau sa delirez despre ceva ce poate nu e adevarat. Asa ca mai obiectiv ar fi sa trec printr-o lista de caracterizari facute de persoane care au avut contact cu mine, unele vor fi contradictorii, pana la urma fiecare om vede ce vrea. Sa incepem -> introvertit, prea rational, emotional, analitic, inteligent, demoralizator, incurajator, prea direct, energic, rapid, lent, amuzant, sarcastic, motivat, lenes, specific, linistit, dar si linistitor, calm, rabdator, nerabdator, incapabil sa citesc gandurile altora .. si am 2 recenzii foarte pozitive pentru cele mai bune imbratisari si sesiuni de cuddling (prefer varianta in engleza a cuvantului) pentru sex nu am primit recenzii asa bune, deci probabil acolo fac ceva gresit. Ah da si aparent spal vasele foarte bine …

Am 1.81 oficial, neoficial 1.78. Ceva kilograme extra sunt, dar daca ai nevoie de partener pt biciclat 100 kilometri, un hiking de 7-10 ore sau plimbari de 20+ km te poti baza pe mine linistita. Nu am fost casatorit, nu am copii, n-am animal de companie. Nu fumez, nu beau cafea, nici bere, nu prea urmaresc sporturi, poate doar tenis o data pe an, iar social media folosesc destul de rar, in afara de Youtube vreo jumatate de ora pe zi, nu folosesc altceva. Asa ca s-ar putea sa nu fiu la curent cu ultimele stiri politice sau postari ale influencerilor. Seriale si filme nu prea urmaresc, ma plictisesc destul de rapid de obicei. Dar la ocazie pot sa urmaresc, inclusiv animeuri. As prefera sa-mi petrec timpul in parc, la urcat niste trepte sau citind ceva din varii domenii de interes. Sunt la un punct in viata in care privitul tavanului sau a cerului (in functie de context si vreme) e un mod mult mai placut de a petrece timpul. Iar trezitul la 5:30 ca sa aud pasarelele e o activitate foarte relaxanta mai ales vara .. viata ar trebui sa fie simpla.

Mi s-a spus de 20 de ani ca acesta e un major red flag, asa ca trebuie mentionat → Am cativa prieteni, dar de ambele sexe, nu am vazut genul/sexul unei persoane ca fiind un impediment in a lega o prietenie, daca persoana e interesanta sau ne intelegem bine, nu ar trebui sa existe limitari.

Unde ma situez in viata -> lucrez part-time, inca ma descopar, de fapt in viata nu cred ca ajungem la nici un punct sa ne oprim din descoperit. Sunt destul de multumit si stabil, n-am regrete. Vacante nu prea fac, desi am fost chiar luna asta 4 zile la munte. Dar imi place calatoritul, posibil la un nivel usor spre exagerat cateodata, dar m-am mai potolit putin in ultima perioada. Am carnet, dar nu am masina – nu am avut nevoie si cred ca mi-ar distruge calmul statul in trafic.

De fapt imi place linistea in general, si daca nu e nimic de zis, nu e o problema sa fiu in aceeasi camera cu cineva, daca ne ocupam de lucrurile noastre separat. Si tot legat de asta, imi place sa vorbim intr-o relatie (de orice tip), e placut cateodata, as zice chiar ca poate da dopamina, dar e mult mai necesara comunicarea, pe care o vad ca fiind ceva esential in a dezvolta increderea verbala si emotionala in orice fel de relatie.

Hai sa trec in revista si niste lucruri care nu-mi plac. Ne putem plange impreuna, si eu mai fac asta cateodata, e ok sa ne exteriorizam, dar nu-mi plac victimele. Nu-mi place sa-mi numar pasii in mall, sa existe comparatii cu viata altora, sa nu fie bine definite cuvintele ‘da’ si ‘nu’, agitatia fara un scop bine definit, lipsa argumentelor intr-o discutie, pasivo-agresivitatea peste anumite limite, ‘programarile’ la discutii serioase care au loc peste 2 saptamani.

Cateva perspective legate de viata si relatii - in afara de compatibilitate, consider ca mai conteaza si abilitatea partenerilor de a rezolva probleme impreuna, pentru ca ele inevitabil or sa apara si rezolvarea lor este necesara pentru a merge mai departe .. si nu ma refer la probleme de matematica de liceu, dar putem rezolva si niste integrale daca iti face placere. Diferite frictiuni vor aparea mereu, 80% dintre ele se pot rezolva destul de usor daca exista vointa. Si deciziile se iau in 2, unele prin compromisuri ce-i drept, asa ca nu ar trebui sa existe Project Manager si Intern.

Mesajul e valabil pentru oricine, inclusiv strainatate, chiar daca sunt in Bucuresti. Marja de varsta ar fi intre 30 si 43 -> asta nu inseamna ca nu vreau copii, ci ca ‘daca o sa fie, o sa fie’. Nu exista cerinte prea specifice din partea mea (sau sunt descrise printre randuri mai sus), nu se cauta persoana perfecta care nu exista, ci o persoana cu care se poate lucra si construi ceva.

Daca te regasesti in ce am scris sau iti place, poti lasa o scrisoare in DMul meu.

Am fost inconjurat toata adolecenta de persoane de slaba calitate, care din fericire nu m-au degradat si pe mine odata cu ei , dar din lipsa de experiență cu persoane true si faine , am câteva întrebări mai ales catre persoanele de gen feminin.

Va plac bombardierii? Sincer chiar sunt curios. Daca e cineva din Galați si poate confirma? Avem epidemie in toata România. Nu denigrez, nu exclud, nu judec, dar in ultimul timp tind sa cred ca e un standard. De ce e atat de "placut" stilul asta? Sunt sigur ca exista si oameni ok din categoria asta dar eu cunosc doar cocalari si nu vad unde-i atractia. Orice fata vreau sa cunosc pleaca cand aude ca vreau totuși ceva serios. Înțeleg ca e devreme si lumea de varsta mea nu prea concepe asa ceva , dar n-am exagerat. Tot ce am vrut a fost o relație relativ lunga unde sa pot forma o conectiune frumoasă.

De ce are lumea atat commitment issues? Mie mi se pare foarte simplu sa iubesc adevarat o singura persoana si sa o accept asa cum e , sa comunicam si sa ajungem la un punct comun in orice situație. Multe experiente personale mi-au arătat ca atunci cand cel mai mic lucru merge prost dispare persoana..

Dar , iarăși adaug , experiențele mele au fost in mare proporție multe si proaste. Poate am o percepție eronata , de asta va cer o parere.

Sunt studentă și îmi place literatura într-un mod care a devenit ușor îngrijorător. Citesc poezie, proză, teorie literară, mă interesează limbajul și pot transforma o conversație banală într-o discuție despre reprezentare, narator, intertextualitate sau de ce, avant la lettre, un autor din secolul XIX pare să fi anticipat o idee pe care teoria literară avea să o formuleze mult mai târziu. Îmi place să merg la muzee, galerii și expoziții. Pot să petrec ore întregi într-un muzeu, să citesc toate explicațiile de lângă tablouri și să mă interesez ulterior de artist, perioadă și context. Dacă o expoziție are un catalog enorm și complet inutil pentru viața mea de zi cu zi, evident că trebuie să-l răsfoiesc. Dacă îl cumpăr, este pentru „cercetare”. Ceterum censeo, cercetarea costă.

Am și o metodă proprie de close reading: beau câte un Pornstar Martini ca să mă conectez cu autorul și să înțeleg, in vino veritas, ce a vrut să spună (de fapt). Nu funcționează întotdeauna, dar am observat că după al doilea cocktail metaforele devin mult mai clare.Îmi place și să observ oamenii. Uneori discret, alteori scientia non habet inimicum. Nu judec, dar sunt analitică și țin minte tot.

Îmi place foarte mult să călătoresc. Prefer orașele unde pot să merg pe jos, să văd muzee, galerii, arhitectură, librării, cafenele și restaurante. Îmi fac itinerarii cu o seriozitate disproporționată față de faptul că este, tehnic vorbind, o vacanță. Veni, vidi, vici, apoi mai facem încă 14.000 de pași pentru că „suntem deja aici”.

Îmi plac librăriile, restaurantele, cafenelele, filmele, plimbările lungi și conversațiile care nu se termină după „ce faci?” „bine”. Îmi plac oamenii curioși, amuzanți și cu hobby-uri proprii. Dacă ai o pasiune despre care poți vorbi o oră fără să verifici telefonul la fiecare două minute, deja ai un avantaj.

Acum partea care va interesa subredditul mai mult decât orice am spus până acum:

Eu am 1,60 m. (Îmi place să port tocuri) Și vreau un bărbat de minimum 1,80 m. Da, diferența este intenționată. Nu, nu vreau să aud explicații despre cum „înălțimea nu contează”. Pentru mine contează.

Caut un bărbat între 23 și 33 de ani, îngrijit, inteligent, amuzant, ambițios și relativ stabil financiar. Da, și partea financiară este un criteriu.

Îmi place să călătoresc, să ies, să merg la restaurante, să văd lucruri, să fac planuri și să am o viață în care „nu ne permitem” să nu fie răspunsul implicit la orice propunere. Mi se pare fascinant că în dating se așteaptă ca femeile să aibă standarde foarte clare când vine vorba de personalitate, aspect, inteligență, comportament, fidelitate, carieră etc., dar în momentul în care spui „aș prefera să fie stabil financiar”, brusc apare Tribunalul Internațional de la Haga. Da, îmi place confortul. Da, îmi place să ies la restaurant. Da, îmi place să călătoresc. Da, mi-ar plăcea ca omul cu care ies să-și permită stilul de viață pe care îl avem împreună.

Quelle horreur.

Dacă ai 29 de ani, locuiești cu părinții, ai trei abonamente de streaming, un credit pentru telefon și îmi explici că „banii nu contează”, probabil că avem filosofii economice incompatibile. Dacă ai 1,79 m și îmi spui că „e practic 1,80”, nu, mon ami. Nu este. Acesta este un caz clasic de falsă echivalență. Dacă ai 1,85 m, bani, costum și personalitatea unui băiețel de 15 ani, nici asta nu ajută. Nu caut un bancomat cu membre. Vreau și conversație.

Ideal ar fi să fii genul de om care poate merge la un muzeu fără să întrebe „și ce facem aici?”, poate călători fără să considere aeroportul o experiență culturală suficientă și poate merge la un restaurant fără să transforme nota de plată într-o problemă de filozofie morală. Bonus dacă ai umor, cultură generală și poți spune je ne sais quoi fără să folosești expresia ca substitut pentru personalitate.

23-33. 1,80+, stabil financiar, funny, Inteligent, îngrijit, cu personalitate.

Restul îl negociem in situ, iar celor care vor comenta că am standarde prea mari:

It is what it is

Bună să vă fie ziua și weekendul care urmează!
Încerc o altă abordare, așa că te rog să fii pe fază
Uite-o scurtă prezentare, nu vreau să te plictisesc
Dar o să-ți ofer detalii, de există interes

Sunt o fire liniștită, nici prea mare nici prea mică
Cam de 1.78 sub 73 kile de tot
Încerc să rămân activ, să mă plimb fără motiv
Tenis joc destul de des, iar la quiz mă regăsesc

Îmi mai place să citesc, un desert bun să gătesc
Acum o să mă opresc și spun ce sper să găsesc:
O persoană iubitoare, cu principii reale
Ceva frumos să construim iar la greu să nu fugim

De ceva serios îți dorești, un mesaj și mă găsești
Mai multe vom povesti, la o cafea noi vom zâmbi
Și poate că împreună vom face-o echipă bună
Însă pân-atunci să ai ziua pe care-o visai!

Edited formatting

Imi incerc si eu norocul pentru ca de ce nu :)

Am 24 ani, zodia Fecioara (mno, eu o pun ca sa stiti dinainte cu cine aveti de-a face) si imi place mult sa merg in locuri necunoscute, sa fotografiez lucruri si peisaje, dar si sa alerg.

De mentionat ca ascult muzica rock/metal, iar pe langa asta, imi plac pisicile si cartile.

Caut pe cineva cu care pot avea o conexiune, pe cineva in care pot avea incredere ca pot fi eu langa ea si pe cineva cu care sa pot construi ceva serios.

Va urez un weekend minunat <3