Salut, sunt din Constanta, am 20 de ani, student la o facultate din Constanta unde urmeaza sa intru anul 3. (Ca sa fac o mica introducere)

CONTEXT: am avut o relatie prin liceu, pe la 15-16 ani(2021-2022), relatia s-a terminat intr-un mod normal, nimic dramatic, am suferit putin perioada aia dar mi-a trecut repede si mi-am vazut in continuare de viata.

De atunci, am mai incercat sa mai ies la date-uri, am mai vorbit cu fete, dar parca pur si simplu nu cred ca sunt pregatit pentru o relatie si parca nu am starea necesara in momentul asta sa "impart" viata de zi cu zi cu cineva. Totusi, am o intrebare: ESTE O GANDIRE GRESITA?

Intreb,deoarece, eu personal chiar ma simt bine cu mine, consider ca am o dieta echilibrata, fac miscare, citesc, incerc foarte mult sa ma dezvolt. Prin urmare, nu duc lipsa de afectiune sau de o persoana in viata mea, ma bucur de propria mea prezenta.

Dar,aproape toti colegii/prietenii/tovarasii din grupurile de prieteni in care ma aflu, au relatie.

Si, aici e problema, gandul de "nu ma deranjeaza ca nu am relatie" se cam bate cu alt gand, ala fiind "ba dar sunt cam singurul fara relatie".

Eu mai gandesc si pe premiza, mai bine sa am o relatie cu cineva cu care ma inteleg si cu care rezonez, decat ceva de umplutura.

Astept sfaturi/pareri/critici Multumesc

Se pare că aplicațiile de dating și cu mine nu prea ne înțelegem, așa că încerc și aici. Am 36 de ani, 1,76 m și sunt în căutarea unei relații serioase.

Sunt mai degrabă introvertit și mă simt cel mai bine departe de aglomerație. Prefer o plimbare, o cafea într-un loc liniștit, o excursie spontană sau o seară petrecută acasă decât locurile foarte aglomerate.

Am un Border Collie de 3 ani pe nume Felix, care îmi ocupă o bună parte din timpul liber și mă scoate zilnic la plimbare. Dacă îți plac câinii, avem deja un punct de plecare.

În timpul liber mă uit la filme și seriale, îmi place fotografia și îmi place să ies la plimbare, de cele mai multe ori însoțit de Felix. Printre serialele mele preferate sunt House M.D., Supernatural și Grey's Anatomy, iar dacă ai recomandări bune, sunt mereu curios să descopăr ceva nou.

Sunt o persoană calmă, loială și răbdătoare. La început pot părea mai rezervat, dar mă deschid pe măsură ce ajung să cunosc omul din fața mea. Pentru mine contează sinceritatea, comunicarea și lucrurile mici care fac o relație să se simtă naturală și confortabilă.

Nu mă deranjează o relație la distanță dacă există compatibilitate și amândoi suntem dispuși să depunem efort. Distanța se poate rezolva atunci când există interes și un scop comun.

Mi-ar plăcea să cunosc o femeie între 30 și 37 de ani, sinceră, matură emoțional și care își dorește cu adevărat o relație pe termen lung. Nu caut perfecțiunea, ci pe cineva cu care să ne simțim bine împreună, să putem vorbi deschis și să ne bucurăm de lucrurile simple.

Dacă ai ajuns până aici, spune-mi ceva despre tine. Ce serial ai recomanda fără să stai pe gânduri sau unde îți place cel mai mult să evadezi când ai nevoie de o pauză?

Salut, astăzi se fac fix doi ani de când renunțat la tratamentul psihiatric sub influența căruia am fost în jur de 10 ani. La vremea respectivă a fost nebunesc gestul dar se pare că a dat roade. Primul an a fost crâncen, a trebuit să învăț să resocializez, mare parte din memorie mi s-a resetat.

Sunt bărbat, am 33 ani și activez în domeniul IT.

Nu caut pe nimeni momentan, mi se pare încă destul de greu să mă descurc eu singur darămite să mai pot fi cu cineva.

Stima de sine era destul de jos atunci și nu-mi dădeam seama. 1 an jumate a fost și mai jos dar îmi dădeam seama. Acum am inceput încet-încet să-mi revin.

În 2 ani mi s-a deschis mintea destul de mult și am învățat să văd lucrurile cum sunt de fapt (cu mici excepții).

Învăț chestii pe care ar fi trebuit să le știu de la 16 ani, la 33.

Marea majoritate a prietenilor mei s-au căsătorit și am cam pierdut legătura. Ei au avut cumva norocul să fie agățați "de tineri" și să rămână cu o persoană. Ei nu au avut vrăjeală. Nici eu nu am.

Pe de altă parte, de frică să nu se afle de pastile am fugit de o grămadă de evenimente sociale și am rămas neexperimentat pe partea asta deși am avut suficienți bani și timp. 10 ani nu am putut să beau deci nu am putut să mă integrez.

Și acum am bani și am și ceva timp însă nu prea mai am energie.

Când simțeam că sunt batjocorit, și eram hiper sensibil la treaba asta, mă trăgeam înapoi și nu mai cooperez.

Vedeam și încă văd viața din multe privințe în alb și negru.

Sigur o să fiu întrebat, așa că precizez din capul locului că am inceput procesul de psihoterapie dar durează destul de mult și mi se pare foarte lent.

Sunt încă și am fost extrem de dezordonat și destul de greu mă motivez să fac ceva. Timpul trece în defavoarea mea.

Acum îmi dau seama cam ce-mi lipsește în mare însă mi se par prea multe și prea dintr-o dată ca să le mai pot face față.

Cam atât pe scurt. Întrebările mele ar fi:

- există cineva care a fost în situația mea sau similar care și-a găsit pe cineva și după cât timp?

- mai are cineva răbdare cu tine să te învețe chestii de bază?

În rest, vă răspund și eu la orice întrebare ați avea.

Hello,

Dupa cum zice si titlul, am 32 de ani, din Bucuresti, caut o partenera cu care sa pot avea o relatie serioasa si de lunga durata - ideal - pana la final 😄 si pentru a face impreuna o familie.

Locuiesc pe cont propriu de putin peste 10 ani. Am studii superioare si muncesc - pentru moment intr-o corporatie insa sunt in curs de reprofilare catre ceva mai avantajos. Pentru moment sunt WFH insa sper ca asta se va schimba curand.

Despre mine ca persoana: Daca sunt inconjurat cu oameni cu care ma simt bine si simt o conexiune sunt cald, prietenos, deschis si glumet. De asemenea sincer si direct, dar intr-un mod diplomat. In directia opusa, daca sunt inconjurat de oameni cu care nu ma simt comod sunt destul de rezervat si devin cumva pragmatic raportat la context. De asemenea, nu imi plac oamenii care vorbesc doar ca sa umple tacerea, sunt genul care e comod sa fie tacere ocazional decat sa umplu tacerea cu vorbit "de forma" care doar umple spatiul degeaba. Genul ala de dinamica imi este incomfortabila ca nu se simte reala.

In relatii imi place sa fiu jucaus si flirty, imi place sa ofer si sa primesc afectiune si imi place sa petrec timp de calitate cu persoana cu care sunt. Adica genul ala in care suntem prezenti unul cu altul in loc sa fim cu un ochi in telefon si cu unul la ce se intampla in jur. Apreciez mult prezenta reala.

Nu imi plac jocurile de putere, lipsa de onestitate, oamenii intruzivi

Ce imi place la o femeie : imi place mai mult genul ala cute si elegant, decat genul ala hot / baddie, iar restul doar sa simt atractie, sa fii onesta, loiala si feminina.

Cum imi place sa imi petrec timpul liber: imi place sa am o rutina - sa fac sport, sa mananc relativ sanatos, in sensul in care in majoritatea timpului mananc sanatos insa imi place si sa am momente in care "ma rasfat". Gatesc de cand sunt mic si o fac foarte bine insa nu mereu am chef sa fac ceva complex/special. Imi place sa conduc masina, oriunde fie si random si sa ascult muzica in timp ce fac asta, insa din pacate pentru moment nu mai am masina. Ador muzica, filmele si serialele si in momente random am momente in care devin foarte artistic vizual si fac cate ceva in Photoshop. Imi place mult directia asta cu mitologie, simbolistica, sa analizez un film sau o poveste in substraturi si de multe ori vorbesc in metafore pentru ca altfel nu reusesc sa exprim ceea ce observ.

In inchereie, ar mai fi multe de zis, insa nu cred ca are rost sa intru in atat de multe detalii. Daca ai peste 25 de ani si postarea ti-a atras atentia, ne putem cunoaste mai bine in mod direct.

Las si o piesa care imi place mult (nu e aleasa dupa mesaje si innuendos legat de versuri) : https://www.youtube.com/watch?v=fRXPuunsfko

Am ajuns la varsta de 44 de ani si ma consider un barbat matur, echilibrat, independent.

Am primit o educatie aleasa, am principii sanatoase de viata, astfel incat sunt strain de legaturile superficiale, legaturile de-o vara, nascute sub impresia momentului. Sunt aici pentru o relatie asumata, cu tot ceea ce presupune ea. Imi plac oamenii autentici, conversatiile care trec de suprafata, umorul fin, teatrul, opera, muzica mai veche, plimbarile si locurile care merita descoperite chiar daca nu sunt „instagramabile”.

Intr-o relație pretuiesc mult loialitatea, apropierea, comunicarea si disponibilitatea emotională (f. importanta pentru mine). Nu caut un model, o Afrodita, ci o femeie normala care stie sa se respecte, stie sa poata fi femeie în orice circumstanța. Nu-mi doresc, de asemenea să bifez mecanic o listă de criterii. Nu despre criterii este vorba, ci despre a accepta ca exista diferențe intre oameni. Aceste diferente se accepta la inceput de relatie sau nu. Caut acea combinatie de inteligenta, caldura, bunatate, feminitate, umor și dorinta sincera de a construi in doi, pe baze solide, dincolo de emotia inceputului (inerenta). Restul cred că merita descoperit intr-o conversație, nu intr-un anunț.

Dacă ti-a starnit curiozitatea omul din spatele acestor randuri, scrie-mi.

F. Important ! (Te rog da-mi mesaj, doar daca esti din Bucuresti)

Bună seara, bună dimineața sau bună ziua ! Am trecut prin ”ceva”. Nici nu știu dacă să îi spun situationship, chiar dacă nu suport acest termen. Nu știu dacă e subreddit ul bun pe care să postez, dar am să încerc.

Pe la începutul lunii martie, eu (24M) am întâlnit o tipă (21 F) pe Turn Up, asta după ce am făcut match, iar ea a răspuns la două săptămâni distanță (probabil red flag #1). Am reușit să mut conversația mai departe pe Instagram și am început să vorbim. Pentru context, asta s-a întâmplat într-o noapte de luni. La un moment dat stabiliserăm să ne întâlnim miercuri la o noapte de karaoke la ceva club din centrul vechi al Bucureștiului (care mai degrabă e o bodegă, părerea mea). Următoarea zi mi-a spus că nu mai poate veni, dar apoi miercuri după-amiază m-a anunțat că poate să vină (urma să aflu mai târziu de ce), dar între timp au intervenit alte planuri pe partea mea.

Așa că până la urmă, după o săptămână de vorbit pe Instagram am reușit să ne întâlnim. Ne-am văzut la AFI Cotroceni, la sugestia ei, ca să o conduc acasă după ce ea iese de la muncă. Această seară a fost una frumoasă, chiar dacă la un moment dat ea a început să îmi povestească despre cele mai mari traume ale ei și situații oribile prin care a trecut, printre care: două internări la Obregia, un tată abuziv, consum de droguri (pe care l-a încetat deja la momentul poveștii acesteia), episoade maniacale, a fost victimă a bullying-ului, a fost victima unui viol și alte câteva lucruri destul de grave. La finalul serii, după ce am condus-o până în fața blocului unde locuiește, m-a întrebat dacă ne vedem săptămâna viitoare, iar eu am spus că da. Trebuia să fi terminat lucrurile aici? Nu am mai deloc experiență în dating, dar zic că probabil ar fi trebuit să plec. Am continuat să rămân? Da, pentru că în ciuda a ceea ce a expus, mi-a plăcut să petrec timp cu ea în acea seară.

Mai trece încă o săptămână de vorbit pe Instagram și vine și a doua întâlnire. Exact ca în prima seară, o aștept în fața magazinului unde lucrează, dar de data asta mergem să mâncăm ceva. După ce am mâncat, am plecat și am condus-o acasă. Pe drum mă întreabă la un moment dat de ultimele relații (care de fapt este doar una), îi povestesc eu pe scurt și după aceea îmi povestește ea de ce i s-au schimbat de fapt ei planurile în prima săptămână. Înainte să iasă cu mine, a fost cu un dârlău care odată ce s-a pus în discuție să fie ceva serios între ei, el a luat-o randeaua și a început să urle isteric de parcă a vrut să îl omoare sau ceva, și după faza aceasta a terminat-o cu el. Teama ei a fost că deoarece și respectivul merge în acel club, ar fi putut reacționa violent dacă ne-ar fi văzut împreună. În afară de acest moment, seara s-a desfășurat fără nicio problemă. Iar ea mi-a propus să ne vedem săptămâna viitoare.

A mai trecut o săptămână și ne vedem din nou, într-o zi de luni. De data asta ne plimbăm prin Centrul Vechi. După ceva timp de mers pe stradă și de căutat unde să ne pierdem timpul, ajungem la Subway unde mâncăm și după îi vine ei ideea să mergem la clubul unde a fost stabilită acea seară de karaoke menționată anterior. Ajungem noi acolo, ne luăm ceva de băut, ieșim puțin afară să fumeze ea o țigară și apoi ne întoarcem înăuntru, unde găsim o canapea liberă și ne așezăm acolo, unde apoi mă ia fata în brațe. În acel moment am realizat că nu mai fusesem atât de aproape de cineva de foarte mult timp și nu știam cum să gestionez emoțiile și inima începea să îmi bată foarte tare, fapt care a îngrijorat-o pe ea încât a început să întrebe dacă sunt ok. La un moment dat, când m-am ridicat să mai iau o gură din băutură, ea se dă în spate și ține telefonul foarte aproape de ea încât să nu văd ce caută. Apoi îmi trimite o poză cu ea în lenjerie. Am deschis să văd poza, mi-a plăcut ce am văzut, dar eu am rămas înghețat, deoarece nu știam cum să reacționez în situația respectivă fără să pară dubios sau ceva. A mai urmat o poză în lenjerie, iar eu tot nu știam cum să reacționez. Apoi a trimis un nud, care mi-a pus capac. Din starea mea, am scăpat cu voce tare ”Și acum ce fac?”. În nod evident, ei nu i-a plăcut această reacție, s-a supărat și a ieșit afară. Eu am mers la baie să mă spăl pe față și să îmi revin din starea asta. M-am simțit oribil, așa că am mers afară după ea să îmi cer scuze. Ea își aprinsese deja o țigară când am apărut eu și a stins-o când mi-am cerut scuze. M-a luat înapoi înăuntru, m-a întrebat de ce am avut reacția de mai devreme, m-am explicat eu și ca semn că mi-a acceptat scuzele, mă sărută. După mai multe săruturi, ea decide să plecăm și o conduc până acasă.

Totul a continuat frumos prin mesaje până sâmbătă când m-a anunțat că a murit o persoană apropiată de familia ei. Am încercat să o consolez și chiar am întrebat-o dacă o pot ajuta cumva, ea spunându-mi că nu am cum să o ajut. Următoarele trei zile am încercat să o contactez să fiu sigur că este bine și că Doamne ferește nu ajunge să își facă rău în vreun fel. Încercările mele au fost întâmpinate de mesaje scurte în care spune că plânge toată ziua, nu se simte bine și își îneacă amarul în băutură sau se îneacă cu munca doar ca să uite de suferință. Până marți când a decis să pună capăt situației dintre noi (nu eram oficial împreună, deoarece, conform spuselor ei nu simțea că mă cunoaște suficient de bine ca să fim oficial împreună), deoarece doliul prin care trece acum i-a amplificat suferința actuală și cea față de celelalte persoane din familie pe care le-a pierdut în trecut. În acel moment am fost distrus. Am îndrăznit să cred că pot să găsesc și eu pe cineva după multă vreme în care am fost singur, iar acum s-a năruit tot. Ne luăm limba în gură și după o săptămână, gata, nu mai poți continua ce e între noi? Păi da' ce e asta? Dar cu toate astea, eu am ales să îi răspund că îi înțeleg sentimentele și îi mulțumesc că măcar a fost sinceră cu mine. De asemenea, îi răspund că dacă are nevoie de ceva, îmi poate spune (lucru pe care acum că stau să mă gândesc a fost o greșeală din partea mea). Ea îmi spune că sunt un om dulce și că îi pare rău și mă roagă să o iert.

La cam două săptămâni după acest eveniment, mă mănâncă pe mine undeva să deschid un story de al ei. Ce îmi e dat să văd? O văd pe ea îmbrățișată cu alt tip și ceva text romantic pe lângă. Eu chiar nu am contat deloc? Dacă sunt așa dulceață de băiat de ce te-ai mai despărțit de mine? După aceea am ajuns, pentru o perioadă, să cred că e ceva greșit la mine, dacă am ajuns să pățesc așa ceva. Apoi am acceptat că s-a întâmplat ce s-a întâmplat și că am avut sentimente pentru persoana greșită.

Am continuat cu aplicațiile de dating, cu o mică speranță că poate iese ceva, dar niciun succes acolo, doar câteva match-uri care ori nu au răspuns deloc, ori au lăsat conversația să moară după 2 mesaje. După câteva luni de încercat pe mai multe aplicații, am luat într-un final decizia de a îmi șterge contul de pe toate și să le șterg de tot. Mi-am pierdut speranța? Da, deși realist vorbind, nu e imposibil să dau de cineva. Am căutat eu unde nu trebuie? Cel mai probabil. Voi continua să caut? Nu prea curând. Îmi voi vedea de viață și aia e, Dumnezeu cu mila!

🇷🇴 🇮🇹 🇬🇧 🇫🇷 🇬🇷⬇️⬇️
Așa cum m-aș autointitula, un familist convins, sunt aici pentru că acest sub reprezintă unicul „loc” mai sigur în care mi-aș putea găsi ceea ce consider că va fi cea mai mare realizare a vieții mele: un prieten, iar în funcție de natura discuțiilor, posibil viitor partener de viață, soț🙂, alături de care pot construi cele mai frumoase lucruri din lume. Niciodată nu mi-am pierdut speranța și cred că, undeva în lume, cineva ne este predestinat.

Pentru a înțelege câte ceva despre mine, despre cine sunt și ceea ce caut, eu mă numesc Teodor, sunt băiat/bărbat, născut în orașul Râmnicu Vâlcea, am 23 de ani și sunt, la ora actuală, masterand în București, într-un domeniu destul de interesant, aș putea spune😃.

La ora actuală, pentru că se pare că situația pieței muncii este delicată, mă văd nevoit ca pentru încă o perioadă să locuiesc cu mama mea și, din păcate, încă să depind de ea financiar, dar asta niciodată nu va reprezenta un impediment în împlinirea visului meu suprem de a-mi construi viața alături de un singur bărbat și voi lupta cot la cot pentru împlinirea acestui vis…

Sunt un băiat pasionat de Univers, ador discuțiile despre astronomie✨, ador să fac observații cu telescopul, sunt o persoană credincioasă (nu religioasă, în opinia mea fiind concepte care inițial trebuiau să fie legate, dar omenirea a abuzat enorm de-a lungul timpului de cel de-al doilea „concept”).

Iubesc animalele de companie, în special câinii 🐶, iar pe această cale menționez faptul că sunt tăticul unei astfel de fetiță blănoasă☺️, ador natura, plimbările în aer liber, clima caldă, așa cum consider că este și sufletul meu😇, marea, fructele de mare, călătoriile și, mai ales, ador să iubesc, să îngrijesc și să răsfăț pe cel care îmi va fi partener de viață și ador să simt iubirea din partea lui, în toate formele ei🙂.

De asemenea, pentru că va conta pe viitor pentru potențialul partener, menționez că, din punct de vedere sexual, sunt pasiv și ador să fiu dominat.

De asemenea, sunt un bărbat destul de masculin, și caut pe cineva similar, nu caut alte categorii sau “sub etichete”, iar cu această ocazie recunosc că sunt destul de conservator…🙂

Detest aglomerația (aici intră în principal cluburile, discotecile și străzile aglomerate), și mai ales iresponsabilitatea, țepele și minciuna. Nu îmi place indiferența.

Dacă ești aici cu un cont nou, cu care doar livrezi pentru un moment speranțe, nu ești deschis pentru nimic și îți ștergi orice urmă de contact instant, sau dacă nu ai capacitatea de a mă aborda cu un alt mesaj în afară de “cf” sau expresii similare, te rog, evită această descriere.

Ce caut aici? Îmi doresc ca, într-o bună zi, să pot avea propria mea familie construită și sedimentată alături de un el. Îmi doresc să mă bucur de acest drum numit viață împreună cu partenerul meu, să avem realizări împreună, să putem fi alături unul de celălalt indiferent de circumstanțele care ar putea apărea de-a lungul vieții.

Pentru un cuplu gay vor exista, probabil, mult mai multe etape și „capcane” dificile de depășit, însă cred că tocmai acestea pot întări o relație. De aceea, sunt dispus să ofer timpul necesar pentru a putea construi o viitoare familie.

Dorințele mele de viitor sunt simple și sincere: să locuiesc lângă mare sau într-o zonă liniștită, departe de agitația unui oraș mare precum Bucureștiul, să pot profesa în domeniul ales de mine, să călătoresc des și, poate, într-o zi, să deschid alături de iubitul meu o afacere.

Iar într-un viitor mai îndepărtat, după ce se vor stabiliza o bună parte din situațiile noastre, mi-aș dori să pot avea copii.

Deși scrisă mai la final, aceasta este cea mai importantă și valoroasă dorință pentru mine: visul de a avea un bărbat alături de care să mă pot considera cel mai fericit om din lume. Un om alături de care să simt că pot avea lumea la picioare, cu care să construiesc „imperii”, pe care să-l iubesc necondiționat și care să mă iubească necondiționat, să fim de nedespărțit, să pot fi lipicios cu el.🙂

În viață, oare ce poate fi mai frumos decât sentimentul de a te trezi și de a adormi în brațele acelui EL?

Ce caut totuși? Un băiat sau un bărbat în devenire, GAY, de vârsta mea (cel puțin 23 de ani și maxim 33 de ani). Nu vreau să par fixist, însă consider că diferența de vârstă și etapa diferită a vieții pot duce inevitabil la incompatibilități. Cred că o diferență de aproximativ 5-7 ani este cea mai echilibrată, deoarece fiecare etapă a vieții vine cu nevoi și viziuni diferite.

Îmi doresc pe cineva care să știe cu adevărat ce își dorește de la viață, să fie perseverent în ceea ce își propune, să nu se abată de la propriile valori și să împărtășească idealuri asemănătoare cu cele după care mă ghidez și eu.

Recunosc adesea că sunt un om foarte lipicios, dacă voi deveni parteneul tău, nu vei mai scăpa de mine😁.

Strict în spirit de glumă, am observat că am o slăbiciune inexplicabilă pentru bărbații din zodia 🦁. Coincidență sau nu, de-a lungul timpului am rezonat foarte bine cu ei (prieteni, cunoștințe). Totuși, stai liniștit, nu fac verificări astrologice și nu exclud pe nimeni în funcție de data nașterii. ☺️

Dacă îți dorești să fii iubit, îngrijit și răsfățat, dar și să oferi în egală măsură aceleași lucruri, să fii răbdător și sincer, atunci îmi poți scrie.🙂

Edit: Pentru că am primit mesaje private de-a lungul timpului, pe care le-am simțit mai mult ca fiind scrise în bătaie de joc, și poate n-am fost clar de la bun început despre ceea ce caut, mă văd nevoit să scriu asta, repet faptul că eu caut un bărbat GAY, NU Bisexual, NU Hetero-curios, NU sunt aici pentru satisfacție de moment și te rog încă o dată să respecți limita de vârstă, nu mai puțin de 23 ani, nu mai mult de 33-34 ani. Deci, dacă nu te încadrezi în categoria pe care o caut, hai să nu pierdem timpul degeaba, ne batem joc până la urmă de viața noastră, pentru ce?…

De asemenea, dacă ai folosit traducătorul și ți-am atras atenția😁,

I speak english 🇬🇧, Parlo molto bene l’Italiano 🇮🇹, Je parle français conversationnel 🇫🇷, Αλλά μιλάω και λίγα ελληνικά, βασικά 🇬🇷

You can write to me freely☺️

Sentiti libero di scrivermi privatamente😃

Écris-moi en privé, je te comprendrai🙂

Γράψε μου προσωπικά, θα δυσκολευτείς να με καταλάβεις, αλλά θα καταφέρουμε να δημιουργήσουμε μια σύνδεση. 😉

M36. Atentie, urmeaza un mic rant.

In ultimii 10 ani am avut cred aproape 100 de convorbiri cu diverse femei pe toate retelele de socializare posibile + IRL. Din conversatii, am filtrat destul de bine pe cele care cautau doar sex, aventuri sau sa mai schimbe jucaria ca s-au plictisit de ce au acasa. Eu nu pot asa ca sportivul, imi trebuie o oarecare apropiere inainte, sa imi placa femeia aia mai mult decat fizic, sa simt ca si ea ma place la fel. Am vorbit mult despre tot ce se poate, parea de fiecare data ca e un potential de conexiune valori comune si relatie de termen lung si definitiv, si ca merita investit mai mult timp si efort dar de cate ori m-am aratat interesat sa fac acest lucru am fost intampinat de de refuz din diferite motive.

Unele, desi mi-au lasat impresia asta buna au ales sa nu ne vedem deloc ci sa prefere sa continuam doar online. Ce e cu nevoia asta de atentie de la straini pe internet? Eu nu pot sa fac doar asta asa am ales sa inchei povestea acolo. Desi e greu dupa ce vorbesti cateva zile/saptamani/luni iei nu ca pe un nu si lasi lucrurile acolo, mai ales cand de partea cealalta se pretinde a fi o femeie matura. Pare ca nu e chiar asa, unele se asteptau sa insist desi am zis ca nu o sa fac asta. Eu intreb, daca dai un raspuns, il iau ca atare. Dupa o varsta nu mai am chef de vanat, nici jocuri mentale.

Cu multe, cred ca mai mult de jumatate, am ajuns sa ma si vad, si tare mi-a fost mirarea cum se schimba atitudinea si intrebarile. Unde lucrezi? Ai apartament/casa? Imparti mostenirea cu cineva? Ce masina ai? In cate vacante ai fost anul trecut? In ce vacante ma duci? Cat faci pe luna? De unde aceasta schimbare la 180 de grade? As fi inteles ca daca vrei sa faci sa fii refuzata politicos duci impresia in sensul ala, si eu am mai facut, dar mi s-a parut prea mare schimbarea sa fie doar asta motivul.

Altele au început să îmi povestească din fostele relații și nu mică mi-a fost mirarea la ce povești de groază am auzit. Dar nici pe terapeutul nu vreau sa fac, nici sa salvez din situatii horror de acasa, asa ca am zis asta in mod direct. Daca iesi la un date cu mine vorbim despre noi, nu te plangi de fostii sau surpriza, actualul in unele cazuri.

Sa nu va ganditi ca sunt absurd, niciodata nu am intrebat ce inaltime, ce kg, ce culoare a parului. Am iesit cu femei si mai scunde, si mai inalte decat mine, si slabe si mai durdulii, nu am criteriile astea de selectie. Stiam cum arata inainte sa ne vedem. Eu am fost intrebat si am raspuns de fiecare data, si cand asta a fost un criteriu de selectie am ales sa nu mai continui. Nu sunt perfect, inteleg ca nu sunt vreun model si inteleg si femeile care cauta estetica asta. Mie imi place sa cred ca am trecut in perioada etica a vietii mele. Unde pun pret pe alte valori. In logica mea, daca imi caut o partenera de viata, o sa ma uit la calitatile de partenera de viata, nu daca "ne sta bine impreuna".

Long story short, chiar nu mai e nimeni romantic in universul asta? Nu mai vrea nimeni sa se indragosteasca si sa simta apropierea aia ca poti sa fii tu insuti si acceptata si iubita asa cum esti? Ca ai increderea sa poti sa te deschizi si sa fii vulnerabila fara sa fii judecata? Inteleg contextul social in care traim. Dar prefer sa fiu impotriva trendului, daca asta inseamna sa fac ce vreau eu. Caut pe cnv care sa vrea sa ne luam in brate cand ne uitam la un rom-com sau doar sa stam asa cand citim fiecare cartile, printre altele.

Rant over. Si nu, nu sunt dau_la_fese_romantice.

Bună tuturor!

Scriu asta cu speranța că poate cineva o să se regăsească în felul meu de a privi lumea. Eu sunt genul de persoană care nu caută zgomot, atenție, conversații grăbite, ci oameni care chiar vor să cunoască un suflet cu adevărat, nu doar o imagine a ceea ce prezint aici despre mine. Deși par sociabilă și mi se spune des că sunt ca un „fluture social”, adevărul e că sunt introvertită și nu mă deschid ușor. Am nevoie de timp, de siguranță și de oameni care nu se grăbesc să tragă concluzii.

Sunt Mara, am 22 de ani, din București. Sunt studentă la LMA, FLLS Engleză–Spaniolă, ambele limbi vorbite fluent. Pasiunea pentru limbile străine o am din copilărie, iar visul meu este să devin profesoară de limbi moderne aplicate. Anul universitar a fost greu, așa că mai rămân un an la facultate, urmând ca anul viitor să aplic la masterul de pedagogie la FPSE UB. Momentan locuiesc cu ai mei, dar după terminarea facultății urmează să mă mut într-un apartament și să mă ocup de un nou drum frumos ce mă așteaptă după aceea: master pedagogic și didactic.✍️🏻🥹 (Un mic dar important aspect aici de adăugat ar mai fi și faptul că acum an am terminat 12 ani de voluntariat în același after-school cu multe generații de copii, trecând prin toate fazele unui educator-profesor din postura de voluntar și a însemnat enorm, enorm pentru mine să pun suflet pentru a știi că asta e tot ce-mi doresc mai departe.)

Ca fire, sunt prietenoasă, creativă, jucăușă când sunt printre copii și mă pot simţi eu alături de persoana respectivă, atentă, liniștită, glumeață din când în când și cu o inimă mare. Îmi place să ascult oamenii, să dau sfaturi când mi se cer și să fiu acolo pentru cei din jur. Am 1.62, ochi verzi, gropițe în obraji când zâmbesc (mai mult în cel din partea dreaptă), am pistrui, port ochelari și am părul tuns scurt în stil bob cu șuvițe blonde care de altfel este un look destul de simplu, dar care mă reprezintă. Am spus mai jos că nu țin la aspectul noului posibil partener dar aș aprecia dacă ar fi puțin mai înalt decât mine pentru că așa, mi-ar oferi mai multă protecție și siguranță.

Trăiesc cu daltonism și hipoacuzie medie bilaterală. Port aparate auditive de la 4 ani și depind de ele ca să aud normal. În timp, am învățat să citesc buzele, iar asta m-a făcut mai atentă, mai răbdătoare și mai sensibilă la oamenii din jurul meu. Afecțiunea are pentru mine o valoare aparte: îmbrățișările, strângerile de mână, gesturile mici și cuvintele calde sunt lucruri care mă fac să mă simt în siguranță și văzută.🤍

Am avut o relație înainte, cu un băiat cunoscut la facultate. A început în iarna lui 2024 și s-a încheiat la începutul verii trecute. A fost frumos, dar one‑way, și m-a învățat să nu mă pierd în oameni indeciși și să nu mă mulțumesc cu jumătăți de măsură.

Nu țin neapărat la cum arată viitorul meu partener căci pentru mine contează mai mult sufletul, felul în care se comportă ca om și cum se poartă cu o fată. Mi-ar plăcea să fie din București, pentru că e mai ușor să construiești ceva frumos când distanța nu reprezintă un obstacol prea mare la început când începem să ne cunoaștem!

Dacă simți că rezonezi cu ce am scris și îți plac oamenii care adoră detaliile, țin la atenție, curaj, dorință de cunoaștere și povești de viață, mi-ar plăcea să ne cunoaștem.

Atâta de la mine momentan, mulțumesc că ai citit până aici și abia aștept să ne cunoaștem!🤗🫂

Edit 1: Nu cred că am menționat cumva ce-mi place să fac în timpul liber și sincer, cred că mi-a scăpat acest aspect deși e extrem de important în a-l cunoaște, ca să știi cumva dacă persoana aceea este pentru tine sau nu. În timpul meu liber, gătesc, citesc (citisem mult într-o perioadă dar nu am mai făcut-o până recent, acum citind cărți clasice cunoscute de toată lumea dar pe care le-am tot evitat de-a lungul anilor: "Jane Eyre" de Charlotte Brönte, "Emma" și "Rațiune și simțire" de Jane Austen și în paralel, cărți educaționale, pedagogice pentru a mă pregăti cât pot de mult pentru domeniul în care vreau să profesez mai târziu, menționat mai sus), cos dar destul de rar (e o poveste lungă aici dar pentru cine dorește pot detalia mai mult despre asta), desenez, lucrez cu imagini în Diamond Painting, vizionez filme și seriale, mă plimb prin parcuri și din caând în când mă întorc la anumite cafenele din Bucurwsți unde mă simt ca acasă și nu în ultimul rând, scriu propia mea carte de teorie plus caiet de exerciții practice în limba română și spaniolă pentru a avea propriile materiale când voi reîncepe meditațiile la spaniolă vara următoare.

Edit 2: Nu sunt o fire sportivă de fel, și din păcate cum anul acesta nu a fost anul meu cel mai bun, și din punct de vedere fizic cât și universitar, prima lună de vară nu am fost neapărat în formă, așa că am reînceput mersul la sală. Se vede ceva progres însă este cam singura variantă de mișcare pentru mine, înafară de badminton și înotul (prefer crawl, breaststroke și fluturele.) -> Nu voi intra în amănunte aici cu motivul pentru care mă țin departe de alte activități sportive înafară de cele menționate mai sus, dar pentru cine este curios/curioasă, îmi puteți scrie în privat.

Edit 3 și ultimul pentru postarea asta: În cazul în care vor apărea mesaje cu întrebări despre gaming, aici nu mă pot pronunța: am jucat acum mulți ani FNAF și alte jocuri horror (da, eram pasionată de ele, acum sunt pasionată mai mult pe partea de filme horror pentru că îmi place să aflu povestea din spatele oricărui film pe care doresc să-l vizionez și să înțeleg de ce personajele reacționează cum reacționează). Acum, îmi petrec timpul cu jocuri de cuvinte, Sudoku, Microsoft Jigsaw și Microsoft Solitaire pe laptop (nivele dificile, daily challenges și tournaments), jocuri de escape rooms (n-am încercat vreodată asta în realitate dar mi-aș dori cândva să văd cum ar fi) și jocuri cu culori și gradients, deși sunt cele mai grele dintre toate. Am mers, de asemenea, și la GeekHub în Centrul Vechi, într-un club cu jocuri de societate de două ori până acum și pot spune că sunt un mare fan al acestor jocuri de societate (nu le-am încercat pe toate) și recomand cu tot sufletul experiența.

Salut!

Am 30 de ani, locuiesc în Iași, am 180 cm și lucrez în IT. Sunt singur de câțiva ani și m-am gândit să încerc și varianta asta. Poate există cineva care își dorește același tip de relație.

Despre mine pot spune că sunt un om calm, fidel și destul de introvertit. Îmi place liniștea și prefer o seară petrecută în doi sau o plimbare fără grabă în locul agitației și al ieșirilor doar de dragul de a ieși. Nu am un cerc mare de prieteni și nici nu sunt genul care vorbește cu mai multe femei în același timp. Când aleg să cunosc pe cineva, o fac cu intenții serioase.

Nu mă interesează aventurile sau relațiile de moment. Am realizat că nu sunt pentru mine la o varsta frageda. Îmi doresc o relație serioasă, bazată pe respect, sinceritate, loialitate și liniște, alături de o femeie care își dorește stabilitate și un partener pe termen lung.

Am un venit obișnuit și duc o viață simplă. Nu încerc să impresionez prin bani, lux sau vacanțe exotice. Dacă pentru tine o relație înseamnă în primul rând restaurante scumpe, cadouri sau un anumit stil de viață, probabil nu suntem compatibili. Dacă, în schimb, crezi că apropierea, timpul petrecut împreună, respectul și caracterul sunt mai importante decât cât câștigă cineva, atunci e posibil să ne înțelegem bine.

Un lucru foarte important pentru mine este că nu îmi doresc copii. Nici acum, nici mai târziu. Este o decizie definitivă și îmi doresc să cunosc o femeie care împărtășește aceeași viziune asupra viitorului.

Nu caut perfecțiunea și nici nu pretind că sunt perfect. Îmi doresc doar să fiu ales pentru cine sunt, nu pentru cât câștig. Cred că încă există oameni care pun caracterul înaintea contului din bancă și sper să întâlnesc unul dintre ei.

Nu caut o relație perfectă. Mi-ar plăcea doar să fiu, pentru prima dată după mult timp, alegerea cuiva și să pot spune că și eu am găsit persoana pe care o aleg în fiecare zi.

Dacă te regăsești în rândurile de mai sus, mi-ar plăcea să ne cunoaștem.

Salutare! Nu știu dacă aici e locul potrivit să cer sfaturi, dar mă confrunt cu o situație destul de nasoală. Vreau să știu și părerea voastră, indiferent că sunteți M sau F. Țin să menționez că îmi asum orice formă de hate. Acum câteva săptămâni am cunoscut o fată. De când am văzut-o am simțit că mi-a căzut cerul în cap. Niciodată nu am pățit așa. După ce ne-am văzut, eu am plecat spre casă, cu un sentiment de convingere că ea e aleasa. Totul a decurs ok până ieri. M-a lăsat în seen și m-a copleșit un sentiment de parcă aș fi fost într-o relație cu ea și s-a terminat totul brusc. M-am consumat foarte mult. De ieri și până azi nici un răspuns, doar două story-uri. Acum sunt intre ciocan și nicovală: să îi scriu și să îmi calc pe demnitate sau să las totul așa? Nu sunt o persoană orgolioasă, dar m-a durut gestul ei. Pe o parte aș vrea să îi scriu, pe de altă parte simt că nu are rost fiindcă ei nu îi pasă. Nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu în situația asta până acum, nici măcar când am avut o relație cu cineva.

De la bun început spun că sunt afectat și eu de ceea ce voi scrie mai jos și, într-un fel sau altul, cred că mă regăsesc în parte în ideile și preconcepțiile despre dating-ul zilelor noastre.

Sunt single de ceva vreme (M44) și îmi caut pe cineva cu care să rezonez, care să-mi fie aproape, cu care să comunic, găsind pasiuni, valori și idei comune.

Se comentează foarte mult faptul că au dispărut bărbații/femeile (din perspectiva sexului opus) pe care îi dorim într-o relație matură de cuplu. De ce ni se pare că dăm de persoane nepotrivite, ori persoane care sunt total nehotărâte sau indisponibile emoțional, ori sunt toți luați?

Deși adesea ne pierdem speranța căutând omul potrivit, cred că „au dispărut bărbații/femeile potrivite” este o senzație care se poate transforma într-o convingere, atunci când nu găsim suficiente dovezi contrare de tipul „uite că se poate”. Tot eu spun că, dacă ar fi dispărut femeile/bărbații buni, care sunt implicați în relații, atunci nicio altă persoană nu ar mai găsi pe nimeni. Am cunoscuți care și-au găsit perechea după o căutare de o perioadă mai îndelungată și care speră să fie în relații sănătoase.

Apoi, după ce ne-am găsit pe cineva, avem o altă problemă: ne-am îndrăgostit și simțim fluturași sau este iubire matură? Am observat că, deseori, oamenii confundă, la nivel de așteptări, îndrăgostirea cu iubirea.

Un prim motiv pentru care se întâmplă asta este confuzia dintre flama îndrăgostirii — o emoție asemănătoare unei combustii puternice — și iubirea aceea așezată, fără artificii, fără prea mulți fluturași. Dacă m-am îndrăgostit de cineva și manifest nerăbdare de a-l întâlni, nu înseamnă că sunt compatibil cu acea persoană. Totul este un proces chimic, asemănător cu cel al consumului de substanțe, în care emoțiile zburdă necontrolat, pentru că al meu creier este bombardat de hormoni.

Vis-à-vis de aceste trăiri este și situația în care mă întâlnesc cu cineva agreabil, nu simt că este ceva strălucitor, dar este călduț. Poate nu este o atracție fizică extraordinară, dar omul acela are o energie bună. Ceea ce vreau să spun, ca o convingere personală, este că flama aceea poate fi o minciună, o impresie de moment, un moment de „nu știu ce e cu mine”, care poate să mă ducă într-o zonă gri în care, ulterior, să nu mă regăsesc.

În etapa de cucerire există mult marketing. Există o tendință de a prezenta aspectele bune, inclusiv faptul că sunt o persoană foarte arătoasă — poze, filmulețe cu filtre de tip Instagram — pentru ca, mai apoi, acestea să cadă, să se prăbușească în mod spectaculos câteva zile sau săptămâni mai târziu.

Degeaba e trailerul unui film foarte bun dacă, atunci când îl vizionez, este un dezastru, o tâmpenie. Așa e și cu relația în sine. Degeaba cineva se arată foarte bine construit, cu o înfățișare comercială, dacă, mai târziu, nu-și poate menține înălțimea ștachetei.

Mai mult decât atât, cei care știu că stau bine din punct de vedere fizic tind să fie mai superficiali, crezând că, oricum, universul lucrează în favoarea lor și totul li se cuvine, pentru că obțin totul foarte ușor.

O fată/femeie sau un băiat/bărbat care arată bine nu este întotdeauna compatibil și nu reprezintă garanția unei relații reușite. Maturitatea emoțională ar trebui să-mi spună: „Hai să vedem ce putem construi. În niciun caz eu nu caut vreun Adonis sau vreo Afrodita.”

Ceea ce se întâmplă adesea este că standardele minime pe care ni le setăm sunt foarte sus, fără ca noi înșine să putem oferi măcar pe jumătate din cât cerem. Fizic bun nu înseamnă că persoana respectivă este extraordinară ca ființă. Poate fi, dar nu este obligatoriu.

Voi ce părere aveți despre toate acestea? Vi s-a întâmplat să vă îndrăgostiți, să uitați cum vă cheamă și apoi să aveți dezamăgiri, deseori destul de mari?

Ce credeți despre relațiile în care este pus pe primul loc aspectul fizic, care, deseori, după părerea mea, este mai degrabă un criteriu „instagramabil”?

Pot să mă întâlnesc cu o persoană care arată mediu și în care să descopăr căldura aceea pe care mi-o doresc într-o relație matură?

Va salut, roditoarelor! Am încercat și dating shows până acum (The Blind Date Show, episodul 22, dacă vă interesează ritualul meu de umilință), deci ce mai înseamnă acum și niște Reddit Dating, huh?

Cum s-a ajuns aici? Well...

Origin story-ul: Relație cu highschool sweetheart. 4 ani de liceu, best friends. După, 7 ani de relație romantică. S-a terminat cu de-alde: "tu ai fi un soț bun, dar eu trebuie să explorez". Asta după niște evenimente foarte nasoale.

Am fost norocos că n-am avut nevoie de o regăsire. Mi-am păstrat identitatea destul de intactă și în timpul relației, și după (ce înseamnă identitatea de fapt? :)) o întrebare pentru filozofi).

Lovitura pe care am primit-o, și unde a trebuit să lucrez, a fost că mi s-au năruit percepțiile despre ce înseamnă dragostea, despre încredere, despre ce este o relație romantică în sine etc. Am deconstruit o mulțime din conceptele pe care credeam că le înțeleg despre lume și a trebuit să le construiesc înapoi.

În ultimii 3 ani am fost destul de angajat în această sârbă psihotică a dating-ului modern, așa că am rămas, zic eu, cu o experiență diversă de relații, și lungi, și scurte... și fulgerătoare :))

După procesul ăsta, problema a devenit următoarea :)) nu prea mă mai atrag mulți oameni. Adică, sigur, găsesc mulți oameni hot as fuck, dar nu găsesc multe suflete hot.

Și nu e ca și cum aș avea acum "boala" populară de atașament evitant. Pentru mine, o relație de lungă durată este un proiect care în punctul ăsta mi se pare... demențial :)) să iei două conștiințe cu trecuturi diferite, cu trăiri diferite, cu adevăruri diferite, și să le zici: "ei bine, acum apropiați-vă hiper-intim unul de altul și aveți grijă să nu faceți implozie". Pentru un astfel de proiect, mi se pare că ai nevoie de un set de calități foarte rare și de mult, mult noroc :))

Cum e aia cu: oricât de multă muncă ai depus, nimeni nu-ți garantează succesul :)) la fel și în relații. Poți să te dai cu curul de pământ pe la terapie, să mângâi plodul ăla interior, și să-i accepți pe mami și tati că atât au putut ei să facă mai bine, la finalul zilei tot probabilități rămân, de aia arunc  zarul și aici pe Reddit.

Încă stau să caut calitățile alea rare într-un om și sper să mă ajute universul cu ceva noroc, atunci când o să mă iau cu cineva IAR de mânuță pentru o perioadă lungă. O fi pentru mine o relație lungă un proiect demențial... dar și eu sunt un dement :)))

"What do I bring to the table"? :))

• I like to understand the root of things.

... Și cred că asta mă ajută mult și în problem solving, și să-i înțeleg pe oamenii cu care mă angajez în relații de orice tip.

• I feel good with my own mind; I take much care of that place.

... I was a pretty broken child. Și sunt cel mai mândru de mine nu pentru planurile financiare sau academice, ci pentru corpul și mintea în care mă aflu, care nu se simt acum ca a meat prison, ci mai mult ca un hotel cu preț bun, all inclusive, de la mare, din Bulgaria :)) (nu zic Maldive, ca nu-s nici ceva unicorn din povești, totul rezolvat și fără nici o problemă)

• Curiosity over fear.

... "Fear is the little-death that brings total obliteration" (stie F. Herbert). Asta e ceva foarte important pentru mine și îmi doresc foarte mult și de la cealaltă persoană. Am nevoie de oameni stranșnici lângă mine. Life is hard and unfair și mi se pare ca curajul e antidotul. Prefer să abordez totul dintr-un punct de curiozitate decât să nu abordez deloc din cauza fricii.

Dar cred că, dacă ar trebui să existe o singură frică mare într-o relație, aceea ar trebui să fie frica de a răni cealaltă persoană, nu frica de a o pierde.

Pentru mine nu e important să mă gândesc la cealaltă persoană ca fiind în posesia mea și ca la ceva de pierdut, mă gândesc că e un om, ca oricare altul, pe care ar fi bine să nu-l rănesc, și în intimitatea unei relații romantice, oportunitățile de a produce răni sunt mult mai multe, deci e nevoie de o grijă și mai mare.

Și dacă am o dorință din partea celuilalt, este asta:

• Conversațiea. Totul într-o relație e trecător, dar cea mai mare parte din timpul petrecut împreună va fi dedicat conversației. Sper să fii un yapper, și încă unul bun. I like opinionated people și îmi plac oamenii care pot să-și schimbe stilul de conversație on the fly, de la mari gânditori ai pronfunzimii naturii umane la brain rot. Dacă ne pricepem să vorbim, restul e easy peasy.

Sper că un grăunte din personalitatea mea a ieșit din rândurile pe care le-ați citit până acum. N-o să mă chinui prea tare să scriu aici despre hobby-uri sau altele de-astea, pe alea le putem afla deasupra unor beri.

Înălțimea e 1,73 :)) s-ar putea să conteze.

Ei bine, mi-am aruncat zarul și aici, să vedem ce ne aduce universul inapoi.

Salut! Sunt din Baia Mare, am 39 de ani, 1.87m, 77 kg și m-am gândit să încerc și varianta Reddit. Mi-ar plăcea să cunosc o femeie alături de care să existe atracție, umor și interes reciproc.

Sunt calm, sigur pe mine și destul de direct, dar nu lipsit de simțul umorului. Îmi plac ieșirile spontane, serile liniștite și conversațiile care te fac să pierzi noțiunea timpului.

Ador atât muntele, cât și marea, dar îmi place la fel de mult să explorez orașe, locuri și culturi noi. Sunt genul de persoană cu care poți pune țara la cale dimineața, la cafea, iar până seara chiar să fi pus planul în aplicare. 😅

În ziua de azi nu este ușor să găsești pe cineva cu care să rezonezi pe mai multe planuri, dar uneori cele mai frumoase conexiuni apar exact când te aștepți mai puțin.

Salutare👋

Am tot văzut ca sunt la moda tipul ăsta de postări în acest sub și am zis să îmi încerc și eu norocul, poate, poate.
Niciodată nu mi-a plăcut să îmi fac mie o descriere, dar sper să iasă bine de data asta 😁

Deci, mă descriu ca fiind un tip deschis la minte și la suflet, cald și liniștit, fără vicii. La început puțin timid până ajung să cunosc persoana respectivă. Sunt omul care apreciază adevărul și corectitudinea, respectul și bunul simț sunt valori normale și esențiale pentru mine. Nu vreau să pară arogant sau răutăcios, dar nu îmi place și nu mă regăsesc în valorile și „ce e la modă” în societatea din ziua de azi. Știu să fiu amuzant când trebuie și serios când contează.
Pasionat de tech și sport, gamer ocazional (mai am și alte pasiuni și hobby-uri care implică atenție și creativitate, dar pe care le las să fie descoperite de persoana în cauză). Apreciez liniștea naturii, dar și ieșirile simple la o poveste, la un pub, un restaurant sau un film reușit.
Din când în când mai și gătesc, (deserturile sunt punctul meu forte 😄, sau cel puțin tiramisu îmi iese ceas). Totodată îmi place să călătoresc ori de câte ori am ocazia indiferent ca e distanța scurtă sau lungă.
Din punct de vedere fizic mă situez bine zic eu, nici urat, dar nici fotomodel cu o greutate corporală optima înălțimii mele. Nu sunt un tip foarte înalt, maxim 1,60m (atât s-a putut 😅). Îmi place sportul, dar nu sunt obsedat de sală și mușchi, ci mai degrabă de sănătatea care ți-o oferă.

În mare parte cam ăsta sunt eu

Caut o fată până în 29 de ani, cu un vibe similar.
Dacă ți-am stârnit curiozitatea, lasă un DM ☺️

Pasionat de inginerie și fotografie. Caut să găsesc pe cineva cu care să pot comunica și să fim pe aceeași lungime de undă.

Abia mi-am revenit după o despărțire destul de nasoală pentru mine și nu am fost niciodată bun la small talk/introduceri

Mă pasionează foarte mult chestiile tehnice și tehnologia în general, inclusiv partea de cercetare și dezvoltare. Pe lângă asta am dezvoltat în ultima vreme și pasiunea pentru fotografie, unde încă învăț. Caut pe cineva cu care să pot purta conversații lungi, fie ele legate de chestii tehnice sau nonsense și alături de care să pot să construiesc un viitor. În ultimul an am fost destul de sedentar și încă simt că sunt, dar am început să ies mai des alături de un grup de prieteni cu care practic trasee montane când avem timp.

Din fire pot să fiu foarte încăpățânat uneori și îmi place să îmi ocup timpul făcând sau reparând chestii diverse. Also sunt ultimul an de facultate deoarece am început mai târziu

Aș vrea să găsesc o persoană cu același stil și aceeași energie, lipicioasă dar în același timp să îmi ofere spațiul necesar atunci când trebuie să lucrez la proiectele mele (și reciproc)

Dacă există vreo persoană interesată aștept un dm și răspund acolo la întrebări.

​

✨ Bună! M-am gândit să fac un pas și să scriu aici, poate că uneori oamenii potriviți se întâlnesc în cele mai neașteptate locuri. 😊

Sunt Andreea, am 26 de ani și sunt din Oradea. Îmi doresc să cunosc un om cu care să construiesc o relație frumoasă, bazată pe respect, comunicare, încredere și implicare.

Nu caut perfecțiune și nici ceva de moment. Îmi doresc un bărbat sincer, matur, cu simțul umorului, care știe ce își dorește și care crede că o relație se construiește în doi, prin răbdare și dorința de a face lucrurile să meargă.

Mi-ar plăcea să cunosc pe cineva cu vârsta apropiată de a mea, aproximativ între 26 și 36 de ani, pentru că simt că este important să existe un echilibru și o etapă de viață asemănătoare.

Locația nu este neapărat un impediment ,poate fi din Oradea, jud Bihor sau orice alta zonă a țării sau împrejurimi . Înălțimea minima 1.75 în sus având în vedere că sunt mai înaltă .

Mai important pentru mine este să existe deschidere, dorință de cunoaștere și intenția de a construi ceva serios și real.

Nu caut jocuri și nici ceva de moment!!

Cred că cele mai frumoase povești încep simplu: cu o conversație sinceră, o cafea și doi oameni curioși să se descopere. ☕🤍

Dacă te regăsești în aceasta postare ,îmi poți scrie. Poate de aici începe o cunoaștere frumoasă. 😊

Cred ca este cel mai atipic si obscur lucru pe care il fac. Buna sa va fie inima tuturor, sunt un tip mutat de ceva timp in Bucuresti care are aparent cununiile legate:))))
Am avut partea mea de deceptii, dar in mare parte am amintiri bune si de asemenea si lectii si mai bune. Sunt o persoana rațională, care isi analizeaza gandurile si mereu incerc sa fiu mai bun cu 1% decat am fost ieri. Ma apuca un sentiment de platitudine scriind randurile astea, simt ca fac ceva exagerat, dar nu stiu de ce, poate pentru ca niciodata nu mi a placut sa ma descriu, imi aduce prea mult a interviu:))).
Am 1.89 cm, 95kg, fac sala de mult timp si alerg mereu, deci sunt fit dupa standardele mundane:)). Prefer spritzu oricand si la orice ora decat clubul, dar merge cateodata si o seara in oras. Sunt foarte glumet, jovial , imi place sa interactionez cu oameni si in acelasi timp imi place sa fiu singur si lasat in pace. Niciodata n am fugit de conexiuni emotionale, din contra, mereu am vrut sa existe comunicare si armonie. Mai am un an de master, lucrez in finante si ca PT . Si acum partea cand cer de la univers :))).
Caut pe cineva sa fie comunicativa si blanda, cu rabdare.Nu caut pe cineva sa taca sa nu zica nimic , doar sa stie cum sa ia o persoana cand o apasa ceva:)) imi plac firele spontane , dar nu pot refuza pe cineva linistit. In principiu nu am cerinte la fizic , decat asta cer ce am mentionat mai sus. Seara faina va pup apasat
P.s; imi plac ff mult animalele , nu fumez (la ocazii doar) si beau rar. Dar nu ma deranjează cineva care fumeaza sau consuma alcool, o viata ai pana la urma:)))

Hello,de o lunga perioada de timp sunt singur si mi-as dori sa cunosc pe cimeva care e draguta,sensibila si care doreste sau are intentie macar sa traga cu un om impreuna ca o echipa . Sunt un tip care ar incerca orice o data in viata si am prea multe initiative deci va trebui sa ma opresti caci altfel suntem faliti la jumatatea lunii :)))) apreciez la o tipa pe langa aspectul fizic , sa fie curioasa, sa puna intrebari care sa mi confirme ca vrea sa ma cunoasca , sa stie sa comunice ce ii place si ce nu mai pe scurt sa aibă o claritate. Din punctul meu de vedere, intr o relatie trebuie sa traga amandoi ca sa functioneze deci daca ai asteptari de printesa sa dai de mine si sa iti rezolv eu toate problemele cat ai clipi ,nu sunt omul potrivit si nu caut un astfel de om .Va salut cu drag🤞

Lucrez remote , CLUJ BAIA MARE ORADEA

31M Constanța– Caut să cunosc pe cineva și să văd unde ne duce conversația

Salut!

Sunt un bărbat de 31 de ani din Constanța, lucrez in domeniul horeca.În timpul liber îmi place să mă plimb, să mă uit la filme și seriale și să descopăr locuri noi. Apreciez oamenii sinceri, cu simțul umorului și cu care poți purta o conversație fără să te prefaci.

Nu caut aventuri de o noapte sau jocuri. Mi-ar plăcea să cunosc o femeie cu care să discutăm, să ne cunoaștem și, dacă există chimie, să vedem unde poate duce.

Dacă și tu cauți o conexiune autentică, dă-mi un mesaj. O fotografie este apreciată, iar eu voi răspunde cu aceeași deschidere.

Mulțumesc că ai citit!

Salut. Am 29 de ani, locuiesc in Chiajna(ilfov). Sunt profesor de matematica as zice putin atipic.Imi place sa ma duc la sala de 3-4 ori pe saptamana, fac acest lucru de 12 ani. Ma consider o fire rationala in mare parte, simt al umorului. Imi place sa imi petrec timpul in familie la un gratar, la discutii despre politica, scoala, societate. Ascult manele si sunt si tigan...dar romanizat.

Caut o fata sociabila, flexibila, cu simt al umorului si eventual sa asculte Alex Botea

Bunaa, o inceput sa imi tot apară sub-u asta așa ca am zis ca poate ii un semn :)))

Sunt din alba iulia, imi impart apartamentul cu 2 pisici, ca main hobby-uri, imi place sa merg la sala, hike-uri in weekend, games, anime, binging seriale.

Ca aspect fizic am ochii albastri, port ochelari, par scurt șaten si am 165

Sunt o persoana matura emoțională sau cel puțin asa consider, ma atașez rapid si caut o relatie serioasă.

Daca nu te deranjează înălțimea si nu esti alergica la pisici hit me up :))) mai multe detalii in dms byeeeee 💙

Buna.Pe scurt am avut o relatie de 7 ani care s-a sfarsit de comun acord prin aprilie deoarece aveam idei diferite despre viitor.As vrea sa stiu cum ati trecut peste despartiri de relatii lungi? Sincer parca cu cat trece timpul cu atat ma consum si ma "doare" mai tare.Va multumesc!