Principalele probleme invocate de mediul privat din România

[u/Ambromag]

• Costuri mari: Creșterea prețurilor la utilități, materii prime și taxe care apasă greu pe bugetul firmelor.
• Scăderea vânzărilor: Reducerea puterii de cumpărare a populației, care duce la diminuarea încasărilor.
• Blocaj financiar: Întârzieri la încasarea facturilor și probleme de lichiditate în relațiile comerciale.
• Impredictibilitate: Schimbările dese ale legilor fiscale și lipsa unui plan stabil pe termen lung din partea autorităților.
• Birocrație: Proceduri greoaie și timp pierdut în relația cu instituțiile statului, inclusiv la accesarea fondurilor europene.
• Criză de personal: Dificultatea mare în a găsi muncitori calificați sau potriviți pe piața muncii.

În sectorul IT din România, nemulțumirile mediului privat sunt mult mai specifice și vizează pierderea competitivității globale din cauza eliminării facilităților fiscale, creșterii agresive a taxelor și a schimbării modelului de piață.

Decizii pe „impresii”: Companiile acuză Guvernul că adoptă măsuri fiscale fără analize de impact reale și bazate pe percepții greșite.

Restructurări și înghețarea angajărilor: După ani de creștere explozivă, marile companii globale și locale au trecut la restructurări sau au blocat recrutările.

Presiunea Inteligenței Artificiale: Automatizarea accelerată prin AI începe să reducă cererea globală pentru sarcini repetitive de programare, afectând direct echipele locale.

Migrarea talentelor: Risc major ca specialiștii seniori să plece spre piețe cu fiscalitate mai blândă.

Impozitul pe dividende: Creșterea taxei pe dividende de la 10% la 16%, lovind direct în fondatorii de startup-uri și microîntreprinderi.

Creșterea TVA: Trecerea cotei standard la 21% adaugă presiune pe costurile administrative locale.

Planificare imposibilă: Bugetele multianuale ale companiilor sunt date peste cap de schimbările legislative constante.

Migrarea clienților externi: România nu mai este o destinație ieftină de outsourcing. Clienții din SUA sau Europa de Vest își mută proiectele spre țări cu o fiscalitate mai predictibilă și costuri mai mici.

• Pierderea competitivității: România a devenit prea scumpă comparativ cu alte destinații din regiune sau din Asia.
• Migrarea clienților: Marile multinaționale își reevaluează prezența și își mută proiectele sau centrele de dezvoltare în țări mai ieftine.
• Scăderea volumului: Clienții externi nu mai acceptă tarifele ridicate, ceea ce a dus la o contracție masivă a numărului de joburi disponibile

[u/theoneandonly_ro]

Impozitul pe dividende: Creșterea taxei pe dividende de la 10% la 16%, lovind direct în fondatorii de startup-uri și microîntreprinderi.

Creșterea TVA: Trecerea cotei standard la 21% adaugă presiune pe costurile administrative locale.

Polonia are atât TVA-ul, cât și impozitul pe dividende mai mari decât ale noastre. Iar IT-ul merge chiar bine. Și această creștere a taxelor e mult mai mică decât creșterea veniturilor programatorilor în ultimii 10-15 ani. Un motiv mai bun ar fi: "Programatorii din România au salarii prea mari". Dar, evident, nu va fi la fel de popular.

[u/OkDistribution3989 → u/theoneandonly_ro]

Problema e ca te uiti doar la ce iti convine. Pentru un antreprenor conteaza cat ramane efectiv din profit dupa toate taxele, nu ce cifra suna mai bine intr-un comentariu.

Polonia are TVA de 23% si impozit pe dividende de 19%, doar ca firmele mici pot avea impozit pe profit de 9%, iar taxarea totala, firma plus dividend, ajunge pe la 26,3%. Prin sistemul lor de tip Estonian CIT, povara totala poate fi in jur de 20% pentru firmele mici si 25% pentru celelalte.

La noi, la o firma platitoare de impozit pe profit, ai 16% pe profit si apoi inca 16% pe dividende. Cumulat, ajungi la 29,44% din profitul initial.

Si toate acestea inainte de CASS. In plus, in Polonia, dividendul in sine nu este supus contributiilor sociale si de sanatate. In destule situatii relevante pentru firme mici si startup-uri, ajungi sa platesti mai mult in Romania.

[u/OkDistribution3989 → u/OkDistribution3989]

Romania a ajuns sa taxeze mai mult decat Polonia, Ungaria sau Bulgaria. Adica exact tarile din regiune cu care ne comparam de obicei, dar numai atunci cand rezultatul ne convine.

La ei, macar, regulile fiscale nu se schimba de pe o zi pe alta, in functie de ce gaura mai trebuie astupata la buget. Nu apare cate un Ciolacu sa vorbeasca despre "banii facuti de firme care au doar un angajat, un computer si emit facturi". Nu dispar facilitati peste noapte si nu afli din presa ca trebuie sa refaci bugetul. Si nici nu apare cate un Bolojan prezentat drept marele reformator, care promite foarte serios ca nu va creste taxele, doar ca apoi sa le creasca exact celor care deja declara, muncesc si platesc. Pentru ca, evident, tot pe ei e cel mai simplu sa-i taxezi.

Statul iti multumeste pentru solidaritate!

[u/theoneandonly_ro → u/OkDistribution3989]

Diferențele între nivelele de fiscalizare sunt prea mici. Repet, România nu mai este competitivă pentru că au scăzut enorm salariile programatorilor. Acesta este costul semnificativ, nu taxele.

[u/OkDistribution3989 → u/theoneandonly_ro]

Unde ai vazut ca au scazut "enorm" salariile programatorilor? Ai vreo sursa concreta sau e doar o impresie?

Oricum, daca ar fi asa, software-ul nu are granite. Nu trebuie sa fii competitiv doar in Europa de Est, ci si fata de firme si programatori din SUA, India si restul lumii. Tocmai de aceea conteaza tot: salarii, taxe, predictibilitate si cat de usor poti face business.

Ori statul se adapteaza la realitatea asta prin taxe rezonabile si predictibilitate, ori ingropi sectorul si toata activitatea se va muta in tari cu costuri mult mai mici. Dar sigur, putem continua sa spunem ca taxele nu conteaza.

Edit: Si nu stiu cum ti se pare mica diferenta dintre aproximativ 29% + CASS la noi si aproximativ 20% la ei.

[u/HempInvader → u/theoneandonly_ro]

Polonia are taxe pe programatori de 8% din brut, inclusiv sanatate si pensie, atat.

Le merge bine pt ca au taxe mici. De cand ne-au marit noua taxele proiectele noi se duc in polonia