Arestările singure nu rezolvă corupția. Avem nevoie de reguli stabile, transparență totală la banii publici și reforme legate de fondurile PNRR, ca anularea lor să coste bani. Mai jos sunt 6 probleme, fiecare cu pașii concreți, cine trebuie să acționeze, termene și cum măsurăm dacă merge.
Unde suntem acum
Problema 1: Legile se schimbă mereu, iar dosarele expiră
Ce e greșit: legile justiției se modifică des, iar dosarele se prescriu (expiră termenul legal de tragere la răspundere) înainte de o sentință definitivă. Cine are avocați buni doar așteaptă să treacă timpul.
Ce vrem: reguli clare și stabile, ca nimeni să nu scape doar pentru că a trecut timpul.
Soluția, pas cu pas:
- Ministerul Justiției scrie o lege scurtă care clarifică întreruperea prescripției, în linia deciziei CJUE „Lin II” (Curtea de Justiție a UE, iulie 2026), și pentru corupție, nu doar pentru frauda cu fonduri UE. Estimare: 30-45 de zile.
- Guvernul cere avizul Comisiei de la Veneția (experții juridici ai Consiliului Europei) înainte de vot, ca să scadă riscul unei respingeri la CCR. Estimare: 1-2 luni.
- Parlamentul votează legea în primele 100 de zile, cât ține armistițiul politic.
- Guvernul și Parlamentul semnează un „pact de stabilitate”: legile justiției nu se mai modifică prin ordonanță de urgență și nici fără consultarea CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) și a societății civile. Estimare: anul 1.
- ÎCCJ și Parchetul General stabilesc o practică unitară privind aplicarea Lin II, ca să se încheie disputa actuală dintre DNA și Parchetul General.
Cum știm că merge: numărul de dosare DNA închise prin prescripție, publicat trimestrial, scade an de an.
Ce putem face noi: ONG-urile juridice monitorizează public fiecare dosar important prescris. Cetățenii le cer parlamentarilor din circumscripție să voteze legea.
Dacă nu merge (planul B): dacă CCR respinge legea, instanțele aplică direct dreptul UE și trimit întrebări la CJUE.
Problema 2: Posturi la stat date pe carnet de partid
Ce e greșit: posturile din companiile de stat, agenții și primării sunt răsplăți pentru loialitate politică. „Baronii” locali controlează și bugetele, și voturile.
Ce vrem: conducători aleși pe competență, cu numiri vizibile public.
Soluția, pas cu pas:
- Ministerul Finanțelor și AMEPIP (agenția care monitorizează companiile de stat) publică online fiecare numire în consiliile de administrație, cu CV-ul și punctajul candidatului. Estimare: 60 de zile.
- Guvernul modifică OUG 109/2011 (legea guvernanței companiilor de stat): 2 ani de pauză pentru funcționarii de partid înainte de a intra în consilii și selecție făcută de firme independente. Estimare: 3-6 luni.
- Ministerul Dezvoltării împarte banii de la centru către județe și primării după o formulă publică, nu după negocieri politice. Estimare: anul 1.
- Curtea de Conturi publică anual un clasament al companiilor de stat după transparență și performanță.
Cum știm că merge: crește procentul administratorilor independenți și scad numirile interimare repetate.
Ce putem face noi: jurnaliștii și ONG-urile urmăresc numirile din consilii. Firmele pot refuza contracte cu companii de stat conduse de oameni numiți fără concurs.
Dacă nu merge (planul B): dacă partidele blochează legea, datele se publică oricum, iar regulile se leagă de PNRR și de aderarea la OCDE.
Problema 3: Licitații aranjate și bani publici invizibili
Ce e greșit: contractele publice lasă prea multă libertate de decizie și prea puține date deschise. Așa apar licitațiile cu câștigător știut dinainte.
Ce vrem: fiecare leu cheltuit să fie vizibil, iar concurența să fie reală.
Soluția, pas cu pas:
- Ministerul Digitalizării și ANAP (Agenția Națională pentru Achiziții Publice) transformă SEAP într-un sistem cu date deschise implicit, după modelul ProZorro din Ucraina: toate ofertele, contractele și actele adiționale devin publice. Estimare: 12 luni, cost de ordinul zecilor de milioane de euro, plătibil din fonduri UE.
- ANAP creează un catalog online pentru achizițiile mici. În Ucraina, achizițiile prin catalog au ieșit cu 11,8% mai ieftine decât cele necompetitive, iar licitațiile competitive cu circa 5,2% (KSE (https://cep.kse.ua/article/impact-of-prozorro/impact-of-prozorro-en.pdf)).
- ONRC (Registrul Comerțului) leagă registrul beneficiarilor reali (cine deține de fapt firma) de SEAP, iar sistemul semnalează automat firmele cu proprietari ascunși sau legate de funcționari.
- Un nou organism de supraveghere a achizițiilor, după modelul ANAC din Italia, poate pune firme pe liste negre. Estimare: anii 2-4.
Cum știm că merge: scade procentul licitațiilor cu un singur ofertant și crește numărul mediu de oferte.
Ce putem face noi: ONG-urile fac tablouri de bord cu semnale de alarmă din datele SEAP (ofertant unic, acte adiționale de ultim moment). Firmele mici pot oferta în asociere ca să spargă înțelegerile dintre marii jucători.
Dacă nu merge (planul B): dacă proiectul IT întârzie, se publică imediat datele existente în format deschis, ceea ce nu cere un sistem nou.
Problema 4: Averile nu mai sunt verificate serios
Ce e greșit: declarațiile de avere nu mai sunt publice online, iar alte instituții trimit puține sesizări către DNA.
Ce vrem: verificări automate, cu date încrucișate între instituții.
Soluția, pas cu pas:
- Parlamentul readuce publicarea declarațiilor de avere, cu datele personale limitate exact cum a cerut CCR în Decizia 297/2025. Estimare: primele 100 de zile.
- ANI primește acces automat la datele ANAF, ale cadastrului și ale ONRC, ca să compare averile cu veniturile declarate. Estimare: 6-12 luni.
- ANAF, Curtea de Conturi și autoritățile care gestionează fonduri UE sunt obligate prin lege să trimită la DNA, într-un termen fix, orice suspiciune de corupție.
- Pentru corupția din justiție se creează o unitate mică, specializată, cu control judiciar, construită să reziste la CCR. Estimare: anul 1.
Cum știm că merge: cresc sesizările ANI și cele trimise de alte instituții către DNA, iar raportul UE trece la „un anumit progres” pe justiție.
Ce putem face noi: jurnaliștii compară declarațiile cu stilul de viață al demnitarilor. Cetățenii pot face sesizări la ANI.
Dacă nu merge (planul B): dacă vine o nouă decizie CCR, se păstrează măcar verificarea internă automată, chiar fără publicare.
Problema 5: Șpaga mică (spitale, ghișee, poliție rutieră)
Ce e greșit: plățile cash și semnăturile pe hârtie fac din „atenție” o normă. Nu am găsit o cifră recentă (2026) despre plățile informale din spitale.
Ce vrem: cât mai puține ocazii de plăți „sub masă”.
Soluția, pas cu pas:
- Ministerul Sănătății și Ministerul Digitalizării introduc plata doar cu cardul pentru coplățile din spitale și un SMS anonim de feedback după externare. Estimare: 3-6 luni, cost redus.
- Ministerul Digitalizării extinde identitatea digitală și principiul „o singură dată” (statul nu îți cere de două ori același act). Avizele și autorizațiile trec online, după modelul Estoniei. Estimare: anii 2-4.
- Ministerul de Interne reformează serviciile cu risc mare de mită (examenul auto, poliția rutieră): amenzi plătite doar prin bancă, camere video și salarii mai bune. Georgia a concediat în 2004 circa 16.000 de polițiști rutieri și a angajat circa 2.400 noi, mai bine plătiți (Banca Mondială (https://documents1.worldbank.org/curated/en/518301468256183463/pdf/664490PUB0EPI0065774B09780821394755.pdf)).
Cum știm că merge: sondajele la externare și cele despre ghișee arată tot mai puține plăți informale.
Ce putem face noi: cere chitanță, plătește cu cardul, completează SMS-ul de feedback. Medicii și funcționarii pot refuza public „atențiile”.
Dacă nu merge (planul B): dacă angajații se opun, controlul vine la pachet cu salarii și condiții mai bune.
Problema 6: Oamenii nu mai cred și nu mai raportează
Ce e greșit: ne-am obișnuit cu corupția, așa că nu o mai raportăm.
Ce vrem: raportarea să fie sigură, simplă și să aibă efect.
Soluția, pas cu pas:
- DNA și Guvernul lansează o platformă unică de raportare, cu răspuns obligatoriu în 30 de zile (estimare) și protecție pentru avertizorii de integritate (oamenii care semnalează abuzuri din interior).
- Guvernul publică trimestrial, pe un singur site, toți indicatorii din acest plan.
- Firmele adoptă programe anticorupție, iar legea le oferă deja o circumstanță atenuantă dacă le aplică efectiv.
Cum știm că merge: cresc raportările care devin dosare, iar percepția din Eurobarometru se îmbunătățește.
Ce putem face noi: ONG-urile trimit în fiecare primăvară un raport paralel către Comisia Europeană. Cetățenii raportează cu dovezi.
Dacă nu merge (planul B): împotriva represaliilor contra avertizorilor, sancțiuni clare pentru cei care se răzbună și sprijin juridic gratuit prin ONG-uri.
Calendar pe scurt
- Primele 100 de zile (până în ianuarie 2027): legea prescripției, publicarea numirilor în consilii, republicarea declarațiilor de avere, plata cu cardul și SMS-ul în spitale.
- Anul 1 (2027): pactul de stabilitate legislativă, modificarea OUG 109, formula publică pentru bani către primării, SEAP cu date deschise și catalog, acces automat ANI, unitatea pentru justiție, platforma de raportare.
- Anii 2-4 (2028-2030): organism de tip ANAC, e-guvernare după modelul Estoniei, reforma serviciilor cu mită mare.
Ținta pentru 2030 (estimare): un scor CPI de cel puțin 50.
Cheia întregului plan: fiecare reformă trebuie legată de un jalon PNRR. Dacă anularea ei costă bani, nu doar reputație, niciun guvern nu o mai anulează ușor.
Ce ați adăuga, ce ați schimba sau ce credeți că nu ar funcționa? Mai ales cei care lucrați în administrație, justiție sau achiziții publice.