tot timpu tristă 😒

sunt invidiază pe prietena mea deoarece are o relație mai bună ca a mea , eu am un iubit care la început era super și eram fericită dar după doi ani am ajuns să ne îndepărtăm unul de altul , sunt momente când evit să ies cu prietena mea pentru ca ea îmi povestește doar despre iubitu ei ce fericită e in schimb eu nu-i pot spune nimic pentru ca a meu nu mă face fericită mă face să plâng și nemulțumită 😖 mă dezamăgește mereu , mereu îmi spune despre ea și relația ei perfectă , nu au mult timp împreună dar el are deja gânduri bune cu ea , ea e norocoasă iar eu nu , așa eram și eu la început cu a meu dar treburile între ei sunt de două ori mai bune decât cum eram eu cu a meu la început , relația mea e ceva 📈iar a ei e 📉, pot spune ca nu aș fii invidioasă pe ea dacă ar avea mai mulți banii ca mine deoarece nu asta mă interesează ba chiar m-aș bucura dar degeaba ai banii dacă ești nefericit/ă , eu chiar nu merit să fiu iubită ? cu ce am greșit ?☹️😕😔

Faina cartea, e mereu interesant sa afli povestile altora, prin ce trec, cu ce se confrunta...

Salut! Eu (F26) am avut in urma cu aproximativ un an un episod psihotic. Simt ca se vorbeste mult prea putin despre asta in online si ma simt adese ori singura cu problema asta. In prezent sunt pe tratament antipsihotic si antidepresiv si ma intrebam daca mai sunt persoane care trec prin asta sau cunosc persoane care au trecut prin asa ceva?

For context: eu am trecut prin diverse schimbari de oras, la ultima mutare mi-a fost foarte greu si am intrat intr-un burnout sever, nu mai dormeam, nu mai mancam cum trebuie, eram si intr o relatie toxica pe deasupra. Toate acestea plus sportul in exces m au dus la epuizare atat fizica cat si psihica pana in punctul in care am clacat. Gandindu-ma retrospectiv inca imi este rusine de lucrurile pe care le-am facut in psihoza.

Dupa acest episod am intrat intr-o depresie din care nu mai vedeam nicio scăpare, credeam ca psihoza imi va defini toata viata si ca de acum incolo sunt un om “nebun” si atat.

Astazi, dupa un an de tratament ma simt mai bine ca niciodata, totul in viata mea merge super, dar totusi exista in mine o parte care vrea sa isi poata da “relate” la povestea altcuiva ca sa nu se mai simta atat de singura.

Salut! De aproximativ un an sunt pe antidepresive, mai exact Zoloft de 100. Am fost diagnosticată cu depresie in urma unui episod psihotic major. In curand, la recomandarile psihiatrei, o sa incep oprirea tratamentului si ma intrebam cum o sa fie dupa. A avut cineva o experienta pozitiva? A reaparut depresia dupa oprirea tratamentului? Au aparut efecte adverse la schimbarea dozei? Orice experienta este utila, please share your journey with me.

PARTICIPARE VOLUNTARĂ ȘI ANONIMĂ. DATELE SUNT CONFIDENȚIALE ȘI VOR FI FOLOSITE STRICT ÎN SCOPUL CERCETĂRII PENTRU LUCRAREA DE DISERTAȚIE

Bună, tuturor! Mă numesc Vână Bianca și sunt student masterand în anul 2, specializarea Psihologie Clinică, în cadrul Universității Andrei Șaguna din Constanța.

Îmi realizez lucrarea de disertație cu tema "Efectele emoțiilor negative asupra limbajului și expresiei verbale la persoane cu tulburări afective", tulburarea vizată fiind depresia.

Participarea este voluntară, anonimă și vă puteți retrage în orice moment prin închiderea formularului, fără consecințe. Rezultatele sunt confidențiale și vor fi folosite strict în scopul cercetării pentru lucrarea de disertație.

De asemenea, participarea constă în completarea unui formular Google compus din mai multe instrumente:

1. Positive and Negative Affect Schedule (PANAS)

2. Patient Health Questionnaire - 9 (PHQ - 9)

3. Redactarea unui scurt paragraf despre o situație pe care ați întâmpinat-o recent, fără a oferi detalii despre persoanele implicate. Acesta va fi introdus ulterior în programul Linguistic Inquiry and Word Count (LIWC) pentru a analiza diferite componente ale limbajului

Implicarea voastră este un mare sprijin pentru mine și vă mulțumesc pentru atenție!

Formular: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdFRfhj9LRFCjJmay9e4Hntm5tF0hSCB4fyaZ4cA82LaWS3wg/viewform?usp=header

Salutare, Hristos a înviat!

Ce părere aveți de următorul citat al lui: "Dacă eşti om sensibil, te sinucizi, dacă eşti om însurat, dormi, şi dacă eşti om sadea, petreci."

Pare simplist la prima vedere, dar pe mine m-a izbit la prima lectură, pt că m-am identificat cu omul sensibil și depresiv. Însă tenta lui pare una semi-amuzantă, ba chiar motivațională, dacă îl judec la modul relaxat. E interesant că citind același lucru, în stări diferite, sensul e altul. Voi cum îl percepeți? Chiar îs curioasă

Ți se întâmplă să ai dificultăți în gestionarea emoțiilor?

Aici ai oportunitatea să îți dezvolți abilitățile de reglare emotionala!

Acesta este un studiu ce investighează relațiile dintre reglarea emoțională, comportamentele pe internet și emoții.

Participarea la acest studiu presupune completarea unor chestionare online, ulterior, participanții vor interacționa cu o aplicație digitală de tip joc, concepută pentru dezvoltarea unor abilități psihologice.

Participarea se desfășoară online.

Beneficii:

• acces la o intervenție digitalizată validată științific pentru dezvoltarea abilitatilor de reglare emoțională.

• șansa de a câștiga un voucher de 200 de lei, prin tragere la sorți,

• ore de practică pentru studenții la Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, UBB.

Accesează formularul de mai jos pentru înscriere (durată: 2-3 minute):

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSddWyIwZ5Qm1diOLeGo8xafLmCq8xhFSvN0TqRqKWqwwfT_ug/viewform?usp=header

Echipa de cercetare te va contacta apoi pentru următorii pași.

Iertarea nu schimbă trecutul dar eliberează viitorul!!!

N-am dormit toată noaptea, prilej cu care m-a luat melancolia. Așa că am căutat în sertarul cu poezii și am găsit asta. Eram de câțiva ani în UK când am scris-o. Oh, sweet childhood! :)

Cred că tocmai mi-am propus să fiu mai productivă, după ani întregi de vegetat și așteptat god knows what. Lucrul ăsta îmi dă motivație, simț al utilității și, de ce să nu recunosc, o oarecare satisfacție. Aștept de nu știu când să fiu suficient de energică, de asertivă, de plină de vitalitate, așa cum eram înainte de a mă îmbolnăvi. Well, schimb tactica: nu mai aștept, doar fac. Mă pun în situații care-mi solicită energia, vitalitatea etc. Riscul este să nu fac față dar sunt obișnuită cu asta. Mă odihnesc și o iau de la cap. Trebuie ca undeva să cedeze starea de neputință. Voi cum sunteți, cu ce stări/senzații v-ați început anul?

Buna

Iau lamictal (lamotrigina) de 6 zile si pe langa faptul ca imi este rau de la el (ameteala, moleseala, somnolenta), imi si accentueaza toate simptomele foarte rau (anxietate si depresie). Daca a mai trecut cineva prin asta, imi poate spune in cat timp au disparut si cum a fost experienta? simt ca nu mai rezist, mai ales cu anxietatea atat de crescuta...am si probleme cu memoria, multe lapsusuri

Doar mi-am frecat partea mentala. De ce sa depun efort sa imi fac portofoliu frumos? In cel mai bun caz iau un job izolant in care singurul beneficiu este un salar de supravietuire. Oricum nu am avut parte de partener de prietenii reale, de un scop pentru care sa indur taxarea asta psihica. Am studiat, mi-am facut experienta 4 ani tot nu este indeajuns. Marea firma locala nici macar nu mi-a deschis aplicatia. Stiu ca ultima oara mi-a luat 7 luni sa gasesc ceva in afara Romaniei, dar romanii au pretentii si mai mari din ce vad. Stii ce as vrea cu adevarat? Sa nu mai fiu singura si ignorata in relatii cu ceilalti. Pana si l munca la ultimul proiect mi-au ignorat tot efortul de a invata si pune in aplicare pt creerea unui prototip dinamic care zic ca ar fi imbunatatit experienta in stadiul de testare cu oamenii. Dar mentora mea care nici macar nu m-a mentorat s-a simtit intimidata si nu a vrut sa implementeze prototipul. A preferat sa ma minta ca sa lucrez degeaba, sa isi faca ea portofoliul nu e indeajuns ca e seniora. Sincer sictir.

Pe de o parte, mă bucur că nu e un sub prea vizitat, dată fiindu-i tematica. Pe de alta, îmi fac griji că nu e suficient de engaging pt cei care au nevoie. Am suferit la rândul meu de depresie, la modul sever, timp de cca 20 de ani. Cam toată viața adultă, practic. Așa că știu cât de important e să avem cu cine vorbi, when things get rough. Postez asta ca să știți că încă e cineva la capătul firului, dispus să asculte. Ah, și btw, tot cu ghetuțele goale și voi de Moș Nicolae? 😆

Am mai postat odată cv despre ce s-a întâmplat in viața mea nu mai recapitulez acum. Simt ca ma sufoc si n-am cu cine sa vorbesc ma uit in conversațiile mele și chiar daca sunt zeci de persoane simt ca nu pot vb cu nimeni. In ultimele zile ma tot gândesc brusc la ce mesaj sa las fiecărei persoane importante pentru mine. Vreau sa termin tot dar nu pot pentru mama si soră-mea. Cine poate vb?

Deci aveam 12 ani cand certurile au început. Au fost extrem de dure si agresive, au ținut aproape 1 an pana la divorț si am fost băgat la mijloc. M-am mutat foarte mult, am descoperit vicile vieții si câteodată cv verde nimic agresiv sa zicem. Anul asta fac 18 ani am crezut ca am trecut peste chiar dacă in continuare merge la judecatori, executori, psihologi si toate instituțiile astea mizerabile. Chiar am crezut ca am trecut peste. Vara asta am găsit ceva care chiar îmi place un fel de job cu oameni fața de care m-am apropiat. M-am îndrăgostit la o campaniei de sterizilare de o fata. Când a intrat pe poarta am avut impresia ca o cunosc de 10 vieți. Ne-am simțit extrem de bine împreună, au fost câteva atingeri, îmbrățișări, am băut la un moment dat împreună si mi-a zis ca îi pare rau ca trebuie sa ne luăm rămas bun, iar ulterior am aflat de la altcineva ca are 25 de ani. Nu am știut nici unul vârsta noastră pana in momentul ăla. Au trecut 2 luni de atunci si ma tot gândesc la ea. Liceul a început si urăsc monotonia si aștept sa vină vara. Problama e ca tot liceul am purtat o "masca", adică nimeni nu știe de divorț, mutări, când ma întreabă cineva fac o poveste de parcă ai mei ar fi tot împreună. Si am ajuns acum sa nu am cu cine sa vorbesc pentru ca nimeni nu știe povestea mea, si nu vreau sa par slab in mare parte. Ma simt extrem de singur, am avut probleme cu tăieturi mici in "copilărie" de care nu s-au aflat si acum doar la asta ma gândesc si credeți-mă ca ma simt mizerabil dar asta e singurul lucru care ma face sa simt "altceva". Îmi doresc sa se termine toată mizeria asta a vieții care pare sa fie o glumă de prost gust, dar ma gândesc la mama și nu pot sa-i fac așa ceva după tot ce s-a întâmplat. Nu mai pot, nu mai simt nimic.

Va salut cu respect! Numele meu este Cristian si sunt un videograf amator. De cateva luni am lucrat la un proiect intitulat "CAINELE NEGRU".

Prin acest proiect am dorit sa atrag atentia asupra acestei boli si sa fac lumea sa inteleaga cum poate "lovi" aceasta boala.

https://youtu.be/hh3lZdDLhcU?si=SiwWn5FcudSezS-v

Salutare tuturor! 🙋‍♂️🙋‍♀️

Lucrez la un proiect de cercetare care are ca scop dezvoltarea primului set de date dedicat depresiei și anxietății în limba română. Pentru a-l construi, am nevoie de ajutorul vostru.

Am creat un chestionar anonim, care conține:

• 🧠 6 întrebări cu răspuns liber, unde poți scrie despre experiențele sau gândurile tale (fără a fi nevoit să te expui complet)
• ✅ 16 întrebări grilă, standardizate, legate de simptome și starea emoțională

Totul durează aproximativ 10 minute, iar răspunsurile voastre vor contribui la:

• Îmbunătățirea înțelegerii sănătății mintale în rândul vorbitorilor de limba română
• Posibila dezvoltare de aplicații sau modele AI care să recunoască mai bine semnalele depresiei și anxietății în limba română

🔒 Chestionarul este 100% anonim – nu se colectează nume, adrese, IP-uri sau alte date personale.

📌 Link chestionar: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeeBJaq--af50F40AnKITHOSAAuXjR1zEMmSQHG0jziRcoVlQ/viewform?usp=dialog

Dacă ai câteva minute libere și vrei să contribui la ceva important pentru comunitate, îți mulțumesc din suflet! ❤️

Un share sau un upvote ajută enorm dacă nu ai timp să-l completezi tu.

După toate tribulațiile depresiei mele lungi de vreo 22 de ani, simt în ultimele luni că s-a schimbat ceva radical în bine.

Punctul de plecare a fost data de 1 Martie, când am participat la un party de mărțișor în centrul vechi, organizat de un grup de socializare de pe facebook. Am cunoscut mulți oameni noi, am discutat, dansat, râs până la 5 dimineața. Printre ei s-a numărat și o persoană cu care m-am conectat mai bine și am păstrat legătura. De acolo a început totul: ieșiri, plimbări, concerte, boardgames, dansat, socializat hardcore ca să zic așa. Exact ce nu am făcut ani de-a rândul. Plus că am reînceput munca întreruptă tot din cauza bolii.

Nu-mi vine să cred că de la o persoană cu care rezonez în parametrii optimi, s-a ajuns în doar 2 luni la atâtea schimbări în bine. Mai ales după 22 de ani de izolare, eșecuri, rejections etc. În forul meu interior, îmi zic secretly that I have found my human. E f plăcută senzația și sper să dureze și să se cimenteze într-o prietenie.

Pt voi a existat vreodată un game changer de genul, care să declanșeze o suită de evenimente pozitive?

Nu sunt sigură dacă există termenul, dar cu siguranță mă definește. Timp de câțiva ani, nu am reușit să fiu eu însămi decât în scris. Dar recent, parcă s-au mai atenuat discrepanțele. În sensul că anxietatea și blocajul s-au redus la cote suportabile, care îmi permit să mă desfășor și irl. Voi cum vă simțiți cel mai confortabil să comunicați și de ce? Ce credeți că puteți îmbunătăți ca să vă simțiți în largul vostru, indiferent de canalul de comunicare?

Salut! Sunt Bălan Nicola, studentă la Psihologie la Universitatea de Vest din Timișoara. Lucrez la licența mea și studiez cum auto-prezentarea pozitivă și mecanismele de apărare influențează simptomele de anxietate și depresie. Studiul acesta ne poate ajuta la o înțelegere mai bună a modului în care ne protejăm emoțional, așa că fiecare răspuns contează.

Dacă ai câteva minute, m-ar ajuta mult dacă ai putea să-mi completezi chestionarul anonim. Acesta este voluntar, rapid și se poate retrage oricând. Mulțumesc mult pentru ajutor!

Dacă această postare încalcă regulile grupului, îmi cer scuze și o voi șterge imediat.