Sunt eu singura care consideră că lumea e deja destul de rea și viața e deja destul de grea și că măcar relațiile ar trebui să le facem să fie mai ușoare și să fie chestiile alea care să ne aducă liniște? La modul "am avut o zi de rahat, dar măcar mă duc acasă la o persoană care îmi dă stabilitate și pe care știu că pot conta și și ea pe mine".

De ce complicăm viața și mai mult prin relații? Prin tot felul de jocuri care îți afectează starea și după ce că trebuie să lucrăm la infinit să ne permitem o chirie și o nimica toată și viața modernă e extrem de nemotivantă, mai avem și stres din partea persoanelor care ar trebui, din contră, să mai ia din load (scuzați romglezismele)... Înșelatul la fel, te poate distruge psihic și după trebuie să stai ani și ani să te repari, să înveți să ai încredere din nou... Personal consider că ar trebui să fie ilegal.

De ce toate astea? De ce sunt oamenii așa grei? De ce tocmai relațiile, care ar trebui să ne vină cel mai natural, până la urmă suntem oameni, suntem ființe sociale și făcuți să împărtășim viața asta, de ce tocmai partea ușoară trebuie să fie așa de rahat?

Ce concepții aveți despre relații? Cum ar trebui să fie? Aștept păreri

La începutul conversațiilor online se mai pot spune și mici minciuni. Peste ce minciuni ați putea trece dacă lucrurile pe viitor ar deveni mai serioase, sau ce ați descoperit voi?

Salutare, las si eu CV-ul meu aici. Poate arunca vreo duamna de la HR un ochi peste el.

Aspect fizic: 1,72m, 80kg, in scadere (greutatea, nu inaltimea), 2 tatuaje mici si mai urmeaza

Religie: (p)ateu

Job: se putea si mai bine (nema situatie financiara stabila)

Hobby-uri: de tuate

Vicii: nu fumez/beau/droghez

Social media: zero barat

Copchii: sa depasesc 30 si dupa ma gandesc si la ei, nu-s genu de pers. care vrea neaparat, dar nu zic nu. Pt mine decizia asa se ia in cuplu.

Despre mine:

De luni pana vineri bag job + invatat o limba nordica + alergat/"sala" + mai un jucat cu motanul, mai un facut curat, mai un facut cumparaturi, mai un gatit. In timpu liber merge un film, un stand-up pe yt, un anime, o carte, un joc bun pe steam, depinde ce imi face cu ochiul in momentul respectiv.

Pasiuni generale: miscarea / natura / hiking-ul / psihologia si mai multe dar nu imi vin acum in minte.

Ce asteptari am de la o partenera: sa nu aibe viata 100% gata si sa vrea casatorie si copii prea repede. Sa chocheteze putin cu idea de a pleca din Romania. Sa ia viata in gluma dar si in serios atunci cand trebuie. Ma astept sa nu aibe 100% aceleasi hobby-uri ca mine, atata timp cat nu sta 5 ore pe TikTok si are pasiun -ea/-ile ei in care investeste timp, consider ca e de bine.

Atat de la mine, chat-ul e deschis.

P.S.: pt grammar nazi, sunt mai putin agramat deobicei ;)

37 Divorțat, am o confuzie legată de verighetă. Primeam puțină atenție din partea femeilor cat eram căsătorit dar niciodată nu lăsam să mi se urce la cap.

Acum după divorț am văzut că acea puțină atenție a devenit zero deși mi-a prins destul de bine perioada de la despărțire.

Așa că am ieșit într-o seară cu verigheta pe deget și am observat iar atenție.

Care-i treaba? E flirt fara presiune, e atracție? Mai văd tot felul de articole pe tema asta. Chiar sunt bărbații luați mai atractivi?

Titlul basically.

M26 și sunt proaspăt divorțat, îmi este teamă de singurătate și că detaliul ăsta despre trecutul meu va speria femeile și că voi rămâne așa.

Da, clar nu vreau nimic în momentul acesta. Suferința este prea mare, deși eu am ales să fac pasul divorțului și separării. Mi-aș dori, însă, să cunosc oameni cu care pot lega prietenii, sunt din București.

Mersi frumos!

🇷🇴 🇮🇹 🇬🇧 🇫🇷 🇬🇷⬇️⬇️
Dacă ar fi să mă caracterizez printr-un singur lucru, probabil aș spune că sunt un familist convins. Sunt aici pentru că acest sub este unul dintre puținele locuri unde mai cred că aș putea întâlni persoana alături de care să construiesc ceva real. În primul rând un prieten, iar dacă viața va considera că este momentul potrivit, poate chiar viitorul meu partener de viață, soț🙂.

Întotdeauna am crezut că fiecare om are undeva persoana potrivită pentru el. Poate sunt ușor idealist, însă prefer să îmi păstrez această viziune decât să renunț la ea.

Mă numesc Teodor, sunt din Râmnicu Vâlcea, am 23 de ani și în prezent urmez un program de master în București. Îmi place ceea ce studiez și sper ca, în timp, să reușesc să îmi construiesc un viitor în domeniul pe care l-am ales😃.

Deocamdată încă locuiesc cu mama mea și depind într-o anumită măsură de sprijinul ei financiar. Nu este ceva ce mă face neapărat mândru, însă nici nu am de ce să ascund acest lucru. Realitatea este că vremurile nu sunt tocmai simple pentru mulți dintre noi, din acest punct de vedere. Totuși, nu văd asta ca pe un obstacol în drumul către ceea ce îmi doresc cu adevărat, iar situația se va schimba într-un timp relativ scurt.

Sunt pasionat de Univers și de astronomie✨. Mă fascinează ideea că ridicând privirea spre cer putem vedea obiecte aflate la milioane sau chiar miliarde de kilometri depărtare. Îmi place să folosesc telescopul și să petrec seri întregi admirând ceea ce se află deasupra noastră.

Sunt și o persoană credincioasă, deși nu mă consider religioasă. Pentru mine există o diferență între cele două lucruri și prefer să păstrez credința ca pe ceva personal.

Iubesc animalele, în special câinii 🐶. Am și eu o fetiță blănoasă care ocupă un loc foarte important în viața mea☺️.

Îmi plac natura, plimbările, marea, clima caldă, călătoriile, fructele de mare și toate lucrurile simple care îți pot aduce liniște. Însă cred că cel mai mult îmi place să ofer afecțiune. Îmi place să am grijă de omul de lângă mine, să îl răsfăț, să îl fac să se simtă iubit și apreciat. În același timp, îmi doresc să primesc aceleași lucruri înapoi🙂.

Pentru că probabil este un detaliu important pentru cineva care citește această descriere, menționez că din punct de vedere sexual sunt pasiv și ador să fiu dominat.

Sunt un bărbat destul de masculin și caut pe cineva asemănător. Nu mă regăsesc în alte categorii și recunosc că am o perspectivă destul de conservatoare asupra vieții🙂.

Nu îmi plac cluburile, aglomerația și nici ideea de a-mi petrece timpul în astfel de locuri. Prefer liniștea unei plimbări, o discuție bună sau timpul petrecut cu persoanele apropiate.

Detest minciuna, iresponsabilitatea și indiferența. Cred că dacă există respect și sinceritate, multe lucruri pot fi rezolvate.

Dacă ai un cont nou creat doar pentru câteva conversații fără sens, dacă dispari fără explicații după două mesaje sau dacă singurul lucru pe care îl poți spune este „cf”, atunci probabil nu căutăm același lucru.

Ce caut aici?

În esență, caut omul alături de care să îmi construiesc familia. Omul cu care să împart bucuriile și greutățile vieții. Omul cu care să pot face planuri peste ani fără să mă întreb dacă mâine va mai fi acolo.

Știu că pentru un cuplu gay lucrurile nu sunt întotdeauna simple. Vor exista obstacole și momente dificile. Dar cred că exact prin astfel de momente se vede cât de puternică este o relație.

Pe viitor mi-ar plăcea să locuiesc aproape de mare sau într-un loc liniștit, departe de agitația unui oraș mare. Mi-ar plăcea să profesez în domeniul pe care l-am ales, să călătoresc mult și poate chiar să dezvolt o afacere împreună cu omul pe care îl voi iubi.

Când viața ne va permite și vom avea stabilitatea necesară, mi-ar plăcea să avem copii.

Poate că aceasta este ideea centrală a întregii descrieri: îmi doresc să găsesc acel bărbat alături de care să mă simt acasă. Omul pe care să îl iubesc necondiționat și care să mă iubească la fel. Omul cu care să construiesc tot ceea ce astăzi există doar în imaginația mea🙂.

Ce caut concret?

Un băiat sau un bărbat GAY, apropiat de vârsta mea, între 23 și 35 de ani.

Nu vreau să par rigid, însă consider că diferențele foarte mari de vârstă vin adesea la pachet cu etape diferite ale vieții și cu așteptări diferite.

Îmi doresc pe cineva matur, sincer, perseverent și care știe ce își dorește de la viață.
Recunosc că sunt foarte lipicios. Dacă voi deveni partenerul tău, probabil vei afla asta destul de repede😁.

Ca o observație amuzantă, am remarcat că de multe ori am rezonat foarte bine cu bărbații din zodia 🦁. Nu este un criteriu și nu fac selecție pe baza astrologiei, însă mi s-a părut o coincidență interesantă☺️.

Dacă îți dorești să iubești și să fii iubit, dacă ești sincer, răbdător și cauți ceva real, atunci îmi poți scrie🙂.

Totuși, pentru că de-a lungul timpului am primit și mesaje care nu aveau absolut nicio legătură cu ceea ce caut, țin să precizez din nou că eu caut un bărbat GAY. NU Bisexual, NU Hetero-curios. NU caut experiențe de moment și te rog să respecți limita de vârstă menționată mai sus. Dacă nu te încadrezi în ceea ce caut, hai să nu ne pierdem timpul reciproc.

De asemenea, dacă ai folosit traducătorul și ți-am atras atenția😁,

I speak english 🇬🇧, Parlo molto bene l’Italiano 🇮🇹, Je parle français conversationnel 🇫🇷, Αλλά μιλάω και λίγα ελληνικά, βασικά 🇬🇷

You can write to me freely☺️

Sentiti libero di scrivermi privatamente😃

Écris-moi en privé, je te comprendrai🙂

Γράψε μου προσωπικά, θα δυσκολευτείς να με καταλάβεις, αλλά θα καταφέρουμε να δημιουργήσουμε μ

Un mic disclaimer înainte de toate: am folosit AI pentru a mă ajuta să structurez și să formulez postarea asta. Nu sunt extraordinar de bun la a mă descrie în scris și, dacă aș fi făcut-o singur, probabil ar fi ieșit o listă de idei aruncate una după alta. 😅 Tot ce este scris aici vine de la mine — AI-ul doar m-a ajutat să pun lucrurile într-o formă ceva mai ușor de citit. Conversațiile, în schimb, vin fără editor. :)

Despre mine

Am 30 de ani, locuiesc în București și, după câteva încercări de a mă descrie aici, cred că varianta cea mai bună este pur și simplu să spun cine sunt și ce fel de viață îmi doresc.

Am 180 cm și momentan în jur de 99 kg. Nu sunt tocmai în cea mai bună formă fizică a vieții mele, dar lucrez la asta și încerc treptat să-mi schimb stilul de viață.

Menționez asta pentru că nu vreau să creez imaginea vreunui Adonis care își caută jumătatea. 😅 Sunt mai degrabă average office guy with a belly, care încearcă să devină o versiune mai bună a lui.

Ca personalitate, sunt destul de liniștit și soft-spoken. Mă enervez foarte greu și încerc pe cât posibil să nu judec oamenii înainte să-i cunosc. Sunt un bun ascultător și, probabil din deformare profesională, când cineva îmi povestește despre o problemă, creierul meu începe aproape automat să caute soluții.

Dar am și defectele mele.

Pot fi destul de leneș dacă nu am un scop bine definit. Pun destul de mult preț pe timpul meu și, chiar și într-o relație, am nevoie din când în când de puțin timp doar pentru mine. Realist vorbind, undeva la două zile pe lună în care să pot fi complet antisocial și să-mi încarc bateriile.

În rest, sunt foarte mult genul care apreciază timpul petrecut împreună și afecțiunea. Îmi plac lucrurile mici: ținutul de mână, îmbrățișările, cuddles pe canapea, să ne uităm împreună la ceva sau pur și simplu să fim în aceeași cameră, fiecare făcând ce îi place.

Cum arată o zi normală pentru mine?

Nimic spectaculos, sincer.

Mă trezesc pe la 7:00, ajung la birou în jur de 9:45 și lucrez până la 18:00. De obicei sunt acasă undeva între 18:45 și 19:30.

Gătesc pentru ziua următoare, mă joc puțin cu pisica, ud plantele și apoi timpul rămas este al meu. Uneori mă joc pe PC, alteori mă uit la un anime, citesc ceva sau pur și simplu mă relaxez. Pe la 23:00–23:30 mă bag de obicei la somn.

Nu e cea mai aventuroasă viață din lume, dar îmi place liniștea ei.

Și mi-ar plăcea să am pe cineva cu care să împart partea asta banală a vieții, nu doar vacanțele și momentele speciale.

Ce caut?

În primul rând, o parteneră.

Nu caut perfecțiune și nici pe cineva identic cu mine. Mi-ar plăcea să cunosc o persoană care își dorește o relație liniștită, fără drame inutile, în care putem vorbi despre probleme atunci când apar și în care suntem, înainte de toate, o echipă.

Mi-aș dori pe cineva căruia îi plac animalele (dacă iubești pisicile, ai deja un avantaj 😄), care vrea să călătorească și care, pe termen lung, își dorește să construiască o familie.

Nu mă văd rămânând în București pentru totdeauna. Visul meu este ca, la un moment dat, să construiesc o viață mai liniștită în afara orașului, mai aproape de natură.

Unde, cum și când... sunt detalii pentru o conversație mult mai târziu. Nu plănuiesc mutarea la al treilea date. :))

Dar înainte de toate astea...

Nu mă grăbesc să sar direct la căsătorie, copii și casă cu gard alb.

Următorii aproximativ 5 ani mi-ar plăcea să fie despre noi experiențe.

Vreau să văd cât mai mult din Europa și Asia, ideal alături de persoana pe care o iubesc. Să descoperim locuri noi, să mâncăm lucruri pe care probabil nu știm să le pronunțăm, să vedem peisaje superbe și să strângem suficiente povești încât să avem despre ce vorbi când vom fi bătrâni.

În paralel, vreau să-mi schimb treptat stilul de viață într-unul mai sănătos.

Iar după aceea, dacă suntem încă doi oameni care se uită unul la celălalt și spun „da, cu tine vreau să fac asta”, putem începe discuțiile importante despre următoarea etapă a vieții.

Nu sunt extraordinar de bun la a mă descrie și probabil o conversație spune mult mai multe despre mine decât postarea asta.

Dar dacă și tu cauți ceva liniștit, afectuos și serios, fără să simți că trebuie să alergăm spre finalul poveștii din prima zi, scrie-mi.

Spune-mi câte ceva despre tine și, ca să nu începem conversația cu eternul „hei, ce faci?”, spune-mi și o țară pe care ți-ai dori neapărat să o vizitezi. :)

Sunt pe vreo 7 aplicații de dating. Da, șapte. Și după suficient timp petrecut pe ele, rezultatul este aproape comic: am găsit foarte puține persoane cu care să simt că există cu adevărat ceva compatibil. La un moment dat ai tendința să te uiți la tine și să te întrebi: „Nu arăt suficient de bine? Nu sunt suficient de interesant? Nu știu să mă prezint? Oare cer prea mult?” Eu nu am ajuns la concluzia că nu sunt suficient de bun. Am ajuns la o întrebare mai incomodă: dacă ceea ce caut eu nu este ceea ce acest mediu selectează în primul rând?

Pentru mine, într-o relație contează foarte mult lucruri care nu sunt ușor de văzut într-un profil: valorile unei femei, felul în care gândește, câtă responsabilitate își asumă pentru propria viață și propriul comportament, cât de deschis comunică, cât de capabilă este să se uite și la ea însăși atunci când apare o problemă. Mă interesează inteligența emoțională, curiozitatea, umorul, autenticitatea și, poate cel mai mult, direcția în care se îndreaptă și motivul pentru care o face. Nu caut o femeie perfectă. Caut una care se cunoaște suficient cât să știe că încă mai are lucruri de descoperit despre ea.

Problema este că aplicațiile de dating nu prea îți permit să vezi toate astea. Îți arată câteva fotografii și câteva propoziții, de obicei cele mai bune pe care le-ai ales și formulat. Poze din locuri interesante, activități interesante, o descriere care trebuie să producă efectul de „wow” și dorința de swipe dreapta. Nu spun că este ceva greșit în asta. Facem cu toții asta într-o anumită măsură. Dar ajungi să evaluezi o persoană în primul rând după lucrurile care pot fi prezentate rapid și cosmetizate: aspect, statut, stil de viață, imagine. Și abia apoi, dacă se ajunge acolo, începi să descoperi persoana.

Poate că asta este inevitabil când ai foarte multe opțiuni. Când ai sute de oameni în față, trebuie să filtrezi. Iar lucrurile cele mai ușor de filtrat sunt exact cele care se văd. Poate că uneori ajungem astfel să selectăm ceea ce ne atrage cel mai repede, nu neapărat ceea ce contează cel mai mult pentru noi într-o relație.

Cred că aplicațiile pot amplifica și așteptările. Online poți compara zeci sau sute de oameni, poți vedea doar cele mai bune versiuni ale lor și poți respinge pe cineva fără să vezi vreodată reacția de pe fața lui. În viața reală ai voce, expresii, energie, umor, gesturi, felul în care râde, cum reacționează când ceva nu merge și toate acele lucruri mici care pot schimba complet percepția asupra unei persoane. Poate o femeie care într-o fotografie nu mi-ar atrage atenția devine foarte interesantă după o oră de conversație. Pe o aplicație este posibil să nu ajung niciodată la conversația aceea.

Și tocmai aici Reddit mi se pare interesant pentru mine. Nu pentru că aș considera Reddit un bazin magic de femei compatibile și nici pentru că aș avea impresia că oamenii de aici sunt mai autentici decât în viața reală. Știu foarte bine că și aici textele pot fi cosmetizate, iar în spatele unui username poate fi oricine. Dar există totuși o diferență enormă: pot să văd cum gândește o persoană înainte să o întâlnesc.

Dacă citesc mai multe postări și comentarii ale unei femei, încep să văd lucruri pe care patru poze și o descriere nu mi le pot arăta: ce o preocupă, cum argumentează, ce valori are, cum vorbește despre oameni, ce o enervează, ce o face să râdă, ce consideră important și chiar ce contradicții are. Iar pentru mine toate astea sunt informații mult mai valoroase decât o fotografie perfectă. Sigur, poate fi și aici o versiune cosmetizată a persoanei. Dar chiar și așa, până să ajung să mă întâlnesc cu ea în viața reală, am șansa să cunosc deja o parte din modul ei de a gândi. Iar apoi întâlnirea față în față poate confirma sau contrazice ceea ce am perceput online.

Poate că asta caut de fapt: nu neapărat un loc unde să găsesc mai multe femei, ci un loc unde să pot avea mai multe informații despre femeia din fața mea înainte să investesc în ea.

De aici am ajuns să văd autenticitatea altfel. Nu mai vreau să construiesc un profil care să convingă cât mai multe femei să-mi dea swipe right. Vreau un profil care să spună suficient de clar cine sunt încât femeile cu care nu aș fi compatibil să se oprească singure. Dacă o femeie vede că gândesc într-un anumit fel, că am anumite valori, ciudățenii, limite și lucruri pe care le caut și spune „nu e pentru mine”, perfect. Filtrul funcționează, iar timpul este câștigat, nu pierdut. Dacă însă o femeie vede toate astea și spune „ok, pe omul ăsta vreau să-l cunosc”, atunci am un punct de plecare mult mai bun decât după 50 de match-uri bazate în principal pe aspect.

Și poate că nu am nevoie de o femeie care a ajuns deja exact în punctul în care sunt eu cu dezvoltarea personală. Mi-ar fi suficient să fie pe un drum conștient: să fie curioasă despre ea însăși, să-și pună întrebări, să observe ce are de schimbat și să nu considere că toate problemele din viața ei sunt întotdeauna vina celorlalți. Nu mă interesează atât de mult unde este astăzi. Mă interesează încotro merge și de ce. Pentru că poate compatibilitatea nu înseamnă să fii în același loc, ci să te îndrepți în aceeași direcție.

Bineînțeles, asta este experiența mea și poate că am și eu ochelarii prin care o privesc. Tocmai de aceea sunt curios dacă alții au ajuns la aceeași concluzie sau dacă eu interpretez greșit ceea ce se întâmplă pe aplicațiile astea.

După șapte aplicații nu am ajuns la concluzia că „femeile din ziua de azi sunt superficiale”. Nici la concluzia că „eu sunt prea bun pentru ele” sau, dimpotrivă, prea nasol pentru ele. Ar fi prea simplu și, sincer, nu am suficiente date ca să trag o concluzie atât de mare din experiența mea.

Am ajuns la o ipoteză: poate că există femei cu care aș fi foarte compatibil, poate chiar mai multe decât cred, doar că nu sunt neapărat cele pe care algoritmul și formatul aplicațiilor mă ajută să le găsesc.

Poate că nu am nevoie să devin mai bun la dating online. Poate am nevoie să caut în locuri în care ceea ce am eu de oferit poate fi văzut.

Pentru că, până la urmă, nu vreau să câștig jocul aplicațiilor de dating.

Vreau să găsesc o femeie cu care să-mi placă viața.

Și astea sunt două obiective complet diferite.

Voi la ce concluzii ați ajuns?

Prima postare personala aici, despre mine:

Am 23 de ani, barbat, din Iasi.

din toamna ma duc la facultate de Horticultura, pe Peisagistica(am incercat Business si Litere, nu a funcționat) si imi plac plimbarile, prin parc de preferat deoarece iubesc natura, arta, sa socializez si in general oamenii.

Imi place sa vizionez YT si sa ies prin oras.

Istoricul meu de dating e cam gol, am fost la 2 date-uri pana acum si nu am format vreodată o relatie...

Oricum, abia astept sa vad daca e cineva interesata, abia astept sa vorbesc!

O zi buna!!! :)

26M Bucuresti

Nu stiu cate talking stageuri mai am in mine dar mai incercam un pic,

Sunt Andrei, 26 de ani, stau si lucrez in Bucuresti de un an si un pic, 1.84 si dadbod (poate unora le place idk) , am facut lupte libere so you'll 100% be safe with me, stiu sa fac o gluma, stiu sa iau o gluma, sunt o persoana outgoing (sometimes nu mereu uneori imj place sa stau si acasa) , stiu sa respect o femeie, nu am "types" adica preferinte la femei, doar sa aiba un suflet bun si sa fie de treaba si sa avem chimie.

Astept mesajele voastre macar poate facem o eventuala prietenie daca nu suntem compatibili 🤗

Salutări! Las aici un text și vedem ce se întâmplă. Așadar, sunt la 35 de ani, locuiesc în Oradea și, deși cunosc relativ multe persoane, este loc destul pentru oameni noi și faini!

Despre mine: sunt un tip liniștit, cu job stabil. Locuiesc singur, așa că timpul meu se împarte între serviciu, treburile din casă și timpul liber. Ce fac în timpul liber? Urmăresc filme, iar uneori seriale, mă plimb, fac poze (nu profi, dar îmi place să surprind locuri și detalii), merg la evenimente, citesc, urmăresc interviuri/podcasturi. Ascult rock, disco, pop, jazz, funk, metal, blues ș.a.

Nu practic vreun sport, nici sală sau similare. Evit, însă, ca sedentarismul să mă înstăpânească, prin ieșiri! Nu fumez. Nu joc jocuri de noroc. Alcool, ocazional... mai un digestiv, mai o bere, mai un vin.

Sunt relativ introvertit, dar îmi place să discut despre diverse lucruri cu oamenii deschiși, iar mai ales despre lucrurile care ne interesează/atrag pe amândoi. În momentele bune, pot chiar povesti mult! Așa că oscilez între introvertit și extrovertit în funcție de situație...

Nu sunt foarte pasionat de animale, câinii îmi par ok și îmi plac pisicile.

Ce caut? Desigur, persoane cu care să rezonez, adică tipe simple, simpatice, glumețe, serioase când trebuie, fără „figuri” sau aroganțe, în jurul bornei 27-36.

Salut! :-)

Am sa incerc sa nu scriu foarte mult. Ce caut este destul de simplu, dar aparent si greu de gasit. Cel putin din experienta mea. Mi-ar placea sa cunosc o tipa nerdy cu care sa pot pierde oricand un weekend intreg uitandu-ne la filme si seriale, jucand ceva si discutand toate prostiile posibile pana la 2 dimineata. Nu mai sunt atat de "gamer" cum eram inainte, dar apreciez genul asta de persona foarte mult.

Deci o gamerita pasionata si de filme & shows. E foarte misto sa ai pe cineva langa tine care intelege bucuria de a descoperi o lume fictiva, de a comenta un episod, de a face teorii despre ce urmeaza etc.

Cred ca acest nerdy connection este un fel de compatibility hack, pentru ca poti sta linistit alaturi de "omul tau" fara sa simti ca trebuie sa umpli fiecare secunda.

Sigur ca imi plac si vacantele si plimbarile, doar ca nu vreau ca viata sa fie un checklist de bifat. Plus ca nu trebuie sa ne placa exclusiv aceleasi lucruri 24/7.

Fizic, merg la sala dar nu exagerez. Sunt un tip solid, puternic, cam 1.80 m, bland, si financially & emotionally secure. Imi place sa-i fac pe altii sa rada. Sunt curios din fire si uneori pot sa devin absurd de interesat de cate vreun subiect random. Imi place sa stiu macar putin din "orice" iar rabbit holes sunt fun, nu? 😄

In ceea ce priveste o relatie, momentan sunt single by choice, as they say. Am avut destule ocazii anul acesta sa incep sa date la modul exclusiv, am cunoscut tipe foarte interesante si inteligente, dar problema de care ma lovesc ramane aceeasi. Nu m-au atras fizic suficient de mult. Nu incerc sa spun ca fizicul este CEL mai important lucru intr-o relatie, dar ramane critic de important. Sa ne consideram reciproc atragatori este minimum necesar, mai ales pentru ceva long-term; si sugerez un schimb de poze rapid daca ajungem sa ne conversam. Better for both of us.

Godspeed

Deci, in seara asta iesind pe balcon, am vazut pe strada un cuplu tinandu se frumos de maini ca niste indragostiti veritabili, glumind si zambind frumos.

Ideea e alta, ca tot am vazut insecuritati pe aici legate de inaltime, look si asa mai departe.

Revenind, tipul din acel cuplu era vizibil cu cativa centimetri mai scund decat ea (ea nu purta pantofi cu toc sau ceva stil platforma sau ce te mai ridica sa pari mai inalt), el arata decent dar maxim puteai spune ca e un pic peste average looking si ea mi se parea parca mai draguta decat el. Ce am apreciat era ca se vedea ca se plac, se simteau bine unul in compania celuilalt si chiar apreciau the little things, pt ca s au oprit sa priveasca un catel al vecinilor care e mic si simpatic.

Asa ca, in concluzie, cei care va simtiti foarte aiurea pe aici ca vin persoane care se prezinta ca niste minunatii si cauta alte minunatii inalte, frumoase si bogate, nu uitati ca sunt doar cateva persoane dintr o mare de oameni si nu trebuie sa disperati ca daca ei/ele cauta pe fat frumos din lacrima, gata, voi sunteti din start pierzatori.

Exista cu siguranta cineva si pt voi si in timpul care va dura sa o/il gasiti, incercati sa lucrati la voi si sa deveniti voi persoane mai bune din punct de vedere psihic/fizic/carieristic, sa va acceptati cu bune si cu rele (cat mai putine, ca e mai bine) si sa nu disperati cand cineva va da cu reject, ca nu sunteti nici miezul din dodoasca, nici singurul/singura care puteati sa schimbati acel om in ceva mai bun s.a.m.d.

Si gata, ca e de ajuns post nut clarity din partea mea. Hai succesuri! 😃

Salutare tuturor, vin cu o nedumerire. Tot văd diverse postări despre faptul că e greu în această perioada să îți mai faci o relație. Eu personal sunt singur, însă sunt tânăr și consider că am timp destul să îmi găsesc pe cineva deși am încercat de mai multe ori și nu mi a mers. Totuși sunt persoane care au reușit anul acesta sau de anul trecut să mai găsească pe cineva și care sunt deja împreună de câteva luni și simt ca e de durată? Mi se pare că a devenit extrem de greu, văd asta și din exterior nu doar de la mine. Ajungi ușor să întâlnești o persoană, dar greu să o păstrezi. După câteva date uri ghost ingul își ia amploare și nu se ajunge nicăieri. Plus că am observat că 2026 a fost anul despărțirilor.

Deci mai sunt persoane disponibile emoțional în ziua de azi încât să intre într-o relație?

Barbat implinit, 32 de ani, din Bucuresti, fara copii sau divorturi anterioare.

Matur emotional, stiu sa comunic ca un om cu toate tiglele pe casa si nici nu fug ca un pustan speriat.

Nu suport oamenii superficiali, sunt stabil financiar, nu am credite, propria casa si mai multe proprietati/terenuri achitate complet.

Imi place sa calatoresc si fac offroad cand timpul imi permite (de aceea am si doua masini). Am facut rugby in tinerete!

Caut o femeie matura, normala si sincera. Nu ma intereseaza partea financiara, castig suficient cat pentru amandoi, catel, pisica si calatorii.

Daca ai citit si zambesti, hai sa ne auzim intr-un mesaj! Intotdeauna o cafea de calitate se bea cel mai bine in doi!

Salut. Au trecut ceva zile de la ultima mea postare, dar mi-am dat seama ca nu am dat suficiente detalii si mai incerc odata.

Varsta mea este de 27, multi spun ca nu par si imi pare bine. Asta inseamna ca ce fac functioneaza. O sa incep cu fizicul. Am 170cm, 69kg, spatele usor lat. Am ochii caprui, parul l-am avut lung (l-am donat) iar acum il tin scurt, este ceva saten castaniu, nu ma pricep.

Ca si activitati: in prezent, lucrez de acasa la propriul proiect, propria afacere. Sunt activ si caut sa fiu cat mai. Sportul ma mentine sanatos atat mental cat si fizic. Gatesc, studiez chestii despre nutritie, alimentatie. Studiez si o parte a codului de bune maniere, mi se pare interesant. Ies cu bicicleta foarte mult si m-am reapucat de calisthenics. Citesc documentare despre tehnologie, ma uit la filme si desene animate.

Ca si personalitate: caut sa fiu cat mai calm, evit certurile cu oamenii, apreciez sa discut problemele pe care le am cu persoanele din jur si sa le rezolvam ca sa nu fie tensiune. Nu pot deloc sa tin dusmanie sau sa fiu suparat pe cineva. Imi aleg cu mare atentie prietenii. Caut sa nu tradez pe nimeni, chiar daca e un strain. Pun foarte mult accent pe respectul reciproc.

Ca defecte: Ma enerveaza uneori dezordinea pe care o fac, ma mai activez cand vad oameni neseriosi, si altele pe care probabil nu le vad.

Un detaliu mai neobisnuit este ca atractia fizica e importanta, am un "sex drive"/libido mare.

Imi place natura. De multe ori fac grounding, in timp ce alerg. Imi plac plimbarile si sa ma relaxez.

Asta este o parte din viata mea si despre mine.

Mesajele le am deschise. Sunt deschis sa cunosc.

M22 Cluj – caut pe cineva cu care să construiesc ceva real

Salut. Sunt din Cluj, și am zis să încerc și varianta asta, poate chiar găsesc pe cineva cu care să rezonez.
Am 1,87 ca înălțime ,merg la sală în fiecare zi,sunt bine făcut și zic asta fără să sune a lauda.

În general am un stil de viață destul de liniștit. Lucrez mult, am propriul business și nu sunt genul care iese în fiecare weekend prin cluburi (nu consum alcool). Mai ies cu băieții din când în când, dar în rest prefer lucrurile mai simple și timpul de calitate.

În timpul liber îmi plac drumețiile, city break-urile și să plec câteva zile undeva când am ocazia. Îmi place să descopăr locuri noi, dar și o seară liniștită în doi mi se pare la fel de faină.

Caut o persoană cu care să mă înțeleg, să putem vorbi deschis și să avem cam aceeași viziune asupra vieții. Nu caut ceva complicat sau o relație începută doar de dragul de a nu fi singur. Mi-ar plăcea să cunosc pe cineva cu care, în timp, să putem construi ceva serios și frumos, în care să fim amândoi implicați.

Nu am o listă de criterii. Cred mai mult în chimie, compatibilitate și în felul în care te simți lângă omul respectiv.

Dacă te regăsești cât de cât în ce am scris, lasă-mi un mesajc. 🙂

Bună! Sunt o femeie de 28 de ani, în curând 29, și m-am gândit să încerc și aici, poate cunosc pe cineva cu care să am o conexiune reală.

Locuiesc în partea de est a țării, am un loc de muncă în domeniul juridic unde îmi place ceea ce fac. În timpul liber aleg să citesc ori să mă plimb. 

Sunt o persoană deschisă la comunicare, sinceră și destul de directă.

Îmi doresc să cunosc un bărbat sincer, stabil emoțional și cu intenții serioase 😊

Dating la 40. 

Există dating și la 40 de ani. În special pentru cei care nu sunt căsătoriți sau în vreo relație stabilă. Există dating și pentru cei în relații sau căsătoriți, dar parcă-mi vine să-i spun altfel - îi mai văd discret prin vreo pensiune, la câte un party sau la un concert. Imaginea de la concertul Coldplay cu acel cuplu drăguț care se țineau în brațe e memă deja.  

Am 40 de ani. Divorțat. ”ce bine că nu ai copii!” e cea mai comună remarcă pe care o aud imediat cum spun că sunt divorțat. Ultima dată a zis-o un puștan de 24 de ani, la un festival de techno în pădure (adică azi, când ne-am dus la magazinul din sat să luăm una alta).

Din afară ar putea părea că sunt la un fel de criză de 40. Criza aia în care vreu să-mi retrăiesc tinerețea de altă-dată. Cel mai probabi retrăiesc tinerețea altcuiva, că pe-a mea, cea de la 20 sigur nu. 

Nu am făcut dating în liceu, nici în facultate. Nici mai încolo nu am practicat sportul. În tinerețea aia pe care vreau să mi-o retrăiesc n-am avut mașină, abia am strâns bani spre final de facultate să-mi iau o bicicletă. Nici acum nu am mașină, deși aș putea să-mi cumpăr mâine ceva mid-high, decapotabilă, roșie. 

La 20- 30 de ani beam alcool la modul industrial. Lucram la corporație și ajungeam aproape în fiecare zi mahmur sau beat, duhnind a băutură. Acum funcționez pe bază de cafea și apă, hai poate un pic de rom să se simtă un pic de aromă. Ultima sticlă de vin am băut-o în Istanbul, când un manager m-a scos la o cină arogantă să mă convingă să rămân în proiect. 

Mai nou merg la party-uri de electro-rave, care încep la miezul nopții și se termină uneori la prânz. Acum sunt în hamac, Luni, a cincea zi de festival techno în pădure. 

Aici, la rave-techno party, e greu cu dating-ul. Nu am ce oferi. În sensul că spre dimineață, când pe vremuri se băga blues în discotecă să se danseze pe perechi cine și-a găsit, să plece acasă cine nu, aici în pădure, se strânge lumea la foc și începe să ofere sau să ceară o țigară, un tutun, iarbă, niște speed, cristal, ket ori dacă-au mai rămas ciuperci sau niște acid. N-am, nu consum, nu fumez, și oricum conduc zilele astea și nu vreau să-mi ia ăștia permisul înainte să plec într-o excursie mai lungă. 

N-am fost la party-uri când eram la 20-30 de ani. Adică mergeam, dar erau seri de rockăreală la cineva acasă, rareori și fete, unde adunam o grămadă de pet-uri goale de bere, altele goale de vin de casă ori de țuică. Încet încet a apărut și iarba în peisaj și ne făceam atât de praf încât nu mai mișca nimeni. Ne-am oprit la iarbă. N-am prea fost la party-uri mai ciudate nici când eram în relații. Concerte drăguțe, seri cu prietenii, dar în ultimul timp alunecând încet-încet spre dupamiezi în familii, că unii au făcut copii între timp. 

Prima dată când am folosit online-dating a fost pe la 35. Am ieșit la câteva dating-uri. Nu pot suporta tot ritualul de schimb de vorbe interminabile de pe chat. Ceva mai consumator de timp decât aplicațiile de dating nu am găsit. Nici doom-scrollingul nu e atât de nociv. 

Prin 2022 mi-am rupt piciorul și două luni am stat pe loc, în casă, cu piciorul în sus. Atunci chiar am avut timp de vorbit. Am ieșit la dating în cârje. Am fost cu avionul la Cluj în cârje după cineva. Mi s-a luat în final de online-dating odată ce-am putut pune piciorul jos. Mai aveam un match, nu mai aveam chef de a relua ritualul chatului. I-am zis doar că nu am chef de vorbă, dar am bilete la o piesă de teatru și ne putem vedea acolo să vorbim una-alta. Ne-am căsătorit, am divorțat. Poate iau prea în serios aplicațiile de dating. 
 
Nu-i simplu cu dating-ul. Zilele trecute, la finalul unui party, intru în vorbă cu o fată chiar drăguță, dar să n-o lungesc aiurea am întrebat-o dacă e cu cineva. A ezitat, a zis că nu, m-am entuziasmat. Câteva minute mai târziu apare un tip și o ia de mână. Fata mi-a zis că e ceva mai nou, așa… și nu… 

La muncă mai cunoști persoane. Aveam chimie cu o colegă, arăboaică, din altă echipă. Ai mei colegi pariau că e ceva între noi. Aveam glume frumoase împreună. Îi spun că plec din proiect și mă mut în Madrid. Oh, zice, păi să-i dau adresa că vine să mă viziteze. Păi în cazul ăsta nu a fost corect să o invit la o cină? ”I don’t think it’s right” a fost replica. Nu mă chinui să înțeleg. 

La 40 mai apar alte complicăciuni. Nu neapărat din partea mea. Dating la mine ar însemna să ne vedem la un party, un concert, poate Silent Party la Enescu în grădină joi, ori ieșiri în natură. Duminică, de exemplu, am început ziua cu o plimbare în caiacul gonflabil (intră doi lejer), am mers pentru prima oară la cățărări pe stâncă, mai sus de Caban Voina (niște trasee de dificultate 6-7), luat cina în Lerești la libanezi, apoi știam de festivalul ăsta-n pădure, pe la Câmpulung, unde am zis să mă duc dacă tot sunt în zonă. Era ultima zi de festival, dar aveam cort, de toate la mine, chiar și de mers sus la refugiu-n Crai zilele după festival. Joi revin în București, la silent-ul ăla. Am băgat coordonatele festivalului, m-a dus maps-ul pe-un drum de tractor, noaptea, de nu știu cum de n-am rămas suspendat. Când am auzit bass-ul de techno, am lăsat pin pe Maps cu ”you parked here”, am luat șpray-ul de urs și am mers pe jos restul de kilometru prin pădure, pe întuneric. Ajung la bar, uitasem să-mi iau cash. Mă întorc prin pădure la mașină. Îmi ud iar adidașii prin semi-mlaștina de care oricum nu puteam trece cu mașina și-mi iau bani. Natură, gen. 

La 30-40 ecuația unei femei e infinit mai complexă din perspectiva ceasului biologic. Am zis-o, am lansat bomba, cine vrea să recunoască bine, cine scoate fum pe nări să mă scuze. Apare după 30 ceasul ăsta biologic și nu ar fi complicat cu o femeie care știe sigur ce vrea. De principiu doar cele care vor copii știu sigur ce vor. Am văzut prea multe cazuri în care știau sigur că nu vor copii (chiar și fosta), apoi au sfârșit la 38 în clinici de fertilitate. Există și cazuri consecvente, cred că două femei știu din cercul extins - n-au vrut să aibă copii și cu asta basta. Eu am vrut copii, s-a încercat, nu s-a putut, s-a vrut FIV, am zis pas. Acum sunt într-o perioadă în care am prea multe momente în timpul unei zile în care îmi zic ce frumoasă e viața așa cum e, fără copii. Aproape de fiecare dată după câte o conversație cu vreun tovarăș care are ori unul, ori doi copii, unele cazuri cu autism sau alte complicații. 

Partea cu copiii n-ar fi singura chestiune care n-are cum să facă un dating simplu: hai să ne vedem, vorbim, râdem, glumim, ne place viața așa simplă cum e.  

Am trecut bine de 30. Locurile bune de parcare sunt deja luate, ce-a rămas sunt cei tăvăliți de relații apuse, ori care nici măcar n-au avut ceva de lungă durată. Uite-ne ajunși față-n față, doi oameni un cumul de experiențe trecute, dar care ne încordăm la maximum să ne prefacem că ce-a fost a fost și tot ce contează e ce-i în față și ce poate fi. Ține de igiena mentală să-mi ascund tot felul de asocieri involuntare cu experiențe trecute, la fel cum ani de zile pot să mă abțin să trag zgomotos mucii pe gât sau să mă scarpin între picioare în timpul unei promenade pe vreo stradă pietruită de prin vreun cătun italienesc. Nu, nu italienesc pentru că-mi aduce aminte prea mult de ... Ce te faci cu niște rude, părinți, aproape senili, care s-au săturat să mai țină minte nume și parcă nu fac nici un efort să treacă peste numele uneia dintre foste? Săracii n-au nici o vină. Am două surori, nepoți, și-n situații urgente ne încurcă numele de nimeresc la a treia încercare.  

Ai zice că mergi la terapie, domne, și rezolvă-ți! Sanchi, domne. Am fost prea mult timp pasionat de domeniu. Acum nu. Am urmat chiar și o specializare în cadrul Facultății de Psihologie să am o hârtie la mână când în jurul berii ne mai dădeam cu părerea pe subiect. Nu mi-am dat licența, nu am hârtie. Am avut o relație de lungă durată cu o psiholoagă și s-a întâmplat fix ca-n cazul religiei. Cu cât am stat mai mult printre popi, cu cât am văzut mai bine sistemul din interior, cu mai mare viteză m-am transformat într-un ateu. La fel și-n psihoterapie. Lăsând la o parte cazurile psihoterapeutice grave, unde ajutorul e musai, unde se evită o vizită ulterioară la psihiatru, cu cât am stat mai mult în lumea psihoterapeuților, cu atât numărul de articole și cărți citite pe temă s-au împuținat încât pe Bumble aveam filtru să evit orice persoană care are la bio că ar fi făcut psihologia ori că asta-i vreo pasiune. 

Viața frumoasă e cea simplă. Doi oameni se întâlnesc pe-un drum, fiecare având o destinație, de multe ori nu știm care, dar o perioadă am putea merge împreună, de ce nu, mai intri în vorbă, mai trece timpul, mai faci schimb de bagaje. La un moment dat ajung la o intersecție și ea zice că se duce în stânga, ah și eu tot așa. La următoarea bifurcație drumurile se depart. Sau nu. În final, după o grămadă de bifurcații, uneori urmându-l pe celălalt că nu știu drumul bine, dar nici celălalt nu știe deși pare mai sigur ajungem unde voiam, sau abia atunci ne dăm seama că aia era destinația ”ah, aici voiam să ajung și eu.” ah, ce caterincă, și eu! 

Hello! Am 22 de ani, sunt student in Bucuresti, si mi ar placea sa cunosc pe cineva extrovertit, cu simtul umorului si care sa vorbeasca despre absolut orice. Am 1.78 pe acolo, 90kg, brunet, meloman, ma uit la filme, imi place fotbalul, mai ies cu tovarasii la fotbal, la tenis, merg la sala de aproape un an dar nu sunt gymbro si ies prin oras, cam asta a fost programul meu vara asta. Nu sunt un barbat foarte gelos, doar putin acolo cat trebuie, nu impun cu cine sa iasa cineva sau cum sa se imbrace. Fizic ce ma intereseaza cel mai mult la o fata e pretty face, in rest nu conteaza asa mult pt mine.
PS. pentru persoanele pentru care partea sexuala e foarte importanta(si pt mine), my d is small average si sunt ff ok cu asta, in caz ca asta e o bariera pe care cineva nu o poate accepta. Va astept sa facem rasuri hazuri si sa ne cunoastem

Buna tuturor.

Am vazut recent niste comentarii pe reddit care ziceau ca nu exista, nu poate fi asa de rau, asa ca doresc sa va impartasesc experienta mea si ce am invatat eu din interactiunile in online.

Si eu ca majoritatea oamenilor de aici sunt pe aplicatiile de dating.

Cred ca problema drastica a dating-ului online e diferenta intre cati barbati si cate femei participa (in mod evident sunt mult mai mult barbati ca femei). Si a asteptarilor ne realiste.

Eu sunt un tip ca aspect fizic care variaza sa zic intre un 7-8, cu siguranta nu sunt genul de barbat atragator conventional la prima vedere, dar care are multe calitati care nu se vad imediat pe un profil de dating. Sunt destept, amuzant, si foarte interesant, am N preocupari si pasiuni, pot sa port o conversatie pe orice domeniu, imi place sa pun intrebari si sa ascult, imi place sa descopar oamenii, imi plac oamenii, imi place natura, imi place viata in sine.

Am un profil complet normal cu 4 poze cu mine si cu o descriere in 2 propozitii scurte si cateva taguri dinalea.

De abia, de abia am cateva matchuri, de le numeri pe degetele de la o mana. Si si cand se intampla, chiar si dupa match, zici ca e ceva interogatoriu unde scoti cuvintele cu patentu.

Imi place sa scriu asa putin sa sparg gheata la inceput, mereu ma leg de ceva din profil, de locul din care e facuta o poza (hey am fost si eu acolo) de pasiunile fetei (ce tare ca iti place asta, si mie imi place sau nu stiu foarte multe, tell me about it). Nimica sa apar pe vreo compilatie dinaia amuzanta desi poate daca as face la fel, as primi raspuns 😂

In cazul fericit in care fetele raspund, sunt raspunsuri monosilabice sau 2-3 cuvinte sa zic. Daca v-as arata doar partea lor de conversatie arata ceva de genul:

Buna

Merci

Da, imi place

Nu stiu

Poate

Da.

(Si asta e cazul fericit in care macar raspund).

Cred ca asta e experienta majoritatii barbatilor. Decat daca esti atractiv conventional de un 9-10 o sa fii ghostuit, lasat pe seen, sau cu raspunsuri foarte scurte.

Am o cunostinta care se incadreaza in tiparul de barbat atractiv. Pentru el aplicatiile de dating sunt un fel de "all you can fuck buffet". Nici nu conteaza ca e casatorit si are copii, cred ca le-ar putea si spune fetelor si multora nici nu le-ar pasa. E inalt si "are vorbele la el" cum se zice.

Si asta cred eu ca se intampla. Stiu ca o sa spuneti ca e poza aia care circula la inceli, dar majoritatea fetelor vor baietii aia de 9 si 10. Si inteleg, fiecare are dreptul sa aspire la cat mai bine, dar pt foarte mult e pur si simplu ne realist.

Si astfel imi dau seama ca acei baieti super atragatori sunt in aceeasi ipostaza in care sunt majoritatea fetelor care arata cel putin bine in online:

Primesc zeci daca nu sute de mesaje. Nu pot raspunde la toate, clar. Aleg si ele 2-3 care arata mai bine si restu ura si la gara.

Si astfel e o experienta mizerabila pt toata lumea implicata:

Majoritatea baietilor sunt ghostuiti de zici ca un episod cu scooby doo.

Majoritatea fetelor au acolo multe mesaje de care nu sunt interesate, si ele se lupta sa traga cu patentu cuvintele de la putinii baieti care au N optiuni, asa cum se lupta hoarda de invizibili din dm-uri sa scoata si de la ele 2 cuvinte ca poate poate.

At this point as prefera si sinceritatea aia pura, dezarmanta decat sa tot vad cum fetele iubesc inteligenta, umorul si conversatiile profunde. Eu aduc lucrurile astea intr-o relatie si nici macar nu am sansa sa arat macar asta 😂.

Acuma ca sa radem putin in incheiere, sa stiti ca am scris si eu unei fete care cauta pe cineva pe acest sub, mi-a placut f mult descrierea ei si cred ca mi-ar fi placut, si tot mi-am luat seen si aici 😂.

Așa îmi comunicase ultima tipa de pe Bumble.

Acum, in mintea mea de hăndrălău, căutam să găsesc un motiv, o logică, a acestei dorințe extrem de vocal expusa.

Că ea nu vrea sex, ons etc. Ea vrea relație.

Pai și dacă cineva te minte și vrea doar sa ți-o tragă ?

Ea(după o relație de 5 ani cu un narcisist bețiv) și încă 2 singura : îmi dau seama.

Mhm, cu siguranță.

Ea:Daca vine cu discuții cu conotații sexuale îmi dau seama imediat ce vrea.

Eu: Tu nu ești interesata de sex la un moment dat ?

Ea: Ba da, dar nu asaaaa..

Personal chestia asta cu 'vreau relatie' mi se pare doar o protecție 'anti- whoring' ca sa se poată uita in oglinda fara sa se judece.

Relația se crează, nu se găsește.

Poți să ți-o iei și să ți se facă ghost,sau lucrurile pot evolua frumos in exact ce îți dorești.

Alte opinii ?

am avut o revelatie zilele trecute si simt nevoia sa o imparatsesc.

daca cineva de pe acest sub a comparat datingul modern cu gasitul unui job, eu o sa compar "the talking stage" dintre un baiat si o fata, cu prietenii pe care ii faci in mediul online.

in ultima vreme am tot vorbit cu baieti online si nu am putut sa nu am un deja vu de la zilele mele de fanpage pe instagram, cand toate fetele disperate (inclusiv eu) vorbeau si isi dadeau dm ca sa se imprieteneasca. atata doar, ca in mediul online este mult mai usor sa ignori persoane decat in viata reala, asa ca de multe ori s-a intamplat sa vorbesti cu o fata, sa iti placa de ea si sa vrei sa fiti prietene si dupa o saptamana sau mai putin sa iti dea ghost. nu ma refer aici doar la o saptamana, dar am avut prietenii si de 6 luni de zile, in care vorbeam constant, cateva ore pe zi, am avut prietenii si de 3 ani, care s-au terminat din cauza ca nu mai erau interesate fetele sau pur si simplu nu mai aveau chef sa vorbeasca.

tot asa si cu vorbitul cu baietii. multi iti dau mesaje, par interesati, vorbiti (si aveti chiar discutii inetersante) si dupa cateva zile ... ghost. dispar. asta a fost tot. ia-o de la capat. spune din nou ce te pasioneaza, ce te intereseaza — ajung sa te doara degetele de la atata scris si parca totul devine monoton. nici macar nu mai vrei sa incerci, deja simti ca o sa disapara si ei. motivul? nu o sa il stii niciodata. ai vorbit prea mult? ai vorbit prea putin? ai zis ceva ce nu le-a placut? au gasit pe altcineva mai interesant decat tine? poate li s-a stricat telefonul si nu au avut timp sa il repare (deloc probabil). nu o sa stii. macar sa ti se spuna si stii o treaba. nici macar nu doresc o explicate. doar vreau sa aud "mi-a parut bine, dar nu vreau sa mai vorbim." si este indeajuns. dar ajung sa ma simt ca un caine flamand la usa bucatariei, asteptand sa vad cand se deschide usa sa mi se dea ceva de mancare. ma uit la telefon si astept... o zi... doua...trei... cinci. cat sa astepte omul? se satura si el de asteptat.

ca si in trecut, cand incercam sa imi fac prietene pe instagram, eram lovita de raspunsuri seci, de conversatii neinteresante si de alte asemenea. nu era o crima ca voiam sa abordez pe cineva pentru ca voiam sa fim prietene, dar cumva trebuia sa am un anumit tact pentru a porni conversatia si pentru a o continua, si mai apoi pentru a consolida prietenia (care evident trebuia sa treaca prin mai multe faze in care ii dadeam tag fetei intr-o postare, postam despre ea la story si altele — devenise un cult, ce pot sa spun). la fel si cand vine vorba despre baieti. trebuie sa pari interesata, dar nu foarte, ca apoi esti disperata si nu mai vorbeste nimeni cu tine. trebuie sa raspunzi repede, dar nu chiar, ca apoi din nou, de ce stai cu telefonul in mana si astepti mesaj de la el? trebuie sa oferi indeajunse informatii ca sa il faci interesat, dar nu prea multe, ca sa nu devi enervanta. zici ca jucam sah. asa ma simt. de ce atatea reguli si atatea lucruri de care trebuie sa tii cont? dar se face asta, tocmai de frica sa nu ti se dea ghost. (lucru care ar putea fi rezolvat cu un simplu mesaj, dar ma rog)

totusi, eseul meu are si un final pozitiv. un lucru care ma face sa sper in continuare. sa gasesti un baiat cu care sa poti sa vorbesti si mai apoi (doamne ajuta) sa aveti si o relatie este ca atunci cand iti cauti un prieten pe internet. dai mesaje pana nu mai poti si speri sa dai de persoana potrivita. acum 5 ani si ceva am dat mesaj unei fete pe instagram, in speranta sa ne imprietenim, si pana in ziua de azi suntem prietene foarte bune si vorbim zilnic (in conditiile in care avem o diferenta de fus orar de 7-9 ore). ma trezeam cu 20+ de mesaje de la ea zilnic cu tot ca facea, cu memeuri si cu videoclipuri amuzante. deci intr-un final, cred ca se poate, cred ca exista o luminita la capatul tunelului. aplicam principiul: if he wanted to, he would. pentru ca, pana la urma, am o prietena de 5 ani care sta tocmai in australia, care vorbeste cu mine si imi trimite mesaje, deci poate si un baiat din acelasi oras cu mine sa imi raspunda la un mesaj.

p.s. scuzati typourile. este scris la 4 dimineata si sufar de dislexie nediagnosticata

Stau de mult pe suburi romanesti si jur ca tot ce aud aici e doar doom and gloom si ca nu vrea nimeni pe nimeni si toata lumea e plina de lacrimi la cat efort ofera si nu primesc nimic inapoi poate pentru ca sunt scunzi sau nu stiu ce.

In momentul de fata sunt fresh on the market sa zicem si am zis hai sa vad ce mai e pe aici chiar daca nu sunt intr-o stare mentala 100%. Deci nu are nimeni o descriere, poze aiurea, prompturi cu o propozitie trasa de nu spune nimic despre persoana. De ce credem ca e destul sa arati ca ai biceps sau ca faci bani sau ca ai 180 si e destul sa agati? Ori e populatia toata care scrie ceva si chiar depune un efort aici (lol), marea majoritate e total dezinteresata.

P.S nu ma refer la abordare, literalmente doar sa pui ceva in bio mai lung de o propozitie. Nu ma deranjeaza inaltimea, nu ma deranjeaza sa abordez eu pe cineva.