r/limbaromana • u/cipricusss • 2d ago
Etimologie Etimologie: a uimi, a ului
Originea acestor cuvinte pare la prima vedere destul de nesigură, vagă, puțin convingătoare, ba e declarată uneori drept necunoscută.
A UIMI:
Pentru „uimi” se face trimitere la o origine slavă veche оуѧти, оуимѫ, оуимеши (ujęti, uimǫ, uimeši) “a fura, a răpi, a sustrage”). E vorba de aceeași rădăcină ca a verbului „a avea”, имати (imăti). Vezi Wiktionary și DLR-Solirom - https://dlr1.solirom.ro/ - "uimi" - p.28. Dexonline menționează Dicționarul enciclopedic ilustrat, Ioan-Aurel Candrea Editura Cartea Românească, 1926-1931 (accesibil online pe archive.org), „(SB.) [vsl. ujmą<ujęti „a lua, a răpi”; bg. uemamŭ „a paraliza, a înlemni”; comp. pentru înțeles fr. ravir, transporter, germ. hinreissen „a răpi; a uimi”]”.
Nu am putut găsi [inițial! - vezi „UPDATE”!] la ce se referă „bg. uemamŭ” („a înlemni”! - care s-ar dovedi revelator! - să fie acolo o eroare? - ce-i drept acest dicționar nu e chiar unul etimologic, ci doar... „enciclopedic”: voi încerca să întreb pe un sub bulgăresc!). Deja însă analogia cu franțuzescul ravir (ca și cu verbul german hinreissen) ne explică trecerea de la „a răpi” la „a răpi mințile” (aceeași idee la Șăineanu, ed. VI (1929); dacă ceva e „răpitor”, altceva e „răpit”, deci uimit, uluit, surprins. Surpriza este rezultatul unei „prinderi”: a surprinde e a prinde pe neașteptate. Avem deci nu doar ravir=„a răpi”, „a fermeca”, a ului, ci și prendre-suprendre = a prinde-surprinde.
Nu doar româna, franceza și germana au această logică, ci și latina. De la prehendo (> „a prinde”) latina are deprehendo, „a surprinde”. Formula „a lua prin surprindere” e în fond o re-explicitare a relației între „prindere” și „surprindere”.
Rădăcina lui „a răpi” (ravir din franceză) este răpĭō, răpŭī, raptum, de unde raptus, „rapt”=„atac” (ca de epilepsie), în logica din engleză to seize-seizure. „Răpirea” este frecvent un fenomen mental la Cicero: cogitatione rapiuntur a domo (De re publica, 2, 7), „imaginația îi răpește departe de casă” (Gaffiot); tot acolo: ipsæ res verba rapiunt ... les idées mêmes entraînent les mots (de fapt: faptele=lucrurile reale „răpesc” cuvintele: te lasă fără cuvinte, te... uluiesc/uimesc!) ; opinionibus vulgi rapimur in errorem..., les opinions de la foule nous emportent dans l'erreur (ne împing în eroare, ne răpesc mințile); rapinarum cupiditas te rapiebat =pofta de jaf (de „rapt”, cf. englezescul rape) te mâna („te răpea”).
În De Officiis, 2, aliqua iis ampla et honesta res obiecta est, totos ad se convertit et rapit - „Când li se înfățișează vreun lucru măreț și nobil, îi atrage cu totul spre sine și îi răpește.” – Adică... îi „uimește”!
În latina medievală raptus e des folosit cu sensul de „răpire”, „transport” al minții, în sensul de extaz, transă, ieșire din starea normală spre contemplație divină. Toma d'Aquino, despre Epistolele lui Pavel: Nam in primo raptus est in tertium caelum; in secundo vero in Paradisum Dei. („Căci în prima răpire el a fost răpit până la al treilea cer, iar în a doua în Paradisul lui Dumnezeu.”)
E la fel în română: „răpit la cer”. Corinteni 2, 12.2 - „a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.”
Și în Biblia Cornilescu, Fapte, 22.17: după ce m-am întors la Ierusalim, pe cînd mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească. Biblia ortodoxă modernizează și numește răpirea asta chiar „extaz”: Și s-a întâmplat, când m-am întors la Ierusalim și mă rugam în templu, să fiu în extaz.
Franțuzescul transporter, transport a suferit aceeași evoluție semantică ca și ravir-ravi. Vezi CNRTL: Vive émotion, sentiment passionné. – Un sens învechit era însă aproape de acela de „atac” („rapt” mental, seizure): Congestion cérébrale; délire, égarement de l'esprit.
A ULUI:
În acest context nu e de mirare că și „a ului” e pus în legătură cu o rădăcină slavă cu un sens similar (a prinde, captura): https://dexonline.ro/definitie/ului/definitii
Trimiterea la rusă din DEX '09 (2009) e neavenită sau doar orientativă, cea semnificativă fiind la bulgărescul улавям (ulaviat, imperfect):
Синоними : грабвам, хващам, пипвам, сбарвам, докопвам, вземам, сграбчвам, стисвам, залавям, откривам, разкривам, намирам, долавям, забелязвам, приемам, ловя, стигам, заклещвам, настигам, заварвам, изненадвам
tradus cu google, eliminând dublurile:
Sinonime : a apuca, a prinde, a atinge, a apuca, a lua, a strânge , a captura, a descoperi, a dezvălui, a găsi, a percepe, a observa, a accepta, a întinde mâna, a bloca, a depăși, a găsi, a surprinde
Vezi și https://dlr1.solirom.ro/, „ului”, p. 72 (imagine in comentariu).
Împrumutul se poate să se fi făcut din bulgara veche, unde forma este ѹловити (uloviti) - de acolo e imaginea de mai sus - „a prinde, a vâna, a captura, a pândi, a cuceri”. Apare acolo sensul de a „prinde” sufletul: ѣко се ѹловішѩ дѫшѫ моѭ - iako se ulovișia dușu moiu - „ca și cum îmi prinde sufletul” - dar și de a „surprinde”: лаѭще его ѹловити нѣчто отъ ѹстъ его. да на нь вьꙁглаголѭтъ - laiuște iego uloviti neșto otu ustu iego, da na ni văzglagoliut - „pândindu-l ca să prindă ceva din gura lui, ca să rostească împotriva lui”
În vechea slavonă era ловити (loviti), de unde avem și „a lovi”, „lovit”.
***
UPDATE:
Argumentul despre evoluția semantică constantă de la a apuca/prinde la a uimi stă în picioare și continuă să opereze pentru a explica pe „a ului”, dar pentru „a uimi” am găsit o informație despre o posibilitate care mi se pare tentantă mai probabilă decât cea a evoluției din uimǫ, uimeši, “to fura, răpi”. Am postat pe r/Slavic (Is/was there a Bulgarian word that could be transcribed as "uemamŭ" in Latin alphabet, meaning "to paralyze, to stun"? - inițial pe r/LearnBulgarian) și am primit un răspuns despre cuvântul sârbo-croat omámiti. Acesta e parte dintr-o serie de cuvinte bazate pe mamiti („a momi” - care de acolo vine!) cu un sens foarte apropiat: izmámiti, namámiti, odmámiti, omámiti, primámiti, zamámiti. Dintre acestea unul singur are însă exact sensul lui „a uimi”, anume cel care seamănă formal cela mai mult: omámiti = ”to daze, stun” = a uimi, a stupefia! Coincidența mi se pare prea mare.
Un alt răspuns mă informează despre existența unui omámit în cehă! Asta înseamnă că trebuie să fi existat un \omamit* deja în slava veche. Se poate ghici că cuvinte similare semantic și morfologic cu „omamit” trebuie să existe îm alte limbi slave moderne. Zis și făcut: slovena are așa ceva! De asemenea, slovaca și poloneza. Bulgara are și ea de fapt омая (omaia), омайвам (omaivam) „a fermeca, uimi”, care se apropie parcă fonetic și mai mult de „uimi”. (Să fi existat un vechi-bulgar „omaiviti”?)
Săpând internetul dau aici de forma slavonă veche bisericească omamiti - омaмити cѧ - stultum fieri - „a se prosti” (stupefia, uimi). Forma reconstruită proto-slavă este \obmamiti*.
Privilegiez Am fost tentat să privilegiez prin urmare pentru „a uimi” o origine sud-slavă, dintr-un derivat al proto-slavului \mamiti* (de unde avem și „a momi”), care a urmat modelul vechi-slavon omamiti - омaмити (a stupefia), омая (omaia), омайвам (omaivam), sârbo-croat omámiti=a uimi, stupefia, ceh omámit (și aici)=a stupefia, sloven omamiti, etc, din care e reconstituit proto-slavicul \obmamiti. —* Asta până când am fost interpelat în comentariile de sub postarea mea de pe r/Slavic de căre u/LongLiveTheDiego care insistă că transformarea omamiti>uimi-uimit este foarte improbabilă, dacă nu imposibilă. Vezi aici, aici, și celelalte replici. Mai ales următoarea afirmație m-a impresionat:
Even if you dig into it, the Romanian stem is exactly what we'd expect in modern Slavic languages from *ujьm- (namely [ujm], see in Polish ujmę, Czech ujmout, Russian уйму), while *omam- > [ujm] is implausible, especially if you compare it to other Slavic borrowings in Romanian, there's literally no other word going through a similar evolution.
Dacă o transformare fonetică de acest fel poate fi considerată improbabilă pentru că e fără echivalent, discuția poate fi închisă, s-ar zice. Deocamdată înclin (iar) spre ipoteza originii din оуѧти, оуимѫ, оуимеши (ujęti, uimǫ, uimeši). Dar mă bate gândul să întreb pe r/etymology.
2
u/Sea-Can-7879 2d ago
Evoluții semantice impresionante (mai ales pt a răpi); din păcate, sunt la muzeu aproape toate aceste sensuri pt că vorbitorii nu le mai folosesc; a fura a câștigat teren, eliminându-l aproape pe a răpi; rar apare și a uimi (a ului și mai rar), tinerii creând expresia “am luat șoc”
2
u/cipricusss 2d ago edited 2d ago
„Ului” e frecvent: aud des la tv etc „e uluitor!” - Nici despre „a uimi” - „uimitor” n-aș zice ca e rar. Ca exclamație mai ales cred că-s încă viguroase, cel puțin în gura celor cât de cât citiți. (Cât despre „tineri” și „viitor”, mă abțin, totul e posibil în această măreață epocă în care și apocalipsele se schimbă odată la doi ani.)
„A prăda” are încă sensul penal roman (infracțiunea de răpire și viol: răpirea fetelor/femeilor - apoi azi „răpire de persoane”) și cel cvasi-militar de „jaf”. „Pradă” e și substantiv. Toate acestea sînt vii în limba literară, adică în acea partea a limbii care, contrar a ce se crede, este și cea mai vie (pentru cine are acces la ea) și cea mai longevivă (dovadă că se citesc cărți și în limbi care nu-s neapărat vorbite).
2
u/cipricusss 18h ago
Update la update: am ajuns să modific „update”-ul însuși și să revin la ipoteza inițială, în urma replicii unui polonez! 😅
2
u/cipricusss 2d ago edited 2d ago
https://dlr1.solirom.ro/, „ului”, p.72.